LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea autorităților competente ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează măsura în care soluționarea grupului este posibilă, în sensul alin. (3) , fără să se prezume oricare dintre următoarele
sprijin financiar public extraordinar, cu excepția mecanismelor de finanțare instituite în conformitate cu prevederile art. 531-535 și, după caz, a mecanismelor de finanțare instituite de alte state membre în conformitate cu prevederile art. 100 din Directiva 2014/59/UE
asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale
asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard.
Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.
Se consideră că soluționarea unui grup este posibilă dacă autoritățile de rezoluție consideră că este fezabil și credibil fie să lichideze entități din grup prin procedura de insolvență, fie să soluționeze grupul aplicând instrumente de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție asupra entităților de rezoluție din grup, cu evitarea, pe cât posibil, a oricăror consecințe negative considerate de către autoritățile de rezoluție ca fiind semnificative asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care sunt situate entitățile sau sucursalele din grup sau ale altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv instabilitate financiară mai extinsă sau evenimente la scara întregului sistem, cu scopul asigurării continuității funcțiilor critice îndeplinite de acele entități din grup, în cazul în care acestea pot fi ușor separate în timp util sau pe alte căi.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, notifică Autoritatea bancară europeană în timp util ori de câte ori consideră că soluționarea unui grup nu este posibilă.
Evaluarea posibilității de soluționare a unui grup este analizată în cadrul colegiilor de rezoluție prevăzute la art. 458-463 .
Pentru evaluarea posibilității de soluționare a grupului prevăzute la art. 88 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, examinează cel puțin elementele prevăzute în secțiunea C din anexă .
Evaluarea posibilității de soluționare a grupului în temeiul art. 88 și 89 se realizează concomitent și în scopul elaborării și actualizării planului de rezoluție a grupului în conformitate cu prevederile art. 58-63 .
Evaluarea se realizează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la art. 64-72 .
În cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile prevăzute la art. 88 alin. (1) , evaluează posibilitatea de soluționare a fiecărui grup de rezoluție în conformitate cu prevederile art. 88-90 .
Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează în plus față de evaluarea posibilității de soluționare a grupului în ansamblul său și se efectuează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la art. 64-72 . 2
Posibilitatea de soluționare a unui grup în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu autoritățile de rezoluție ale celorlalte filiale, după consultarea supraveghetorului consolidant, autorităților competente ale celorlalte filiale și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90 , măsura în care soluționarea unui grup este posibilă.
În cazul în care un grup cuprinde mai multe grupuri de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, evaluează posibilitatea de soluționare a grupului de rezoluție a cărui întreprindere mamă este respectiva entitate de rezoluție, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90 . Secțiunea a 2^1-a Competența de a interzice anumite distribuiri
Doar în cazul în care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află în situația în care îndeplinește simultan următoarele condiții: (i) respectă cerința amortizorului combinat atunci când această cerință este luată în considerare suplimentar față de fiecare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) și c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, respectiv, cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 226^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; (ii) nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când această cerință este luată în considerare suplimentar față de cerințele prevăzute la art. 295^16-295^25 , calculate în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a acelei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) , în conformitate cu alin. (3) și alin. (5)-(7) , are competența de a interzice acesteia să distribuie, prin oricare dintre următoarele acțiuni, mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, calculată în conformitate cu alin. (9) și (10)
efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază
crearea unei obligații de a plăti o remunerație variabilă sau beneficii discreționare de tipul pensiilor ori a unei obligații de a plăti o remunerație variabilă, dacă obligația de a plăti a fost creată într-un moment în care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) nu îndeplinea cerința amortizorului combinat; sau
efectuarea de plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.
În cazul în care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află în situația prevăzută la alin. (1) , aceasta notifică imediat Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la neconformarea respectivă.
