LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În cazul rezoluției unui grup conform art. 473-497 sau art. 498-511 , fondul de rezoluție pentru firmele de investiții contribuie la finanțarea rezoluției grupului conform art. 601-610 .
În aplicarea prevederilor art. 600 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, după consultarea cu autoritățile de rezoluție ale instituțiilor care fac parte din grup, propune, dacă este necesar înainte de luarea oricăror acțiuni de rezoluție, un plan de finanțare ca element component al schemei de rezoluție a grupului prevăzute la art. 473-511 .
Planul de finanțare se stabilește conform procedurii decizionale prevăzute la art. 473-511 .
Planul de finanțare include
o evaluare conform art. 201-213 cu privire la entitățile din grup afectate
pierderile care urmează să fie recunoscute de fiecare entitate din grup afectată la momentul punerii în aplicare a instrumentelor de rezoluție
pentru fiecare entitate din grup afectată, pierderile care ar urma să fie suferite de fiecare categorie de acționari și creditori
contribuția totală a mecanismelor de finanțare a rezoluției, scopul și forma contribuției
baza pentru calcularea sumei cu care fiecare mecanism de finanțare al statelor membre în care sunt situate entități afectate din grup trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției grupului pentru constituirea contribuției totale prevăzute la lit. d)
suma cu care mecanismele naționale de finanțare ale fiecărei entități afectate din grup trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției grupului, precum și forma respectivelor contribuții
valoarea împrumuturilor pe care mecanismele de finanțare ale statelor membre în care sunt situate entitățile din grup afectate le vor contracta de la instituții de credit, instituții financiare și alte părți terțe, în temeiul art. 593
un calendar al utilizării mecanismelor de finanțare ale statelor membre în care sunt situate entitățile din grup afectate, calendar care ar trebui să poată fi extins dacă este necesar.
Baza de calcul pentru repartizarea contribuției prevăzute la art. 602 lit. d) , este conformă cu prevederile art. 604 și cu principiile specificate în planul de rezoluție a grupului, conform art. 61 alin. (1) lit. f) , cu excepția cazului în care, în planul de finanțare, se convine să se procedeze altfel.
Dacă nu se convine altfel în planul de finanțare, baza pentru calcularea contribuției fiecărui mecanism național de finanțare ia în considerare, cu precădere, următoarele
proporția din activele ponderate în funcție de risc ale grupului care este deținută de instituțiile și de entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d) din Directiva 2014/59/UE stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției
proporția din activele grupului care este deținută de instituțiile și de entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d) din Directiva 2014/59/UE stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției
proporția din totalul pierderilor care au făcut necesară rezoluția grupului care are drept sursă entități din grup aflate sub supravegherea autorităților competente din statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției; și
proporția din resursele mecanismelor de finanțare a grupului care este preconizată, conform planului de finanțare, să fie utilizată în beneficiul direct al entităților din grup stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, încheie acorduri cu autoritățile de rezoluție din statele membre în care își au sediul instituții aflate în același grup cu firmele de investiții cu sediul în România, prin care se stabilesc procedurile care să permită fondului de rezoluție pentru firmele de investiții să contribuie la finanțarea rezoluției grupului, fără a aduce atingere art. 601 .
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții, atunci când este desemnat administrator al mecanismului de finanțare a grupului poate, în condițiile prevăzute la art. 593 , să contracteze împrumuturi sau alte forme de suport de la instituții de credit, instituții financiare și alte părți terțe.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții care trebuie să participe la mecanismul de finanțare a grupului poate garanta orice împrumut contractat de mecanismele de finanțare a grupului conform art. 606 .
Orice profituri generate de folosirea mecanismelor de finanțare ale grupului sunt afectate fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, proporțional cu contribuția acestuia la mecanismul de finanțare a rezoluției grupului stabilită conform art. 601 .
Stabilirea sumei cu care fondul de rezoluție pentru firmele de investiții participă la finanțarea rezoluției grupului se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 201-213 .
Contribuția fondului de rezoluție pentru firmele de investiții trebuie vărsată în numerar.
În exercitarea funcțiilor sale, Autoritatea de Supraveghere Financiară este competentă să aplice sancțiuni administrative și măsuri sancționatoare prevăzute la art. 613 în cazul încălcării dispozițiilor prezentei legi.
Autoritatea de Supraveghere Financiară are competența de a colecta toate informațiile necesare și de a efectua toate cercetările necesare pentru exercitarea funcțiilor sale.
Competența prevăzută la alin. (2) include
competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Autorității de Supraveghere Financiară, la intervale regulate și în formatele specificate
competența de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Autorității de Supraveghere Financiară, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin. (4) , având domiciliul sau sediul social în România
competența de a efectua toate inspecțiile necesare la sediile persoanelor juridice menționate la alin. (4) și la sediul oricărei altei entități incluse în supravegherea consolidată pentru care Autoritatea de Supraveghere Financiară este supraveghetor consolidant, cu condiția notificării prealabile a autorităților competente implicate.
În sensul prevederilor alin. (3) lit. a) , sunt supuse obligației de furnizare a informațiilor
firmele de investiții, persoane juridice române, și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
persoanele fizice care aparțin persoanelor juridice prevăzute la lit. a)
terțele persoane către care persoanele juridice prevăzute la lit. a) au externalizat anumite funcții operaționale sau activități.
Competența prevăzută la alin. (3) lit. b) include dreptul
de a solicita prezentarea de documente
de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la alin. (4) și de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidențe și registre
de a obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (4) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia, cu acordul persoanelor respective
de a intervieva orice altă persoană, cu consimțământul acesteia, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei cercetări.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de aplicare a sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei legi, în oricare dintre următoarele modalități
în mod direct
în colaborare cu alte autorități
prin delegarea competențelor sale către alte autorități, cu păstrarea responsabilității pentru competențele delegate
prin sesizarea autorităților judiciare abilitate.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere cooperează în mod strâns între ele, pentru a se asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produce efectele urmărite.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție și de autoritate competentă, cooperează în mod strâns cu celelalte autorități de rezoluție și autorități competente pentru a se asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produce efectele urmărite și în cazurile cu caracter transfrontalier.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 613 , în cazul în care constată producerea următoarelor fapte, fără a se limita la acestea
nerespectarea de către firma de investiții a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară, adoptate în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-48 și art. 49-84 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către firma de investiții a obligației de acordare de asistență Autorității de Supraveghere Financiară la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție, prevăzute la art. 53
nerespectarea de către firma de investiții a obligației de informare a Autorității de Supraveghere Financiară asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o modificare a planurilor, prevăzute la art. 54 alin. (2)
nerespectarea de către firma de investiții, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligației de păstrare și/sau de furnizare a evidențelor contractelor financiare încheiate de acestea, prevăzute la art. 56 alin. (1)
nerespectarea de către firma de investiții, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor de cooperare și furnizare a tuturor informațiilor necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a informațiilor și analizelor prevăzute în secțiunea B din anexă , prevăzute la art. 57 alin. (1) și art. 64 alin. (1) și (2)
nerespectarea de către firma de investiții a obligațiilor privind transmiterea propunerilor de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor, prevăzute la art. 94 alin. (1) , respectiv a planului de conformare la măsurile alternative impuse Autoritatea de Supraveghere Financiară, prevăzute la art. 95 alin. (1)
nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară potrivit prevederilor art. 96 , de către destinatarii acestora
nerespectarea de către firma de investiții a solicitării de contactare a potențialilor cumpărători sau a condițiilor de contactare a potențialilor cumpărători, potrivit prevederilor art. 150
nerespectarea de către firma de investiții a cerinței de a demonstra că orice decizie a autorității de rezoluție de a reduce sau converti valoarea unei datorii reglementate de legislația unui stat terț putea fi aplicată, prevăzute la art. 299
nerespectarea de către firma de investiții, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a cerințelor minime prevăzute la art. 301 alin. (1) și art. 302 alin. (1)
nerespectarea de către organul de conducere al firmei de investiții ori al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligațiilor privind elaborarea, prezentarea, modificarea, punerea în aplicare sau revizuirea planului de reorganizare, prevăzute la art. 332 , 334, 335, art. 338 alin. (1) , art. 339 și art. 340 alin. (1)
nerespectarea de către firma de investiții, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligațiilor referitoare la emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prevăzute la art. 370 sau de deținere a unei autorizații prealabile în acest scop, prevăzute la art. 371
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției a obligației de furnizare a informațiilor și asistenței, prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. e)
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției sau de către entitățile din grupul instituției respective a obligației de furnizare a serviciilor și facilităților necesare, prevăzute la art. 388
nerespectarea de către firma de investiții a obligațiilor de raportare și/sau de plată a contribuției prevăzute la art. 587
nerespectarea de către firma de investiții a obligațiilor de plată a contribuției anuale sau extraordinare, potrivit art. 590 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 613 , în următoarele situații
nerespectarea de către firma de investiții a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară, adoptate în calitate de autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-48 și art. 49-84 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către firma de investiții, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor privind elaborarea, menținerea, actualizarea, modificarea și transmiterea planurilor de redresare, prevăzute la art. 13-20 , art. 25 alin. (4) , art. 27 , art. 32-35
nerespectarea de către firma de investiții a obligației de păstrare a evidențelor contractelor financiare în care firma de investiții este parte, prevăzute la art. 18
nerespectarea de către firma de investiții a obligației de stabilire și includere în planurile de redresare a indicatorilor pentru monitorizare, prevăzute la art. 48 alin. (1)-(4)
nerespectarea de către organul de conducere al firmei de investiții a obligației de a notifica decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (5)
nerespectarea de către entitățile din grup, persoane juridice române, respectiv de către organele de conducere ale acestora a obligațiilor incidente în cazul încheierii unui acord de sprijin financiar intragrup, în cazul acordării sprijinului financiar, precum și a obligațiilor de transparență privind participarea într-un acord de sprijin financiar, prevăzute la art. 122 , 123 , 126 , 136 , 137 , 140 și 144
nerespectarea măsurilor dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară potrivit prevederilor art. 149 , de către destinatarii acestora
nerespectarea de către firma de investiții a solicitării formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform art. 152 , de înlocuire a conducerii superioare sau a organului de conducere al firmei de investiții, în ansamblul său sau a unor membri ai acestuia
nerespectarea de către organul de conducere al firmei de investiții a obligației de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni, prevăzute la art. 153
nerespectarea de către organul de conducere al firmei de investiții, respectiv al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligației de notificare cu privire la faptul că firma de investiții, respectiv entitatea menționată la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) intră sau este susceptibilă de a intra în stare de dificultate majoră, prevăzute la art. 437 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și/sau de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și/sau măsurile sancționatoare prevăzute la art. 613 pentru încălcări ale dispozițiilor prezentei legi și ale actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta lege, în măsura în care respectivele încălcări nu intră sub incidența prevederilor alin. (1) și (2) .
Sancțiunile administrative care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 612 sunt
avertisment
avertisment scris comunicat public, prin care se indică persoana fizică, firma de investiții, instituția financiară, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, pentru care Autoritatea de Supraveghere Financiară este supraveghetor consolidant, sau altă persoană juridică responsabilă și fapta săvârșită
amendă aplicabilă persoanelor juridice, până la 10% din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri realizată în exercițiul financiar precedent; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă este cea rezultată din situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, în exercițiul financiar precedent
amendă aplicabilă persoanelor fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane euro la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru data de 2 iulie 2014
amendă până la de două ori valoarea beneficiului obținut în urma săvârșirii faptei, dacă acesta poate fi determinat.
Măsurile sancționatoare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 612 sunt
ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice și de abținere de la repetarea acestuia
interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o firmă de investiții sau în entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de către orice membru al organului de conducere sau al conducerii superioare a firmei de investiții în cauză ori ale entității menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
Măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni administrative sau independent de acestea.
Persoanele fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare a firmelor de investiții, persoane juridice române, precum și a entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sunt responsabile de ducerea la îndeplinire de către acestea a tuturor cerințelor prevăzute de prezenta lege și de reglementările emise în domeniul de aplicare a acesteia, conform competențelor și atribuțiilor lor prevăzute de legislația aplicabilă și de reglementările interne ale respectivelor persoane juridice. În acest sens, pentru faptele prevăzute la art. 612 , sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi aplicate persoanei juridice și/sau persoanelor fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător competențele și atribuțiile decurgând din funcțiile încredințate.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică de îndată pe pagina sa oficială de internet, sancțiunile administrative aplicate potrivit prevederilor art. 613 care nu au fost contestate în condițiile prevăzute la art. 21^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare, și pe cele în privința cărora contestațiile au fost respinse în mod definitiv, precum și informații privind tipul și natura încălcării săvârșite și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancțiunii.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică sancțiunile administrative, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancționate, în oricare dintre următoarele circumstanțe
în situația în care sancțiunea este aplicată unei persoane fizice și, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporționalității publicării datelor cu caracter personal, se dovedește că publicarea respectivă este disproporționată în raport cu fapta sancționată
în situația în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfășurare
în situația în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate determina acest lucru, un prejudiciu disproporționat firmelor de investiții sau entităților menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ori persoanelor fizice implicate.
În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, preconizează că circumstanțele prevăzute la alin. (2) vor înceta într-un termen rezonabil, aceasta poate amâna publicarea sancțiunilor administrative, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancționate, până la încetarea circumstanțelor.
Informațiile publicate potrivit alin. (1) sau (2) sunt păstrate de Autoritatea de Supraveghere Financiară pe pagina sa oficială de internet pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Datele cu caracter personal sunt păstrate doar cât timp este necesar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, informează Autoritatea bancară europeană, în scopul realizării schimbului de informații cu autoritățile de rezoluție, respectiv cu autoritățile competente, din alte state membre, cu privire la toate sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 613 , precum și cu privire la stadiul procedurilor de contestare și rezultatul acestora, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional prevăzute la art. 448-451 . Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile de rezoluție din statele membre. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile competente din statele membre.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la sancțiunile administrative pe care le publică în modalitatea și cu periodicitatea indicate de Autoritatea bancară europeană.
Sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 613 trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele constatate și să fie de natură a avea un efect descurajant.
La stabilirea tipului sancțiunii administrative sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, are în vedere toate circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei, pe care le consideră relevante, inclusiv următoarele aspecte, după caz
gravitatea și durata faptei
gradul de vinovăție a persoanei fizice sau juridice responsabile
soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile
cuantumul profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate
prejudiciile cauzate terților, în măsura în care pot fi determinate
gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție
încălcările săvârșite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă
orice consecințe potențial sistemice ale faptei săvârșite.
Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu se face de către personalul Autorității de Supraveghere Financiară, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de firma de investiții, persoană juridică română, sau, după caz, de entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) potrivit legii sau la solicitarea expresă a Autorității de Supraveghere Financiară ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu se emit de către Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară. În cazul aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare ale persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare și sancțiunea administrativă și/sau măsura sancționatoare aplicată.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu pot fi contestate în condițiile prevăzute la art. 21^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare.
Aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 613 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Amenzile încasate ca urmare a aplicării sancțiunilor administrative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform prevederilor prezentei legi, se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 50%, diferența constituindu-se venit la bugetul Autorității de Supraveghere Financiară.
Aplicarea sancțiunilor administrative și/sau a măsurilor sancționatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
Banca Națională a României este singura autoritate împuternicită să decidă cu privire la aplicarea unuia sau mai multor instrumente de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție cu privire la instituțiile de credit, persoane juridice române, inclusiv la sucursalele acestora stabilite în alte state membre.
Decizia Băncii Naționale a României adoptată potrivit alin. (1) se aplică fără alte formalități și produce efecte pe teritoriul Uniunii Europene de la data la care se aplică și produce efecte pe teritoriul României.
Aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție potrivit alin. (1) sunt guvernate de legea română.
Prin excepție de la prevederile alin. (3) , legea care guvernează anumite drepturi și contracte este determinată potrivit prevederilor art. 266-274 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
În cazul adoptării unei decizii potrivit art. 618 , cu privire la aplicarea unor instrumente de rezoluție și la exercitarea unor competențe de rezoluție, care pot afecta drepturile terților din statul membru gazdă, Banca Națională a României ia măsuri pentru publicarea unui extras din decizia respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Uniunii Europene, precum și în două ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă.
Extrasul din decizia Băncii Naționale a României trebuie să specifice, în limba oficială a fiecărui stat membru gazdă, după caz, în limbile oficiale ale acestuia, în special obiectul și temeiul legal ale deciziei luate, termenul de exercitare a căilor de contestare prevăzute la art. 453-456 , indicând cu precizie și claritate data expirării acestui termen, și autoritatea/instanța de judecată la care decizia poate fi contestată, cu indicarea adresei acestora.
Neîndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la alin. (1) și (2) nu împiedică aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție, inclusiv în ceea ce privește producerea de efecte față de creditori.
Deosebit de îndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la art. 619 , Banca Națională a României asigură notificarea deciziei adoptate potrivit art. 618 , în condițiile și modalitățile prevăzute la art. 443-447 .
Pentru scopurile prezentului titlu, administratorul special desemnat de Banca Națională a României pentru implementarea acțiunilor de rezoluție dispuse prin decizia sa, poate acționa pe teritoriul statelor membre gazdă în baza unei copii certificate de pe decizia Băncii Naționale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, însoțite eventual de o traducere în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale respectivelor state membre gazdă, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități.
Administratorul special este abilitat să exercite pe teritoriul statelor membre gazdă toate competențele care îi revin potrivit legii române. Acesta poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau, după caz, să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor instituției de credit din statul membru gazdă pe parcursul derulării acțiunilor de rezoluție.
În exercitarea competențelor sale, administratorul special trebuie să respecte legislația statului membru pe teritoriul căruia acționează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților instituției de credit din statul membru respectiv. Administratorul special nu are dreptul de a utiliza forța și nici dreptul de a soluționa litigii ori dispute.
Dacă consideră necesar, Banca Națională a României, inclusiv prin administratorul special, poate solicita înregistrarea deciziei Băncii Naționale a României în registrul imobiliar, registrul comerțului sau în orice alt registru public ținut în statele membre gazdă. Dacă statul membru gazdă prevede obligativitatea unei asemenea formalități, Banca Națională a României, inclusiv prin administratorul special, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea.
Cheltuielile de înregistrare sunt considerate cheltuieli ale procedurii.
Dispozițiile art. 618-622 se aplică în mod corespunzător și instituțiilor financiare, societăților și întreprinderilor-mamă, persoane juridice române, prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) , în cazul în care Banca Națională a României decide cu privire la aplicarea unor instrumente de rezoluție și la exercitarea unor competențe de rezoluție potrivit prezentei legi.
Aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție în privința sucursalelor stabilite în state terțe ale instituțiilor de credit, persoane juridice române, după caz, ale entităților prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) , se realizează în conformitate cu prevederile art. 512-529 .
Aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție cu privire la instituțiile de credit din alte state membre, respectiv la instituțiile financiare, societățile și întreprinderile-mamă din alte state membre, din categoria celor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , se realizează de către autoritățile de rezoluție din statul membru de origine, inclusiv în ceea ce privește sucursalele acestora stabilite pe teritoriul României, prevederile art. 320 și ale art. 321 din Legea nr. 85/2014 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Dacă în ceea ce privește o instituție de credit din alt stat membru, care are sucursale stabilite în România, Banca Națională a României consideră necesară aplicarea unor instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție pe teritoriul României, informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru de origine.
Aplicarea procedurilor de rezoluție în privința sucursalelor stabilite în România ale unei instituții de credit dintr-un stat terț ori ale unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terț se realizează în conformitate cu prevederile art. 512-529 .
Fără a aduce atingere prevederilor art. 627 , în cazul în care Banca Națională a României decide aplicarea unor instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție cu privire la o sucursală din România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, care are deschise sucursale cel puțin într-un alt stat membru, Banca Națională a României înainte de adoptarea deciziei, informează, fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente ale celorlalte state membre gazdă în care instituția de credit desfășoară activitate, cu privire la decizia respectivă și la efectele pe care aceasta le implică.
Dacă, din considerente de interes public sau din orice alte considerente întemeiate, adoptarea deciziei nu poate fi întârziată, Banca Națională a României realizează informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea deciziei.
Banca Națională a României depune diligențe pentru coordonarea acțiunilor întreprinse potrivit alin. (1) .