LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, dispune de competențele de rezoluție prevăzute la art. 383 , în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 178 , în conformitate cu principiile rezoluției prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri
recapitalizarea unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condițiilor de autorizare și de a continua să-și desfășoare activitățile pentru care este autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care condițiile de autorizare se aplică entității, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția de credit sau entitatea respectivă
conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanțelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate: (i) către o instituție de credit-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituție-punte; sau (ii) cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. a) , numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332 va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, precum și restabilirea viabilității pe termen lung și a solidității financiare a instituției de credit sau a entității în cauză.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a)-c) și instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. b) , în cazul în care condițiile prevăzute la art. 283 alin. (1) nu sunt îndeplinite.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituțiilor de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituției de credit sau a entității în cauză, sau poate schimba forma juridică a acestora, dacă o altă formă juridică este permisă de lege.
Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Națională a României, în calitate de autoritatea de rezoluție, tuturor datoriilor unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț
depozitele acoperite
obligațiile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate
orice datorie care rezultă în virtutea deținerii, de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților, deținute în numele unui OPCVM, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , sau a unui FIA din România, așa cum este definit la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența
orice datorie care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , în calitate de fiduciar, și o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației civile sau a celei privind insolvența
datorii față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile
datorii cu o scadență reziduală mai mică de 7 zile față de sistemele sau operatorii de sisteme desemnați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau cu prevederile legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE sau față de participanții la astfel de sisteme și care rezultă din participarea la un astfel de sistem sau față de contrapărți centrale autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, și față de contrapărți centrale din state terțe recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în temeiul art. 25 din regulamentul respectiv
o datorie față de oricare dintre entitățile prevăzute la alin. (2)
datorii către instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang de prioritate inferior rangului pe care îl au datoriile negarantate obișnuite potrivit prevederilor procedurii de insolvență, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi; în cazul în care se aplică excepția prevăzută anterior, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu prevederile art. 295^28 este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.
În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , categoriile de entități sunt următoarele
un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă
creditori comerciali, cu scopul de a obține sau nu profit, în ceea ce privește furnizarea către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților sale, incluzând servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru
autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legii aplicabile
scheme de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remunerației personalului care expune instituția de credit unor riscuri semnificative, așa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligațiuni garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.
Nici cerința prevăzută la alin. (4) și nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unei obligații garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanție reală, care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă.
Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unui depozit care depășește nivelul de garantare prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Fără a aduce atingere dispozițiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilități de soluționare a instituțiilor de credit și a grupurilor, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituții dețin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepția datoriilor care sunt deținute la entități care fac parte din același grup.
În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că
aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datorii nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credință de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
excluderea este strict necesară și este proporțională pentru a obține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției supuse rezoluției de a continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie
excluderea este strict necesară și proporțională pentru evitarea declanșării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar perturba grav funcționarea piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii Europene; sau
aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h) , trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d) , pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1) , nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295 , iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituției supuse rezoluției pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri
de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și de a restabili la zero valoarea activului net al instituției supuse rezoluției în conformitate cu prevederile art. 311 lit. a)
de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituția supusă rezoluției, pentru a recapitaliza instituția de credit respectivă, în conformitate cu prevederile art. 311 lit. b) .
Fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport conform art. 288 doar dacă
acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213 ; și b) contribuția fondului de rezoluție bancară nu depășește 5% din totalul datoriilor și al capitalurilor proprii ale instituției supuse rezoluției, cuantificată, la momentul inițierii acțiunii de rezoluție, potrivit evaluării prevăzute la art. 201-213 .
Contribuția fondului de rezoluție bancară prevăzut la art. 288 poate fi finanțată prin: a) suma aflată la dispoziția fondului de rezoluție bancară care a fost atrasă prin contribuții de la instituții de credit și sucursale ale acestora din Uniune, în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545
suma care poate fi atrasă prin contribuții extraordinare în conformitate cu prevederile art. 546-548 într-un interval de trei ani; și
în cazul în care sumele prevăzute la lit. a) și b) sunt insuficiente, sume atrase din surse de finanțare alternative în conformitate cu prevederile art. 549 .
În circumstanțe extraordinare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate urmări să obțină finanțare suplimentară din surse de finanțare alternative după ce
a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art. 289 lit. b) ; și
toate datoriile negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1) , fondul de rezoluție bancară poate face o contribuție din resursele care au fost atrase prin contribuții anuale în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 și care nu au fost încă utilizate.
Prin exceptare de la prevederile art. 289 lit. a) , fondul de rezoluție bancară poate, de asemenea, să facă o contribuție potrivit art. 288 , în următoarele condiții
contribuția la absorbția pierderilor și recapitalizare prevăzută la art. 289 lit. a) are o valoare de cel puțin 20% din activele ponderate la risc ale instituției de credit în cauză
fondul de rezoluție bancară are la dispoziție, prin intermediul contribuțiilor anuale (excluzând contribuțiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 , o sumă cel puțin egală cu 3% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României; și
instituția de credit în cauză deține active în valoare de mai puțin de 900 miliarde euro, determinată pe bază consolidată.
Atunci când își exercită competențele de excludere prevăzute la art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă atenția cuvenită
principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției supuse rezoluției, în ordinea de preferință
nivelului capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția supusă rezoluției în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; și
necesității de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.
Excluderile prevăzute la art. 287 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.
Înainte de a exercita opțiunea de a exclude o datorie în temeiul art. 287 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.
Excluderea care ar necesita o contribuție a fondului de rezoluție bancară sau dintr-o sursă de finanțare alternativă, în temeiul art. 288-292 , poate fi realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu acordul Comisiei Europene. 5.1^1. Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienții de tip retail
O persoană juridică română, vânzător de datorii eligibile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. b) și la art. 72b alin. (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de tip retail, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295^2 .
În aplicarea prevederilor art. 295^1 trebuie îndeplinite condițiile următoare pentru vânzarea către clienți de tip retail din România
sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 87 alin. (3) și (4) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare
cuantumul nominal minim al unor astfel de instrumente de datorie este de cel puțin 50.000 euro.
Prevederile art. 295^1 și 295^2 nu se aplică datoriilor prevăzute la respectivele articole, emise înainte de data de 28 decembrie 2020.
Autoritatea de Supraveghere Financiară și Banca Națională a României își comunică reciproc constatările cu privire la posibilele încălcări ale Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește vânzările de instrumente prevăzute la art. 295^1 , aflate în aria de competență a Autorității de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naționale a României conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare. 5.1^2. Aplicarea și calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol și ale art. 295^6-295^45 .
Cerința prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295^18 , 295^19 sau 295^21 , după caz, drept sumă a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din: a) valoarea totală a expunerii la risc a entității prevăzute la alin. (1) , calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
indicatorul de măsurare a expunerii totale, al entității relevante prevăzute la alin. (1) , calculat în conformitate cu prevederile art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare. 5.1^3. Exceptare de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile
Fără a aduce atingere prevederilor art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate și care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligația de a îndeplini, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții
aceste instituții de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri stabilite pentru acestea și puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235 , art. 239-250 , precum și ale art. 268-280 ; și
procedura prevăzută la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituții de credit, inclusiv de către deținătorii de obligațiuni garantate, dacă este cazul, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.
Instituțiile de credit exceptate de la cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295^26 alin. (1) . 5.1^4. Datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție
Datoriile se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale unei entități de rezoluție numai dacă acestea îndeplinesc condițiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepția lit. d) de la alin. (2), și art. 72c.
Prin excepție de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerințele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menționat și determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din același regulament.
Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^7 alin. (1) , cu excepția celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții
valoarea principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscută la momentul emiterii, este fixă sau în creștere și nu este afectată de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar valoarea totală a obligației care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluată zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu prevederile art. 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; sau
instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență sau de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește suma plătită inițial.
Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1) , inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327 .
Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creștere prevăzute la alin. (1) lit. b) .
Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, către unul dintre acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe
datoriile sunt emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare
exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau art. 375-382 sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 59 sau 62 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei
datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea: (i) sumei datoriilor emise către și achiziționate de entitatea de rezoluție, persoană juridică română, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și al fondurilor proprii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (3) din (ii) valoarea cerinței prevăzute la art. 295^27 sau în cadrul prevederilor care transpun art. 45f alin. (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația altor state membre.
Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la art. 295^19 sau la art. 295^25 alin. (1) lit. a) , după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt entități din categoria G-SII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20 , îndeplinesc o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 , egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip GSII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20 , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 , cu condiția ca toate condițiile prevăzute la art. 72 b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menționat: X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și valoarea cerinței amortizorului combinat.
În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295^19 , atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerință mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează acea parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295^9 , la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că
accesul la Fondul de rezoluție bancară nu este avut în vedere în planul de rezoluție ca o opțiune pentru soluționarea respectivei entități de rezoluție; și
în cazul în care lit. a) nu se aplică, cerința prevăzută la art. 295^26 îi permite respectivei entități de rezoluție, persoană juridică română, să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 289 sau 292 , după caz.
Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare și riscul unui impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză.
Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul art. 295^20 .
În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care nu sunt nici instituții de tip G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 , până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii și nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295^13 , să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 , atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții
datoriile nesubordonate prevăzute la art. 295^7 și 295^8 au același rang în ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 161 sau, după caz, la art. 234 din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, ca și anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287
există riscul ca, în urma exercitării planificate a competențelor de reducere a valorii și de conversie în legătură cu datoriile nesubordonate care nu sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , creditorii ale căror creanțe rezultă din respectivele obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență
suma fondurilor proprii și a altor datorii subordonate nu depășește valoarea necesară pentru a asigura că, creditorii prevăzuți la lit. b) , nu suportă pierderi al căror nivel îl depășește pe cel pe care l-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 , se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) și în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depășit.
În aplicarea prevederilor art. 295^10 , 295^11 și 295^13 , datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condițiile recunoașterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărții.
Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 295^10 , 295^11 și 295^13 .
Prin excepție de la art. 295^10 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau o entitate de rezoluție care face obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20 , să îndeplinească cerința prevăzută la art. 295^26 folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 , în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat, cerinței prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cerințelor prevăzute la art. 295^19 și la 295^26 din prezenta lege, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre
8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale entității; sau
valoarea care rezultă din aplicarea formulei Ax2 + Bx2 + C, unde A, B și C au următoarele valori: A = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; B = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; C = valoarea rezultată din cerința amortizorului combinat.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 295^13 cu privire la toate entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip G-SII sau cărora li se aplică prevederile art. 295^19 sau 295^20 și care îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la alin. (2) , pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^26 .
În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare următoarele condiții
în cursul evaluării posibilității de soluționare din ciclurile anterioare de planificare au fost identificate obstacole semnificative și, fie: (i) nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor prevăzute la art. 96 , în termenul impus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție; fie (ii) obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate folosind una dintre măsurile prevăzute la art. 96 , iar exercitarea competenței prevăzute la art. 295^13 ar compensa parțial sau total impactul negativ al obstacolelor semnificative asupra posibilității de soluționare
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție preferate aferente entității de rezoluție sunt limitate, având în vedere dimensiunea entității, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile și complexitatea activităților sale, statutul său juridic și structura acționariatului său; sau
cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, reflectă faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face obiectul cerinței prevăzute la art. 295^19 sau 295^20 se numără printre primele 20% cele mai riscante dintre instituțiile pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) .
În scopul stabilirii procentului prevăzut la alin. (2) lit. c) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, rotunjește numărul care rezultă din calcul în sus până la cel mai apropiat număr întreg.
Banca Națională a României se asigură că deciziile prevăzute la art. 295^11 și 295^13 se iau după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
În vederea luării deciziilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție ia în considerare și următoarele aspecte
dimensiunea pieței pentru instrumentele de fonduri proprii și instrumentele eligibile subordonate ale entității de rezoluție, prețul unor astfel de instrumente, în cazul în care există, și timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacții necesare în vederea respectării deciziei
valoarea instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu o scadență reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerințele prevăzute la art. 295^11 și 295^13
disponibilitatea și valoarea instrumentelor care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. d) din regulamentul respectiv
dacă, în comparație cu fondurile proprii și datoriile eligibile ale entității de rezoluție, valoarea datoriilor care sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 și care, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, au un rang de preferință egal sau inferior datoriilor eligibile având cel mai înalt rang de preferință, este semnificativă. În cazul în care valoarea datoriilor excluse nu depășește 5% din valoarea fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale entității de rezoluție, se consideră că aceasta este nesemnificativă. Dacă pragul anterior menționat este depășit, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează dacă valoarea datoriilor excluse este semnificativă
modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității de rezoluție, precum și stabilitatea și capacitatea acesteia de a contribui la economia națională; și
impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entității de rezoluție. 5.1^5. Determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
Banca Națională a României se asigură că cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere, pe baza următoarelor criterii
necesitatea de a asigura faptul că grupul de rezoluție poate fi soluționat prin aplicarea instrumentelor de rezoluție asupra entității de rezoluție, persoană juridică română, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției
necesitatea de a asigura, după caz, faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română și filialele sale care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , dar care nu sunt entități de rezoluție, dețin suficiente fonduri proprii și datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, dacă este cazul, în situația exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier aferente entităților, pot fi restabilite la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia, sau în temeiul Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE
necesitatea de a asigura faptul că, în cazul în care planul de rezoluție anticipează posibilitatea ca anumite categorii de datorii eligibile să fie excluse, în temeiul art. 287 , de la recapitalizarea internă sau să fie transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea de rezoluție, persoană juridică română, deține fonduri proprii și alte datorii eligibile suficiente pentru a acoperi pierderile și pentru a restabili rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier, la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care este autorizată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau al Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare
dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității
măsura în care intrarea în dificultate a entității ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare, inclusiv prin efect de contagiune asupra altor instituții sau entități, ca urmare a interconexiunii entității cu acestea ori cu restul sistemului financiar.
Atunci când planul de rezoluție prevede soluționarea printr-o strategie de rezoluție sau prin exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51 , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că
pierderile pe care le-ar putea suporta entitatea sunt acoperite în întregime («acoperirea pierderilor»)
entitatea de rezoluție, persoană juridică română, și filialele acesteia care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , dar care nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau în temeiul Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, precum și al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE sau un act legislativ echivalent, pentru o perioadă adecvată, care nu depășește un an («recapitalizare»).
Pentru entitățile destinate lichidării, persoane juridice române, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu determină cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) .
Prin excepție de la prevederile alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua dacă este justificat să determine cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) , pe bază individuală, pentru o entitate destinată lichidării, la un nivel care depășește valoarea necesară acoperirii pierderilor potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare în evaluarea efectuată potrivit alin. (3) , în special, orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemei de garantare a depozitelor.
În cazurile în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) , entitatea destinată lichidării are obligația de a îndeplini cerința respectivă utilizând una sau mai multe dintre următoarele
fonduri proprii
datorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b) și d) din regulamentul respectiv
datoriile prevăzute la art. 295^8 .
Prevederile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităților destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) .
Pentru deținerile de instrumente de fonduri proprii și de instrumente de datorie eligibile, emise de instituții-filiale care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, nu efectuează deducerile prevăzute la art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin excepție de la prevederile alin. (7) , o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , persoană juridică română, care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, dar este o filială a unei entități de rezoluție sau a unei entități dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar avea sediul în Uniunea Europeană, deduce deținerile sale de instrumente de fonduri proprii în filiale care sunt instituții și care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor rețineri este egal cu sau depășește 7% din cuantumul total al fondurilor sale proprii și al datoriilor sale care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 295^28 , calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.
În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) este
în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) , suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și (ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate; și
în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b) , suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și (ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.
În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.
În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.
La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .
La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau pentru indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție, luând în considerare strategia de rezoluție preferată; și
ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma aplicării unui instrument de rezoluție, entitatea este în măsură să mențină un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție dar care nu poate depăși un an.
În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.
Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil că o valoare mai mică este suficientă pentru a menține încrederea pieței și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție, fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .
Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .
Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
Pentru entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care nu fac obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței care trebuie respectată potrivit prevederilor art. 295^18 este cel puțin egal cu
13,5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) ; și
5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b) .
Prin excepție de la prevederile art. 295^7-295^15 , entitățile de rezoluție prevăzute la alin. (1) îndeplinesc cerința prevăzută la alin. (1) care este egală cu 13,5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) și cu 5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b) , folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerințele prevăzute la art. 295^19 unei entități de rezoluție, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate.
Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare
preponderența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare
măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat
măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295^26 .
Absența unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295^11 .
În cazul entităților, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) reprezintă
în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) , suma dintre:valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la (ii) valoarea necesară recapitalizării, care îi permite entității să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție; și
în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b) , suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității; și (ii) valoarea necesară recapitalizării, care permite entității să se conformeze cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.
În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. a) , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.
În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. b) , cerința prevăzută la 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.
La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221 , 289 și 292 .
La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție; și
ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității respective, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 , entitatea este în măsură să mențină un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție care nu poate depăși un an.
În cazul în care se aplică prevederile alin. (6) , valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.
Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil ca o valoare mai mică să fie suficientă pentru a menține încrederea pieței și a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 , după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.
Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării funcțiilor critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , cât și accesul acesteia la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289 , 292 și 537 .
Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse, în totalitate sau parțial, de la recapitalizare internă, în temeiul art. 287 , sau că acestea ar putea fi transferate integral unui destinatar, în cadrul unui transfer parțial, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru
a acoperi valoarea datoriilor excluse, identificate în conformitate cu prevederile art. 287
a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 295^17 .
Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul art. 295^16-295^24 trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la art. 295^17-295^22 .
Decizia prevăzută la alin. (1) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
În aplicarea prevederilor art. 295^18 și 295^21 , cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în legislația națională prin care au fost implementate opțiunile acordate autorităților competente prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. 5.1^6. Determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție ale instituțiilor de tip G-SII și filialele semnificative din Uniune ale instituțiilor de tip G-SII din afara UE
Pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituție de tip G-SII, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde
cerințele prevăzute la art. 92a și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost determinată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) .
Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituții de tip G-SII din afara UE, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde
cerințele prevăzute la art. 92b și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3) , și care trebuie să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care respectă condițiile prevăzute la art. 295^27-295^31 și art. 465 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) , doar
în măsura în care cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) sau la alin. (2) lit. a) nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la art. 295^16-295^24 ; și
în limita necesară asigurării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 295^16-295^24 .
În aplicarea prevederilor art. 295^34 , în cazul în care mai multe entități G-SII, aparținând aceleiași instituții de tip G-SII, sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3)
pentru fiecare entitate de rezoluție, persoană juridică română, cu luarea în considerare, după caz, a cuantumului aferent entităților din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană
pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, atunci când aceasta este persoană juridică română, ca și cum ar fi singura entitate de rezoluție din cadrul instituției de tip G-SII.
Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3) .
Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție sau entității, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituții de tip GSII din afara UE. 5.1^7. Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților de rezoluție
Entitățile de rezoluție, persoane juridice române, respectă cerințele prevăzute la art. 295^7-295^25 , pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție sau, după caz, pe bază individuală, pentru entitatea de rezoluție care nu este supusă supravegherii consolidate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, la nivel individual sau la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) , pe baza cerințelor prevăzute la art. 295^7-295^25 și a tratamentului filialelor grupului din state terțe, respectiv dacă acestea urmează să facă obiectul unei soluționări separate în conformitate cu planul de rezoluție.
Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care dintre entitățile din grupul de rezoluție urmează să se conformeze cu cerințele prevăzute la art. 295^18 , 295^19 și art. 295^25 alin. (1) , pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alin. (1) și (2) , precum și modalitatea în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție. 5.1^8. Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție
Instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-un stat terț, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, respectă cerințele prevăzute la art. 295^16-295^24 , pe bază individuală.
Banca Națională a României, în calitate autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerința stabilită în prezentul articol în cazul unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , persoană juridică română, care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.
Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) , întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din state terțe, respectă cerințele prevăzute la art. 295^16-295^25 , pe bază consolidată.
Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(3) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să stabilească cerința prevăzută la art. 295^16 -295^24 pe bază consolidată, pentru o filială, persoană juridică română, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții
filiala îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (4^2)
îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 295^16-295^24 pe bază consolidată, ca substitut pentru îndeplinirea respectivei cerințe pe bază individuală, nu afectează în mod semnificativ niciuna dintre: (i) credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție la nivel de grup; (ii) capacitatea filialei de a îndeplini cerința de fonduri proprii după exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie; și (iii) adecvarea mecanismului de transfer intern al pierderilor și de recapitalizare, inclusiv de reducere a valorii și de conversie, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile ale filialei în discuție sau ale altor entități din grupul de rezoluție.
În scopul aplicării prevederilor alin. (4^1) lit. a) trebuie avute în vedere următoarele condiții
filiala este deținută direct de entitatea de rezoluție și: (i) entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană; (ii) atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție; (iii) entitatea de rezoluție nu deține direct nicio filială care este instituție sau nicio filială care este o entitate prevăzută în cadrul art. 1 alin. (1) lit. b)-d) sau în cadrul prevederilor care transpun art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, unde entitatea respectivă face obiectul cerințelor prevăzute de art. 295^27-295^31 sau al cerinței prevăzute de art. 295^16-295^24 sau al cerințelor similare prevăzute de prevederile care transpun art. 45f sau art. 45c din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, alta decât filiala în discuție; (iv) filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile impuse în baza art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
filiala face obiectul cerinței prevăzute de art. 226^2 - 226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, doar pe bază consolidată, iar stabilirea cerinței prevăzute la art. 295^16-295^24 din prezenta lege, pe bază consolidată, nu ar conduce la supraestimarea, pentru scopurile art. 295^16 lit. b) , a nevoilor de recapitalizare ale subgrupului format din entități din perimetrul de consolidare, în special în cazul în care există o prevalență a entităților destinate lichidării în cadrul aceluiași perimetru de consolidare.
În cazul grupurilor de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b) , cooperativele de credit care sunt afiliate la casa centrală, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, casa centrală care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, precum și orice entitate de rezoluție care nu face obiectul cerinței prevăzute la art. 295^26 alin. (3) la nivelul unui grup de rezoluție respectă dispozițiile art. 295^21 pe bază individuală.
În cazul unei entități prevăzute la alin. (1)-(5) , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 și art. 464-468 , atunci când se aplică, și pe baza cerințelor prevăzute la art. 295^16-295^24 .
În cazul entităților prevăzute la art. 295^27 , cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2) și (3) .
În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza datorii: (i) față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul art. 295^27 sau sunt emise către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție; (ii) care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b), c), k), l) și m) și alin. (3)-(5) ; (iii) care, în ordinea de plată a creanțelor potrivit procedurii de insolvență, au rang de preferință inferior instrumentelor de datorie care nu îndeplinesc condiția prevăzută la pct. (i) și care nu sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii; (iv) care fac obiectul competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 într-o manieră care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului de rezoluție, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei, persoană juridică română; (v) a căror achiziționare/dobândire în proprietate nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul art. 295^27 ; (vi) care, potrivit dispozițiilor sau prevederilor contractuale ce le guvernează, nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau ale principalului decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității care face obiectul art. 295^27 ; și (vii) al căror nivel al plăților de dobânzi sau de dividende, datorate după caz, nu este modificat pe baza calității creditului entității care face obiectul art. 295^27 sau al întreprinderii-mamă a acesteia.
În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1) , entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza fonduri proprii, după cum urmează
fonduri proprii de nivel 1 de bază; și
alte fonduri proprii, care: (i) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau (ii) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție. a Atunci când o entitate prevăzută la art. 295^27 îndeplinește cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată, fondurile proprii și datoriile eligibile ale acesteia includ următoarele datorii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile care transpun art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, de către o filială stabilită în Uniunea Europeană, inclusă în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective
datorii față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității care respectă cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată
datorii către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție. b Datoriile prevăzute la art. 295^28a nu vor depăși valoarea determinată prin scăderea din nivelul cerinței prevăzute de art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, aplicabilă filialei incluse în consolidare, a sumei următoarelor elemente
datoriile față de entitatea care se conformează cu cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată și care sunt achiziționate de către aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective
cuantumul instrumentelor de fonduri proprii care sunt emise în conformitate cu art. 295^28 alin. (3) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prevederilor art. 295^27 , în cazul în care
atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție
entitatea de rezoluție, persoană juridică română, respectă cerința prevăzută la art. 295^26
nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluție către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360 , în special în situația în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție
fie entitatea de rezoluție îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative
procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor aplicate de entitatea de rezoluție includ filiala; și
entitatea de rezoluție deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate de asemenea acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea art. 295^27 , în cazul în care
atât filiala, cât și întreprinderea-mamă sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție
întreprinderea-mamă, persoană juridică română, respectă, pe bază consolidată, la nivelul României, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1)
nu există niciun obstacol major, actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360 , în special în situația în care s-ar adopta o acțiune de rezoluție sau s-ar exercita competențele prevăzute la art. 358 în ceea ce privește întreprinderea-mamă
fie întreprinderea-mamă îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative
procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor, aplicate de întreprinderea-mamă, includ filiala; și
întreprinderea-mamă deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295^29 lit. a) și b) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, poate permite ca cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție constituită de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții
valoarea garanției se constituie cel puțin la o valoare egală cu cea a cerinței pe care o substituie
garanția se execută atunci când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile exigibile sau alte obligații care au ajuns la scadență sau atunci când s-a efectuat o determinare, în conformitate cu prevederile art. 360 , în ceea ce privește filiala, oricare dintre aceste evenimente intervine mai întâi
garanția este colateralizată printr-un contract de garanție financiară, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004 , cu modificările și completările ulterioare, pentru un cuantum de cel puțin 50% din valoarea sa
colateralul care acoperă garanția îndeplinește cerințele prevăzute la art. 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat prevăzut la lit. c)
colateralul care acoperă garanția este negrevat de sarcini și nu este utilizat drept colateral pentru a acoperi orice altă garanție
colateralul are o scadență efectivă care îndeplinește aceeași condiție referitoare la scadență ca cea prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție.
În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g) , la cererea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, entitatea de rezoluție furnizează în scris o opinie juridică independentă și fundamentată sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă. 5.1^9. Derogări pentru casa centrală și cooperativele de credit afiliate la aceasta
Având în vedere prevederile art. 336, art. 337 alin. (1) lit. b)-e) , art. 338, 359, 374, 385 și ale a rt. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate acorda o derogare parțială sau totală de la aplicarea art. 295^27-295^31 în ceea ce privește casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții
cooperativa de credit afiliată și casa centrală sunt înființate pe teritoriul României și fac parte din același grup de rezoluție
cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ale casei centrale și ale tuturor cooperativelor de credit sunt supravegheate în ansamblul lor pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții
grupul de rezoluție respectiv respectă cerința prevăzută la art. 295^26 alin. (3)
în cazul rezoluției, nu există niciun obstacol major actual sau potențial, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între casa centrală și cooperativa de credit afiliată. 5.1^10. Procedura de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
Banca Națională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel individual, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție sau de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorități de rezoluție relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la: a) cuantumul cerinței aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pentru fiecare entitate de rezoluție
cuantumul cerinței aplicate, la nivel individual, fiecărei entități care nu este o entitate de rezoluție, din cadrul grupului de rezoluție.
Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295^26-295^31 , este temeinic motivată și se transmite
entității de rezoluție, persoană juridică română, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
entității/entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, persoane juridice române, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru filialele respective
întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, persoană juridică română, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu este ea însăși o entitate de rezoluție din același grup de rezoluție.
Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 sau cu prevederi din legislația altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, poate să prevadă că, în condițiile asigurării concordanței cu strategia de rezoluție, în situația în care entitatea de rezoluție nu a achiziționat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295^28 , filiala, persoană juridică română, îndeplinește parțial cerințele prevăzute la art. 295^21 cu instrumente emise către și achiziționate de către entități care nu aparțin grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295^28 .
În cazul în care mai multe entități G-SII aparținând aceleiași instituții de tip G-SII sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 295^33 alin. (1) discută și, atunci când este cazul și în concordanță cu strategia de rezoluție a instituției de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferența dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entități din state terțe, și suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiții
ajustarea se poate aplica în ceea ce privește diferențele de calcul al valorii totale a expunerii la risc, între statele membre sau statele terțe relevante, ajustând nivelul cerinței
ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferențele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluție.
Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entitățile din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
În absența unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^33 și 295^34 , în termen de 4 luni, se adoptă o decizie în conformitate cu prevederile art. 295^36-295^38 .
În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295^26 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător
evaluarea entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, efectuată, după caz, de către autoritățile de rezoluție implicate
opinia autorității de rezoluție la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Națională a României.
În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295^37 alin. (6) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.
În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței prevăzute la art. 295^27-295^31 , aplicabile la nivel individual unei entități din cadrul grupului de rezoluție, persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a respectivei entități, ia decizia cu privire la cerința respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare
opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție au fost luate în considerare în mod corespunzător; și
în cazul în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este diferită de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție la nivel de grup au fost luate în considerare în mod corespunzător.
În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Nivelul stabilit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru cerința aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluție, nu poate fi adus în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinței prevăzute la art. 295^26 ; și b) respectă prevederile art. 295^21 .
Dacă Autoritatea bancară europeană nu își adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a filialei.
Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic.
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție și nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual entităților grupului de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie cu privire la nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual unei filiale a grupului de rezoluție, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^37
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție a cărei entitate de rezoluție este persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^36 .
Decizia comună prevăzută la art. 295^33 și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^36 , 295^37 și 295^38 , este obligatorie pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și este aplicată în mod corespunzător de către aceasta.
Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită și verifică respectarea de către entitățile, persoane juridice române, a cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) și ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^39 , în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.
În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură coordonarea în privința exercitării funcției de rezoluție și a funcției de supraveghere. 5.1^11. Raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea cerinței privind fondurile proprii și datoriile eligibile
Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) , care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) , prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind
valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^28 alin. (3) și valoarea datoriilor eligibile, precum și exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) , după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare
valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne
pentru elementele prevăzute la lit. a) și b) : (i) componența, inclusiv profilul de scadență; (ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvență; și (iii) dacă sunt guvernate de legislația unui stat terț și, în caz afirmativ, a cărui stat terț, precum și dacă conțin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum și la art. 52 alin. (1) lit. p) și q) și la art. 63 lit. n) și o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) , de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) , nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b) .
Entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportări
cel puțin de două ori pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. a) ; și
cel puțin o dată pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. b) și c) .
La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvență mai mare.
Cel puțin o dată pe an, entitățile prevăzute la art. 295^41 publică următoarele informații
valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile de la art. 295^28 alin. (3) , precum și a datoriilor eligibile
componența elementelor prevăzute la lit. a) , inclusiv profilul de scadență și rangul acordat în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență
cerința aplicabilă potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , exprimată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) .
Prevederile art. 295^41 și 295^43 nu se aplică unei entități destinate lichidării, cu excepția situației în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a determinat cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) pentru o astfel de entitate, în conformitate cu prevederile art. 295^17 alin. (3)-(5) .
În situația prevăzută la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește obligațiile de raportare și publicare pentru entitatea respectivă, inclusiv în ceea ce privește frecvența, conform reglementărilor emise la nivel european în baza prevederilor art. 45i alin. (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică aceste obligații de raportare și publicare entității destinate lichidării. Obligațiile respective trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să monitorizeze respectarea cerinței stabilite în temeiul prevederilor art. 295^17 alin. (3)-(5) .
Atunci când au fost implementate acțiuni de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută de art. 358-367 , cerințele de publicare a informațiilor prevăzute la art. 295^43 se aplică de la data termenului de conformare cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , așa cum este prevăzut în cadrul art. 295^49-295^56 . 5.1^12. Raportarea către Autoritatea bancară europeană
Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau ale art. 295^27-295^31 , inclusiv cu privire la deciziile luate în baza prevederilor art. 295^27 alin. (4^1) și (4^2) , pentru entitățile prevăzute la art. 3 alin. (1) , respectiv art. 3 alin. (2) , după caz. 5.1^13. Nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele
competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-98 și art. 99-116
competențele prevăzute la art. 91^1
sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (1) și (3) , art. 571 și 574 .
În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele
măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3)-(3^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare
măsurile de intervenție timpurie, conform prevederilor art. 149-151
sancțiunile administrative și alte măsuri sancționatoare în conformitate cu prevederile art. 569 , art. 570 alin. (2) și (3) , art. 571 și 574 .
Banca Națională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182 , art. 186^1 sau art. 183-186 , după caz.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere se consultă reciproc atunci când își exercită competențele prevăzute la alin. (1)-(3) . 5.1^14. Rapoarte
Banca Națională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie.
În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la: a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau art. 295^27-295^31
modul în care a fost exercitată competența prevăzută la art. 295^10 , 295^11 și 295^13
nivelul agregat și componența fondurilor proprii și datoriilor eligibile ale instituțiilor de credit și entităților, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă și cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele aplicabile. 5.1^15. Dispoziții tranzitorii și dispoziții postrezoluție
Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerințelor prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau a cerințelor care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz.
Termenul-limită pentru instituțiile de credit și entitățile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerințele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un nivel-țintă intermediar pentru cerințele prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz, pe care instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească.
Nivelul-țintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinței.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili o perioadă de tranziție care depășește termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295^55 , luând în considerare
evoluția situației financiare a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 295^50
probabilitatea ca instituția de credit sau entitatea să fie în măsură să se conformeze într-un interval de timp rezonabil cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau cu cele care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 ; și
dacă entitatea este capabilă să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la art. 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^7-295^15 sau 295^28 din prezenta lege și, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură idiosincratică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.
Entitățile de rezoluție trebuie să se conformeze nivelului minim al cerințelor prevăzute la art. 295^19 și 295^20 .
Nivelul minim al cerințelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani
de la data la care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau
de la data la care entitatea de rezoluție a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) , prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau prin care acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau de la data la care a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 358-367 , în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.
Cerințele prevăzute la art. 295^10 , 295^13 , 295^19 și 295^20 , după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluție a fost identificată ca fiind o instituție de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind o instituție de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluție începe să se regăsească în situația prevăzută la art. 295^19 sau 295^20 .
Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau a cerinței care rezultă din aplicarea art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , după caz, de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută la art. 358-367 .
În aplicarea prevederilor art. 295^49-295^53 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității de acoperire a pierderilor și de recapitalizare.
La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295^10 , 295^11 sau 295^13 , 295^19 sau 295^20 , 295^26 sau art. 295^27-295^31 , după caz.