În situația prevăzută la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) , evaluează fără întârzieri nenecesare dacă să își exercite sau nu competența prevăzută la alin. (1) , ținând seama de toate elementele următoare
motivul, durata și amploarea neîndeplinirii, precum și impactul acesteia asupra posibilității de soluționare
evoluția situației financiare a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) și probabilitatea ca aceasta să îndeplinească, în viitorul apropiat, condiția prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. a)
perspectiva ca instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) să fie capabilă să asigure conformarea cu cerințele prevăzute la alin. (1) într-un interval de timp rezonabil
în cazul în care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) nu este capabilă să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute de art. 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau de art. 295^7-295^15 sau de art. 295^28 din prezenta lege, dacă această incapacitate este legată de specificul acesteia sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe
dacă exercitarea competenței prevăzute la alin. (1) reprezintă mijlocul proporțional și cel mai adecvat de abordare a situației instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d), luând în considerare impactul potențial atât asupra condițiilor de finanțare, cât și asupra posibilității de soluționare a acesteia.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, repetă analiza oportunității de a exercita competența prevăzută la alin. (1) cel puțin lunar, atât timp cât instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) continuă să se afle în situația prevăzută la alin. (1) .
Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, constată că instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află încă în situația prevăzută la alin. (1) la 9 luni după ce i-a fost notificată respectiva situație de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) , aceasta își exercită competența prevăzută la alin. (1) , cu excepția cazului în care consideră, în urma unei analize, că sunt îndeplinite cel puțin două dintre următoarele condiții
neîndeplinirea cerinței este cauzată de o perturbare gravă a funcționării piețelor financiare, care generează tensiuni majore la nivelul mai multor segmente ale piețelor financiare
perturbarea prevăzută la lit. a) determină atât creșterea volatilității prețurilor pentru instrumentele de fonduri proprii și de datorii eligibile ale instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) sau creșterea costurilor pentru aceasta, cât și închiderea totală sau parțială a unor piețe, care împiedică instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) să emită instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile pe respectivele piețe
închiderea piețelor prevăzută la lit. b) este constatată nu numai pentru instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) în cauză, ci și pentru mai multe alte entități
perturbarea prevăzută la lit. a) împiedică instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) în cauză să emită suficiente instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile pentru a remedia neconformarea; sau
o exercitare a competenței prevăzute la alin. (1) are efecte negative de propagare/contagiune pentru o parte a sectorului bancar, afectând astfel potențial stabilitatea financiară.
Banca Națională a României se asigură că exercitarea competenței prevăzute la alin. (3) și (5) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
În cazul în care se constată îndeplinirea condițiilor de exceptare prevăzute la alin. (5) , Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică structurii care exercită funcția de supraveghere decizia și prezintă și explică în scris rezultatul analizei sale.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, repetă în fiecare lună analiza proprie cu privire la aplicabilitatea excepției prevăzute la alin. (5) .
Suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile se calculează prin înmulțirea sumei calculate în conformitate cu alin. (11) cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12) .
Suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a inițierii oricăreia dintre acțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) sau c).
În sensul alin. (9) , suma care urmează să fie înmulțită cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12) se obține prin parcurgerea următoarelor etape
însumarea următoarelor elemente: (i) orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți care rezultă în urma inițierii acțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) sau c) ; (ii) orice profituri înregistrate la sfârșit de exercițiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți care rezultă în urma inițierii acțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) sau c)
scăderea din suma obținută la lit. a) a sumelor care ar trebui plătite ca impozit dacă respectivele elemente de la lit. a) ar fi reținute.
Factorul prevăzut la alin. (9) se stabilește după cum urmează
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) și neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în prima cuartilă (și anume cea mai scăzută) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) și neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a doua cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,2
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) și neluate în calcul pentru a îndeplini cerințele prevăzute la art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a treia cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,4
în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) și neluate în calcul pentru a îndeplini cerințele prevăzute la art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a patra cuartilă (și anume cea mai ridicată) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,6.
În aplicarea prevederilor alin. (12) , limita superioară și limita inferioară a fiecărei cuartile a cerinței amortizorului combinat se calculează după cum urmează: unde «Qn» = numărul de ordine al cuartilei în cauză.
Secțiunea a 3-a Competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare 3.1. Dispoziții privind competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare
...
Dacă în urma evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit și a altor entități, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit sau entității respective, va notifica aceste constatări în scris instituției de credit și entităților respective, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.
Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere și, în situația în care structura care exercită funcția de rezoluție constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit și a altor entități, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcția de supraveghere.
Cerința ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să elaboreze planul de rezoluție și cea potrivit căreia autoritățile de rezoluție relevante urmăresc să ajungă la o decizie comună cu privire la planul de rezoluție a grupului prevăzute la art. 49 și, respectiv, la art. 67 și 77 se suspendă ca urmare a notificării prevăzute la art. 92 , până când măsurile de reducere sau de înlăturare a obstacolelor semnificative din calea posibilității de soluționare au fost acceptate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit art. 94 sau au fost decise de aceasta în temeiul art. 95 .
În termen de 4 luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1) , instituția de credit sau entitatea transmite Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.
În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1) , instituția de credit sau entitatea propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, măsuri posibile și calendarul privind implementarea acestora, pentru a se asigura conformarea cu cerințele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 și cu cerința amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare este cauzat de una dintre situațiile următoare
instituția de credit sau entitatea respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare suplimentar față de fiecare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) și c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, respectiv, cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 226^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele prevăzute la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, calculate în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) ; sau
instituția de credit sau entitatea nu respectă cerințele prevăzute la art. 92 a și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau cerințele prevăzute la art. 295^16-295^25 din prezenta lege.
Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (2) ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (1) și (2) , pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (4) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.
Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate, în conformitate cu prevederile art. 94 , nu asigură reducerea în mod eficace sau înlăturarea obstacolelor în cauză, impune acesteia măsuri alternative care pot atinge același obiectiv și notifică respectivele măsuri în scris instituției de credit sau entității, care, în termen de o lună de la primirea notificării măsurilor alternative, propune un plan de conformare la acestea. Aceste măsuri pot fi impuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau în calitate de autoritate competentă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, însoțește notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilității de soluționare și de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporționale pentru îndepărtarea acestor obstacole.
La stabilirea măsurilor alternative, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de amenințarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de acele obstacole în calea soluționării și de efectul măsurilor asupra activității instituției de credit sau entității, stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la economie.
În sensul art. 95 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate lua oricare dintre următoarele măsuri
să solicite instituției de credit sau entității revizuirea oricăror acorduri de finanțare intragrup sau examinarea motivelor pentru absența acestora, încheierea unor contracte de servicii - fie intragrup, fie cu părți terțe - vizând asigurarea desfășurării funcțiilor critice ale instituției de credit sau entității
să solicite instituției de credit sau entității limitarea expunerilor sale individuale și agregate maxime
să impună cerințe suplimentare de informare specifice sau periodice, relevante pentru procedura de rezoluție
să solicite instituției de credit sau entității renunțarea la anumite active
să solicite instituției de credit sau entității limitarea sau încetarea anumitor activități derulate sau propuse
să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente
să solicite modificări în structura juridică sau operațională a instituției de credit sau entității în cauză sau a oricărei entități din grup, aflată fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul acesteia, pentru a reduce complexitatea și a asigura astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții la aplicarea instrumentelor de rezoluție
să solicite instituției de credit sau entității sau întreprinderii-mamă înființarea unei societăți financiare holding-mamă în România sau a unei societăți financiare holding-mamă în Uniunea Europeană
să solicite unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să prezinte un plan de restabilire a conformării cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , exprimate sub forma unui procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, după caz, cu cerința amortizorului combinat și cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 și 429 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare
să solicite instituției de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să emită datorii eligibile pentru a îndeplini cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31
să solicite instituției de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerința minimă pentru fondurile proprii și datoriile eligibile potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , inclusiv în special să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă și orice instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrument de fonduri proprii de nivel 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a reduce valoarea sau a converti datoria ori instrumentul în cauză poate fi aplicată potrivit legislației din jurisdicția care reglementează datoria sau instrumentul
în scopul asigurării conformării continue cu cerințele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , să solicite unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , să modifice profilul de scadență: (i) al instrumentelor de fonduri proprii, după obținerea acordului autorității competente; și (ii) al datoriilor eligibile prevăzute la art. 295^7-295^15 și la art. 295^28 alin. (2)
în cazul în care instituția de credit sau entitatea este filială a unei societăți holding cu activitate mixtă, poate solicita societății holding cu activitate mixtă înființarea unei societăți financiare holding separate pentru a controla instituția de credit sau entitatea, dacă acest aranjament este necesar pentru a facilita rezoluția instituției de credit sau entității respective și pentru a evita eventualele efecte negative ale aplicării instrumentelor de rezoluție și exercitării competențelor prevăzute la art. 177-456 asupra părții nefinanciare a grupului.
Decizia luată conform art. 92 sau 95 trebuie să îndeplinească următoarele cerințe
să fie susținută de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză
să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la art. 95
să poată fi contestată cu respectarea prevederilor art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea, dacă este cazul, a autorității naționale macroprudențiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potențial al măsurilor respective asupra instituției de credit sau entității respective, asupra pieței interne de servicii financiare, asupra stabilității financiare din alte state membre și din Uniunea Europeană în ansamblu.
Banca Națională a României se asigură că activitatea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. 3
Competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare în cazul unui grup, în situația în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel de grup
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 88-90 în cadrul colegiului de rezoluție și iau toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispozițiilor art. 95 asupra entităților de rezoluție și filialelor acestora care sunt entități prevăzute la art. 1 alin. (1) și care fac parte din grup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu Autoritatea bancară europeană, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, întocmesc și prezintă un raport întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană și autorităților de rezoluție ale filialelor pentru a fi transmis filialelor care intră în responsabilitatea acestora, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.
Banca Națională a României se asigură că raportul prevăzut la alin. (1) este întocmit cu consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, consultă anterior definitivării raportului și celelalte autorități competente relevante. Raportul include o analiză a obstacolelor considerate de Banca Națională a României ca fiind semnificative în aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție în raport cu grupul și, de asemenea, în raport cu grupurile de rezoluție, atunci când un grup este compus din mai mult de un grup de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, se asigură de includerea în cadrul raportului a impactului măsurilor asupra modelului de afaceri al grupului și a recomandărilor de măsuri proporționale și specifice care, în opinia acesteia, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole.
În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluționare a grupului este cauzat de situația în care se află o entitate a grupului, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, notifică analiza sa privind acest obstacol întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană după consultarea autorității de rezoluție a entității de rezoluție și a autorităților de rezoluție ale filialelor acesteia care sunt instituții.
În termen de 4 luni de la data primirii raportului, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România poate prezenta observații și poate propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, măsuri alternative de remediere a obstacolelor identificate în raport.
Prevederile alin. (1) și (3) sunt aplicate și în situația în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este o autoritate din alt stat membru.
În cazul în care obstacolele identificate în raport sunt cauzate de o situație a unei entități din grup, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România, în termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (5) , propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, posibile măsuri și calendarul de implementare a acestora pentru a se asigura că entitatea respectivă respectă cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, după caz, cerința amortizorului combinat și cerințele prevăzute la art. 295^26 și art. 295^27-295^31 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (3) ia în considerare cauzele care au determinat obstacolul semnificativ.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (3) , pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (5) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, comunică Autorității bancare europene, autorităților de rezoluție ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, măsurile propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
Banca Națională a României se asigură că măsurile prevăzute la alin. (1) sunt comunicate de către structura care exercită funcția de rezoluție structurii care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea cu autoritățile competente și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, depun toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și autoritățile de rezoluție ale filialelor iau decizia comună în termen de 4 luni de la transmiterea de observații de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
În cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu a prezentat observații, decizia comună se ia în termen de o lună de la data expirării perioadei de 4 luni prevăzute la art. 101 alin. (1) .
Decizia comună privind obstacolele din calea posibilității de soluționare, cauzate de o situație prevăzută la art. 94 alin. (2) , se adoptă în termen de două săptămâni de la data la care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană prezintă eventuale observații în conformitate cu prevederile art. 101 .
Decizia comună trebuie să fie motivată și formalizată întrun document care va fi transmis de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate solicita asistența Autorității bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În absența unei decizii comune, în termenul aplicabil prevăzut la art. 103 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie privind măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 95 la nivelul grupului.
Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină seama de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.
Decizia de la alin. (1) este transmisă de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
Dacă în termenul aplicabil prevăzut la art. 103 o autoritate de rezoluție a solicitat medierea Autorității bancare europene cu privire la măsurile prevăzute la art. 96 lit. g) , h) sau m) potrivit dispozițiilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.
Termenul aplicabil prevăzut la art. 103 se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE.
În absența unei decizii a Autorității bancare europene, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.
