LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Având în vedere prevederile art. 336, art. 337 alin. (1) lit. b)-e) , art. 338, 359, 374, 385 și ale a rt. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate acorda o derogare parțială sau totală de la aplicarea art. 295^27-295^31 în ceea ce privește casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții
cooperativa de credit afiliată și casa centrală sunt înființate pe teritoriul României și fac parte din același grup de rezoluție
cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ale casei centrale și ale tuturor cooperativelor de credit sunt supravegheate în ansamblul lor pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții
grupul de rezoluție respectiv respectă cerința prevăzută la art. 295^26 alin. (3)
în cazul rezoluției, nu există niciun obstacol major actual sau potențial, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între casa centrală și cooperativa de credit afiliată. 5.1^10. Procedura de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
Banca Națională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel individual, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție sau de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorități de rezoluție relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la: a) cuantumul cerinței aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pentru fiecare entitate de rezoluție
cuantumul cerinței aplicate, la nivel individual, fiecărei entități care nu este o entitate de rezoluție, din cadrul grupului de rezoluție.
Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295^26-295^31 , este temeinic motivată și se transmite
entității de rezoluție, persoană juridică română, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
entității/entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, persoane juridice române, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru filialele respective
întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, persoană juridică română, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu este ea însăși o entitate de rezoluție din același grup de rezoluție.
Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 sau cu prevederi din legislația altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, poate să prevadă că, în condițiile asigurării concordanței cu strategia de rezoluție, în situația în care entitatea de rezoluție nu a achiziționat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295^28 , filiala, persoană juridică română, îndeplinește parțial cerințele prevăzute la art. 295^21 cu instrumente emise către și achiziționate de către entități care nu aparțin grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295^28 .
În cazul în care mai multe entități G-SII aparținând aceleiași instituții de tip G-SII sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 295^33 alin. (1) discută și, atunci când este cazul și în concordanță cu strategia de rezoluție a instituției de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferența dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entități din state terțe, și suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiții
ajustarea se poate aplica în ceea ce privește diferențele de calcul al valorii totale a expunerii la risc, între statele membre sau statele terțe relevante, ajustând nivelul cerinței
ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferențele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluție.
Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entitățile din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
În absența unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^33 și 295^34 , în termen de 4 luni, se adoptă o decizie în conformitate cu prevederile art. 295^36-295^38 .
În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295^26 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător
evaluarea entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, efectuată, după caz, de către autoritățile de rezoluție implicate
opinia autorității de rezoluție la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Națională a României.
În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295^37 alin. (6) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.
În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței prevăzute la art. 295^27-295^31 , aplicabile la nivel individual unei entități din cadrul grupului de rezoluție, persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a respectivei entități, ia decizia cu privire la cerința respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare
opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție au fost luate în considerare în mod corespunzător; și
în cazul în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este diferită de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție la nivel de grup au fost luate în considerare în mod corespunzător.
În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Nivelul stabilit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru cerința aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluție, nu poate fi adus în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinței prevăzute la art. 295^26 ; și b) respectă prevederile art. 295^21 .
Dacă Autoritatea bancară europeană nu își adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a filialei.
Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție și nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual entităților grupului de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie cu privire la nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual unei filiale a grupului de rezoluție, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^37
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție a cărei entitate de rezoluție este persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^36 .
Decizia comună prevăzută la art. 295^33 și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^36 , 295^37 și 295^38 , este obligatorie pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și este aplicată în mod corespunzător de către aceasta.
Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită și verifică respectarea de către entitățile, persoane juridice române, a cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) și ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^39 , în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.
În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură coordonarea în privința exercitării funcției de rezoluție și a funcției de supraveghere. 5.1^11. Raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea cerinței privind fondurile proprii și datoriile eligibile
Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) , care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind
valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^28 alin. (3) și valoarea datoriilor eligibile, precum și exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) , după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare
valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne
pentru elementele prevăzute la lit. a) și b) : (i) componența, inclusiv profilul de scadență; (ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvență; și (iii) dacă sunt guvernate de legislația unui stat terț și, în caz afirmativ, a cărui stat terț, precum și dacă conțin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum și la art. 52 alin. (1) lit. p) și q) și la art. 63 lit. n) și o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) , de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) , nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b) .
Entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportări
cel puțin de două ori pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. a) ; și
cel puțin o dată pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. b) și c) .
