LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte, către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.
Cu respectarea prevederilor art. 453-455 , transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.
În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele de mai jos
capitalul social este deținut în totalitate sau parțial de una sau mai multe autorități publice și vehiculul de administrare a activelor este controlat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, în sensul celor prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. b) și, în particular, având în vedere dispozițiile art. 271 . Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate fi acționar al vehiculului de administrare a activelor
a fost creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile uneia sau ale mai multor instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte.
Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată.
Funcționarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi
conținutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor este aprobat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
în funcție de structura acționariatului vehiculului de administrare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al vehiculului de administrare a activelor
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 268 de a transfera active, drepturi sau obligații numai în cazul în care
situația de pe piața specifică a acelor active este de așa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii de insolvență ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor piețe financiare
un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a instituției supuse rezoluției sau a instituției-punte; sau
un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.
În situația în care aplică instrumentul de separare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, stabilește contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și obligațiile către vehiculul de administrare a activelor în conformitate cu principiile stabilite la art. 201-213 și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat. Prevederile prezentului articol nu împiedică respectiva contraprestație să aibă o valoare nominală sau negativă.
Cu respectarea prevederilor art. 220 , orice contraprestație aferentă activelor, drepturilor sau obligațiilor dobândite în mod direct de la instituția supusă rezoluției, se plătește de vehiculul de administrare a activelor în favoarea instituției supuse rezoluției. Contraprestația poate fi plătită prin instrumente de datorie emise de vehiculul de administrare a activelor.
În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituției-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituției-punte, să dobândească active, drepturi sau obligații de la instituția-punte.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la instituția supusă rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 277 .
Instituția supusă rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații, de la vehiculul de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, într-una dintre următoarele situații
în situația în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, în baza căreia s-a efectuat transferul
în situația în care respectivele drepturi, active sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligațiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a) .
În oricare dintre cazurile prevăzute la alin. (1) , transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, pentru scopul realizării transferului în cauză.
Transferurile între instituția supusă rezoluției și vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță privind transferurile parțiale de proprietate specificate la art. 423-436 .
Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436 , acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia, ori în legătură cu acestea.
Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acestuia față de acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu răspunde față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele săvârșite și omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenția sau neglijența gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acționarilor sau creditorilor.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, dispune de competențele de rezoluție prevăzute la art. 383 , în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 178 , în conformitate cu principiile rezoluției prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri
recapitalizarea unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condițiilor de autorizare și de a continua să-și desfășoare activitățile pentru care este autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care condițiile de autorizare se aplică entității, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția de credit sau entitatea respectivă
conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanțelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate: (i) către o instituție de credit-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituție-punte; sau (ii) cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. a) , numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332 va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, precum și restabilirea viabilității pe termen lung și a solidității financiare a instituției de credit sau a entității în cauză.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a)-c) și instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. b) , în cazul în care condițiile prevăzute la art. 283 alin. (1) nu sunt îndeplinite.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituțiilor de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituției de credit sau a entității în cauză, sau poate schimba forma juridică a acestora, dacă o altă formă juridică este permisă de lege.
Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Națională a României, în calitate de autoritatea de rezoluție, tuturor datoriilor unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț
depozitele acoperite
obligațiile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate
orice datorie care rezultă în virtutea deținerii, de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților, deținute în numele unui OPCVM, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , sau a unui FIA din România, așa cum este definit la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența
orice datorie care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în calitate de fiduciar, și o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației civile sau a celei privind insolvența
datorii față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile
datorii cu o scadență reziduală mai mică de 7 zile față de sistemele sau operatorii de sisteme desemnați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau cu prevederile legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE sau față de participanții la astfel de sisteme și care rezultă din participarea la un astfel de sistem sau față de contrapărți centrale autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, și față de contrapărți centrale din state terțe recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în temeiul art. 25 din regulamentul respectiv
o datorie față de oricare dintre entitățile prevăzute la alin. (2)
datorii către instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang de prioritate inferior rangului pe care îl au datoriile negarantate obișnuite potrivit prevederilor procedurii de insolvență, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi; în cazul în care se aplică excepția prevăzută anterior, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu prevederile art. 295^28 este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.
În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , categoriile de entități sunt următoarele
un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă
creditori comerciali, cu scopul de a obține sau nu profit, în ceea ce privește furnizarea către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților sale, incluzând servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru
autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legii aplicabile
scheme de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remunerației personalului care expune instituția de credit unor riscuri semnificative, așa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligațiuni garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.
Nici cerința prevăzută la alin. (4) și nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unei obligații garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanție reală, care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă.
Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unui depozit care depășește nivelul de garantare prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Fără a aduce atingere dispozițiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilități de soluționare a instituțiilor de credit și a grupurilor, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituții dețin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepția datoriilor care sunt deținute la entități care fac parte din același grup.
În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că
aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datorii nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credință de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
excluderea este strict necesară și este proporțională pentru a obține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției supuse rezoluției de a continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie
excluderea este strict necesară și proporțională pentru evitarea declanșării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar perturba grav funcționarea piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii Europene; sau
aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h) , trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d) , pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1) , nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295 , iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituției supuse rezoluției pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri
de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și de a restabili la zero valoarea activului net al instituției supuse rezoluției în conformitate cu prevederile art. 311 lit. a)
de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituția supusă rezoluției, pentru a recapitaliza instituția de credit respectivă, în conformitate cu prevederile art. 311 lit. b) .
Fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport conform art. 288 doar dacă
acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213 ; și b) contribuția fondului de rezoluție bancară nu depășește 5% din totalul datoriilor și al capitalurilor proprii ale instituției supuse rezoluției, cuantificată, la momentul inițierii acțiunii de rezoluție, potrivit evaluării prevăzute la art. 201-213 .
Contribuția fondului de rezoluție bancară prevăzut la art. 288 poate fi finanțată prin: a) suma aflată la dispoziția fondului de rezoluție bancară care a fost atrasă prin contribuții de la instituții de credit și sucursale ale acestora din Uniune, în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545
suma care poate fi atrasă prin contribuții extraordinare în conformitate cu prevederile art. 546-548 într-un interval de trei ani; și
în cazul în care sumele prevăzute la lit. a) și b) sunt insuficiente, sume atrase din surse de finanțare alternative în conformitate cu prevederile art. 549 .
În circumstanțe extraordinare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate urmări să obțină finanțare suplimentară din surse de finanțare alternative după ce
a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art. 289 lit. b) ; și
toate datoriile negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1) , fondul de rezoluție bancară poate face o contribuție din resursele care au fost atrase prin contribuții anuale în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 și care nu au fost încă utilizate.
Prin exceptare de la prevederile art. 289 lit. a) , fondul de rezoluție bancară poate, de asemenea, să facă o contribuție potrivit art. 288 , în următoarele condiții
contribuția la absorbția pierderilor și recapitalizare prevăzută la art. 289 lit. a) are o valoare de cel puțin 20% din activele ponderate la risc ale instituției de credit în cauză
fondul de rezoluție bancară are la dispoziție, prin intermediul contribuțiilor anuale (excluzând contribuțiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 , o sumă cel puțin egală cu 3% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României; și
instituția de credit în cauză deține active în valoare de mai puțin de 900 miliarde euro, determinată pe bază consolidată.
Atunci când își exercită competențele de excludere prevăzute la art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă atenția cuvenită
principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției supuse rezoluției, în ordinea de preferință
nivelului capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția supusă rezoluției în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; și
necesității de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.
Excluderile prevăzute la art. 287 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.
Înainte de a exercita opțiunea de a exclude o datorie în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.
Excluderea care ar necesita o contribuție a fondului de rezoluție bancară sau dintr-o sursă de finanțare alternativă, în temeiul art. 288-292 , poate fi realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu acordul Comisiei Europene. 5.1^1. Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienții de tip retail
O persoană juridică română, vânzător de datorii eligibile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. b) și la art. 72b alin. (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de tip retail, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295^2 .
În aplicarea prevederilor art. 295^1 trebuie îndeplinite condițiile următoare pentru vânzarea către clienți de tip retail din România
sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 87 alin. (3) și (4) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare
cuantumul nominal minim al unor astfel de instrumente de datorie este de cel puțin 50.000 euro.
Prevederile art. 295^1 și 295^2 nu se aplică datoriilor prevăzute la respectivele articole, emise înainte de data de 28 decembrie 2020.
Autoritatea de Supraveghere Financiară și Banca Națională a României își comunică reciproc constatările cu privire la posibilele încălcări ale Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește vânzările de instrumente prevăzute la art. 295^1 , aflate în aria de competență a Autorității de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naționale a României conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare. 5.1^2. Aplicarea și calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol și ale art. 295^6-295^45 .
Cerința prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295^18 , 295^19 sau 295^21 , după caz, drept sumă a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din: a) valoarea totală a expunerii la risc a entității prevăzute la alin. (1) , calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
indicatorul de măsurare a expunerii totale, al entității relevante prevăzute la alin. (1) , calculat în conformitate cu prevederile art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare. 5.1^3. Exceptare de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile
Fără a aduce atingere prevederilor art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate și care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligația de a îndeplini, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții
aceste instituții de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri stabilite pentru acestea și puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235 , art. 239-250 , precum și ale art. 268-280 ; și
procedura prevăzută la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituții de credit, inclusiv de către deținătorii de obligațiuni garantate, dacă este cazul, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.
Instituțiile de credit exceptate de la cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295^26 alin. (1) . 5.1^4. Datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție
Datoriile se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale unei entități de rezoluție numai dacă acestea îndeplinesc condițiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepția lit. d) de la alin. (2), și art. 72c.
Prin excepție de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerințele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menționat și determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din același regulament.
Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^7 alin. (1) , cu excepția celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții
valoarea principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscută la momentul emiterii, este fixă sau în creștere și nu este afectată de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar valoarea totală a obligației care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluată zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu prevederile art. 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; sau
instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență sau de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește suma plătită inițial.
Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1) , inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327 .
Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creștere prevăzute la alin. (1) lit. b) .
Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, către unul dintre acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe
datoriile sunt emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare
exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau art. 375-382 sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 59 sau 62 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei
datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea: (i) sumei datoriilor emise către și achiziționate de entitatea de rezoluție, persoană juridică română, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și al fondurilor proprii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (3) din (ii) valoarea cerinței prevăzute la art. 295^27 sau în cadrul prevederilor care transpun art. 45f alin. (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația altor state membre.
Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la art. 295^19 sau la art. 295^25 alin. (1) lit. a) , după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt entități din categoria G-SII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20 , îndeplinesc o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 , egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip GSII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20 , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 , cu condiția ca toate condițiile prevăzute la art. 72 b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menționat: X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și valoarea cerinței amortizorului combinat.
În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295^19 , atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerință mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează acea parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295^9 , la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că
accesul la Fondul de rezoluție bancară nu este avut în vedere în planul de rezoluție ca o opțiune pentru soluționarea respectivei entități de rezoluție; și
în cazul în care lit. a) nu se aplică, cerința prevăzută la art. 295^26 îi permite respectivei entități de rezoluție, persoană juridică română, să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 289 sau 292 , după caz.
Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare și riscul unui impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză.
Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul art. 295^20 .
În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care nu sunt nici instituții de tip G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 , până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii și nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295^13 , să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 , atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții
datoriile nesubordonate prevăzute la art. 295^7 și 295^8 au același rang în ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 161 sau, după caz, la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, ca și anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287
există riscul ca, în urma exercitării planificate a competențelor de reducere a valorii și de conversie în legătură cu datoriile nesubordonate care nu sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , creditorii ale căror creanțe rezultă din respectivele obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență
suma fondurilor proprii și a altor datorii subordonate nu depășește valoarea necesară pentru a asigura că, creditorii prevăzuți la lit. b) , nu suportă pierderi al căror nivel îl depășește pe cel pe care l-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) și în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depășit.
În aplicarea prevederilor art. 295^10 , 295^11 și 295^13 , datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condițiile recunoașterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărții.
Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 295^10 , 295^11 și 295^13 .