Decizia comună prevăzută la art. 103 sau decizia adoptată în absența unei decizii comune conform art. 104 este recunoscută ca definitivă și este aplicată de autoritățile de rezoluție vizate.
În absența unei decizii comune și după expirarea termenului prevăzut de prevederile care transpun art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statelor membre, Banca Națională a României nu mai poate solicita medierea Autorității bancare europene.
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, este consultată de către o autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de către o autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție în legătură cu măsurile adecvate care trebuie aplicate, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (4) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statelor membre, unei filiale care nu este entitate de rezoluție sau unei entități de rezoluție din cadrul grupului, Banca Națională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competențelor deținute. 3
Competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare în cazul unui grup, în situația în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluție
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluție și ia toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu celelalte autorități cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispozițiilor art. 95 asupra entităților de rezoluție și filialelor acestora care sunt entități prevăzute la art. 1 alin. (1) și care fac parte din grup și care sunt în responsabilitatea acesteia.
În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție din România, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în analiza evaluării prevăzute la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluție, în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă din România.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, transmite entităților din grup aflate în jurisdicția sa raportul primit de la autoritatea de rezoluție a grupului, care l-a întocmit potrivit prevederilor care au transpus art. 18 paragraful
din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care este stabilită.
În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluționare a grupului este cauzat de situația în care se află o entitate a grupului, persoană juridică română, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, este consultată de către autoritatea de rezoluție a grupului cu privire la obstacolul respectiv, Banca Națională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competențelor deținute.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (3) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care aceasta este stabilită, pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează de către structura care exercită funcția de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup, după consultarea cu autoritățile competente și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, depune toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.
În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă din România și în calitate de autoritate de rezoluție din România, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în vederea ajungerii la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.
În aplicarea prevederilor alin. (1) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție cooperează cu structura care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluție, depune toate diligențele pentru a se adopta o decizie comună potrivit prevederilor art. 111 , respectiv art. 112 , în termenele prevăzute la art. 103 . În acest sens aceasta poate solicita asistența Autorității bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În absența unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluție potrivit dispozițiilor art. 95 . Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, transmite decizia filialei vizate, entității de rezoluție din același grup de rezoluție, autorității de rezoluție a entității de rezoluție respective și, dacă este diferită, autorității de rezoluție la nivel de grup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, transmite decizia entității de rezoluție.
Dacă, în termenul aplicabil prevăzut la art. 113 , oricare dintre autoritățile de rezoluție solicită medierea Autorității bancare europene cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g) , h) sau m) , în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.
Termenul aplicabil prevăzut la art. 113 se consideră perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
După expirarea termenului prevăzut la art. 113 sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, nu mai poate solicita medierea Autorității bancare europene în legătură cu măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g) , h) sau m) .
În absența unei decizii a Autorității bancare europene se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție.
Decizia comună prevăzută la art. 113 sau decizia adoptată în absența unei decizii comune prevăzută la art. 114 este recunoscută ca definitivă și este aplicată în mod corespunzător.
Dacă sunt respectate condițiile prevăzute la art. 117-148 , o instituție-mamă din România, o instituție-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) , persoană juridică română, și filiale ale acesteia din România, din alte state membre sau din state terțe care au calitatea de instituție sau instituție financiară și care sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene pot încheia acorduri intragrup privind acordarea de sprijin financiar oricărei părți la acord care îndeplinește condițiile de intervenție timpurie conform art. 149-151 .
Instituțiile și instituțiile financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unor instituții-mamă sau ale unor entități similare celor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) din alte state membre, care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene, pot participa în cadrul acordurilor intragrup încheiate în cadrul grupului în condițiile prevăzute la alin. (1) .
Prevederile art. 117-148 nu se aplică acordurilor financiare intragrup, inclusiv acordurilor de finanțare și derulării acordurilor de finanțare centralizate, destinate situațiilor în care niciuna dintre părțile la respectivele acorduri nu îndeplinește condițiile de intervenție timpurie.
Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca o instituție de credit să poată furniza sprijin financiar intragrup unei entități din grup care întâmpină dificultăți financiare, dacă instituția de credit decide astfel, cu luarea în considerare a situației specifice a entității și a politicilor grupului, în cazul în care aceasta nu reprezintă un risc pentru întregul grup.
Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca entitățile prevăzute la art. 117 să funcționeze pe teritoriul României.
Prevederile din legislația națională, ce constituie un impediment legal pentru tranzacțiile privind furnizarea de sprijin financiar intragrup derulate potrivit dispozițiilor art. 117-148 , nu se aplică.
Dispozițiile art. 117-148 nu aduc atingere prevederilor care stabilesc limite ale tranzacțiilor intragrup potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, reglementărilor date în aplicarea acestuia ori potrivit legislației altui stat membru care pune în aplicare opțiunile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau transpune Directiva 2013/36/UE ori a prevederilor care impun separarea, din motive de stabilitate financiară, a unor părți dintr-un grup sau a activităților desfășurate în cadrul unui grup.
Acordul de sprijin financiar intragrup poate acoperi una sau mai multe filiale ale grupului și poate prevedea sprijin financiar din partea întreprinderii-mamă către filiale, din partea filialelor către întreprinderea-mamă, între filialele din grup care sunt parte la acord sau orice altă combinație între părți ale acordului.
Sprijinul financiar prevăzut de acord poate fi sub formă de credit, furnizare de garanții personale, furnizare de active pentru a fi utilizate drept garanții reale sau orice combinație între aceste forme de sprijin financiar, în cadrul uneia sau mai multor tranzacții, inclusiv între beneficiarul sprijinului și o terță parte.
În cazul în care, în conformitate cu termenii acordului de sprijin financiar intragrup, o entitate din grup se angajează să acorde sprijin financiar unei alte entități din grup, acest din urmă acord poate include o clauză de reciprocitate, prin care entitatea din grup care primește sprijinul se angajează să acorde sprijin financiar entității din grup care acordă sprijinul.
Acordul de sprijin financiar intragrup trebuie să respecte următoarele cerințe
fiecare parte decide în mod liber cu privire la încheierea acordului
acordul cuprinde principiile pentru determinarea contraprestației datorate pentru orice tranzacție efectuată în temeiul acordului
contraprestația se stabilește în momentul furnizării sprijinului financiar
la încheierea acordului și la determinarea contraprestației aferente furnizării sprijinului financiar, fiecare parte acționează potrivit propriilor interese, care pot ține seama de eventualele beneficii directe sau indirecte pe care le poate obține în urma furnizării sprijinului financiar
fiecare parte care acordă sprijin financiar are acces la toate informațiile relevante de la părțile care primesc sprijin financiar, înainte de stabilirea contraprestației aferente furnizării acestuia și înainte de a lua orice decizie privind furnizarea acestuia
contraprestația aferentă furnizării sprijinului financiar poate ține seama de informațiile pe care partea furnizoare de sprijin financiar le deține în virtutea faptului că aparține aceluiași grup ca partea beneficiară a sprijinului financiar și care nu sunt disponibile pentru piață
la calcularea contraprestației aferente furnizării sprijinului financiar nu trebuie să existe obligația de a se ține seama de eventualele efecte temporare anticipate asupra prețurilor de pe piață ca urmare a unor evenimente externe grupului.
Acordul de sprijin financiar intragrup poate fi încheiat numai dacă, la momentul elaborării proiectului de acord, autoritățile competente relevante estimează că niciuna dintre instituțiile de credit din grup nu îndeplinește condițiile de intervenție timpurie.
În vederea încheierii acordului de sprijin financiar intragrup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, informează supraveghetorul consolidant dacă instituțiile de credit din grup aflate în supravegherea sa îndeplinesc sau nu condițiile de intervenție timpurie.
Toate drepturile, creanțele sau acțiunile decurgând din acordul de sprijin financiar intragrup pot fi exercitate numai de către părțile la acord.
Entitățile din grup, persoane juridice române, care pot intra într-un acord de sprijin financiar intragrup în conformitate cu prevederile art. 117-124 , fac public faptul că au încheiat sau nu au încheiat un astfel de acord.
Entitățile din grup prevăzute la alin. (1) care sunt parte a unui acord de sprijin financiar intragrup trebuie să facă publică descrierea condițiilor generale ale acordului, denumirile entităților din grup care sunt parte la acesta și să actualizeze aceste informații cel puțin o dată pe an.
Prevederile art. 431-434 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt aplicabile în mod corespunzător.