La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvență mai mare.
Cel puțin o dată pe an, entitățile prevăzute la art. 295^41 publică următoarele informații
valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile de la art. 295^28 alin. (3) , precum și a datoriilor eligibile
componența elementelor prevăzute la lit. a) , inclusiv profilul de scadență și rangul acordat în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență
cerința aplicabilă potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , exprimată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) .
Prevederile art. 295^41 și 295^43 nu se aplică unei entități destinate lichidării, cu excepția situației în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a determinat cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) pentru o astfel de entitate, în conformitate cu prevederile art. 295^17 alin. (3)-(5) .
În situația prevăzută la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește obligațiile de raportare și publicare pentru entitatea respectivă, inclusiv în ceea ce privește frecvența, conform reglementărilor emise la nivel european în baza prevederilor art. 45i alin. (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică aceste obligații de raportare și publicare entității destinate lichidării. Obligațiile respective trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să monitorizeze respectarea cerinței stabilite în temeiul prevederilor art. 295^17 alin. (3)-(5) .
Atunci când au fost implementate acțiuni de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută de art. 358-367 , cerințele de publicare a informațiilor prevăzute la art. 295^43 se aplică de la data termenului de conformare cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , așa cum este prevăzut în cadrul art. 295^49-295^56 . 5.1^12. Raportarea către Autoritatea bancară europeană
Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau ale art. 295^27-295^31 , inclusiv cu privire la deciziile luate în baza prevederilor art. 295^27 alin. (4^1) și (4^2) , pentru entitățile prevăzute la art. 3 alin. (1) , respectiv art. 3 alin. (2) , după caz. 5.1^13. Nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele
competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-98 și art. 99-116
competențele prevăzute la art. 91^1
sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (1) și (3) , art. 571 și 574 .
În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele
măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3)-(3^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare
măsurile de intervenție timpurie, conform prevederilor art. 149-151
sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (2) și (3) , art. 571 și 574 .
Banca Națională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182 , art. 186^1 sau art. 183-186 , după caz.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere se consultă reciproc atunci când își exercită competențele prevăzute la alin. (1)-(3) . 5.1^14. Rapoarte
Banca Națională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie.
În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la: a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau art. 295^27-295^31
modul în care a fost exercitată competența prevăzută la art. 295^10 , 295^11 și 295^13
nivelul agregat și componența fondurilor proprii și datoriilor eligibile ale instituțiilor de credit și entităților, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă și cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele aplicabile. 5.1^15. Dispoziții tranzitorii și dispoziții postrezoluție
Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerințelor prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau a cerințelor care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz.
Termenul-limită pentru instituțiile de credit și entitățile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerințele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un nivel-țintă intermediar pentru cerințele prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz, pe care instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească.
Nivelul-țintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinței.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili o perioadă de tranziție care depășește termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295^55 , luând în considerare
evoluția situației financiare a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 295^50
probabilitatea ca instituția de credit sau entitatea să fie în măsură să se conformeze într-un interval de timp rezonabil cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau cu cele care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 ; și
dacă entitatea este capabilă să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la art. 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^7-295^15 sau 295^28 din prezenta lege și, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură idiosincratică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.
Entitățile de rezoluție trebuie să se conformeze nivelului minim al cerințelor prevăzute la art. 295^19 și 295^20 .
Nivelul minim al cerințelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani
de la data la care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau
de la data la care entitatea de rezoluție a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) , prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau prin care acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau de la data la care a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.
Cerințele prevăzute la art. 295^10 , 295^13 , 295^19 și 295^20 , după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluție a fost identificată ca fiind o instituție de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind o instituție de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluție începe să se regăsească în situația prevăzută la art. 295^19 sau 295^20 .
Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau a cerinței care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz, de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută la art. 358-367 .
În aplicarea prevederilor art. 295^49-295^53 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității de acoperire a pierderilor și de recapitalizare.
La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , 295^19 sau 295^20 , 295^26 sau art. 295^27-295^31 , după caz.
La stabilirea perioadelor de tranziție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare
prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare
accesul la piețele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile
măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295^26 .
Sub rezerva respectării art. 295^49-295^51 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate să revizuiască ulterior fie perioada de tranziție, fie orice cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu prevederile art. 295^54 . 5
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat. 5
Punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă