LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, stabilește norme și proceduri care să permită fondului de rezoluție bancară să contribuie la finanțarea rezoluției grupului, fără a aduce atingere art. 557 .
Fondul de garantare a depozitelor bancare, atunci când este desemnat administrator al mecanismului de finanțare a grupului, poate, în condițiile prevăzute la art. 549 , să contracteze împrumuturi sau alte forme de suport de la instituții de credit, instituții financiare și alte părți terțe.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitate de administrator al mecanismului de finanțare național care trebuie să participe la mecanismul de finanțare a grupului, poate garanta orice împrumut contractat de mecanismele de finanțare a grupului conform art. 562 .
Orice profituri generate de folosirea mecanismelor de finanțare ale grupului sunt afectate fondului de rezoluție bancară, proporțional cu contribuția acestuia la mecanismul de finanțare a rezoluției grupului stabilită conform art. 557 .
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă o acțiune de rezoluție care asigură în continuare accesul deponenților la propriile lor depozite, schema de garantare a depozitelor la care instituția de credit este membră participă la finanțarea rezoluției astfel
în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, cu suma cu care s-ar fi redus depozitele acoperite pentru a absorbi pierderile instituției de credit în temeiul art. 311 lit. a) , dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în aria de aplicare a recapitalizării interne, iar valoarea lor ar fi fost redusă în aceeași măsură ca și creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței; sau
în cazul aplicării unuia sau mai multor instrumente de rezoluție, altele decât instrumentul de recapitalizare internă, cu suma reprezentând valoarea pierderilor pe care deponenții care beneficiază de garantare le-ar fi suferit dacă aceștia ar fi înregistrat pierderi proporționale cu pierderile înregistrate de creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței.
În toate cazurile, suma cu care trebuie să participe schema de garantare a depozitelor nu poate fi mai mare decât oricare dintre următoarele
valoarea totală a pierderilor ce ar fi fost suportate de schema de garantare a depozitelor în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență
50% din nivelul-țintă al schemei de garantare a depozitelor, prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
În cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, schema de garantare a depozitelor nu poate contribui la costurile de majorare a capitalului instituției de credit sau cele de constituire a capitalului instituției-punte în temeiul art. 311 lit. b) .
Dacă, ca urmare a unei evaluări efectuate în temeiul art. 424-426 , se stabilește că schema de garantare a depozitelor a contribuit la finanțarea rezoluției mai mult decât pierderea netă ce ar fi suportat-o în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, schema de garantare a depozitelor este îndreptățită să recupereze diferența din fondul de rezoluție bancară, în conformitate cu prevederile art. 427 .
Stabilirea sumei cu care schema de garantare a depozitelor participă la finanțarea rezoluției conform prevederilor art. 565 se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 201-213 .
Contribuția schemei de garantare a depozitelor în sensul art. 565 trebuie vărsată în numerar.
În cazul depozitelor eligibile la o instituție supusă rezoluției transferate unei alte entități prin instrumentul de vânzare a afacerii sau prin instrumentul instituției-punte, deponenții nu au nicio creanță, în temeiul legislației privind schemele de garantare a depozitelor, față de schema de garantare a depozitelor în legătură cu orice parte a depozitelor acestora care nu este transferată de la instituția supusă rezoluției, cu condiția ca valoarea fondurilor transferate să fie cel puțin egală cu plafonul de acoperire prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Banca Națională a României dispune măsuri pentru asigurarea conformării la cerințele prevăzute de prezenta lege a entităților pentru care este competentă potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) și aplică sancțiuni administrative și măsuri sancționatoare prevăzute la art. 571 în cazul încălcării dispozițiilor prezentei legi.
Banca Națională a României are competența de a colecta toate informațiile necesare și de a efectua toate cercetările necesare pentru exercitarea funcțiilor sale.
Competența prevăzută la alin. (2) include
competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, la intervale regulate sau în termenul solicitat și în formatele specificate
competența de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin. (4) , având domiciliul sau sediul social în România
competența de a efectua toate inspecțiile necesare la sediile persoanelor juridice menționate la alin. (4) și la sediul oricărei altei entități incluse în supravegherea consolidată pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, cu condiția notificării prealabile a autorităților competente implicate.
În sensul prevederilor alin. (3) lit. a) sunt supuse obligației de furnizare a informațiilor
instituțiile de credit, persoane juridice române, și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
persoanele fizice care aparțin persoanelor juridice menționate la lit. a)
terțele persoane către care persoanele juridice menționate la lit. a) au externalizat anumite funcții operaționale sau activități.
Competența prevăzută la alin. (3) lit. b) include dreptul
de a solicita prezentarea de documente
de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la alin. (4) și de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidențe și registre
de a obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (4) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia
de a intervieva orice altă persoană, cu consimțământul acesteia, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei cercetări.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de aplicare a sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei legi, în oricare dintre următoarele modalități
în mod direct
în colaborare cu alte autorități
prin delegarea competențelor sale către alte autorități, cu păstrarea responsabilității pentru competențele delegate
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere cooperează în mod strâns între ele, pentru a asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produc efectele urmărite.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție și de autoritate competentă, cooperează în mod strâns cu celelalte autorități de rezoluție și autorități competente pentru a se asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produc efectele urmărite și în cazurile cu caracter transfrontalier.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în cazul în care constată producerea următoarelor fapte, fără a se limita la acestea
nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 49-84 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de acordare de asistență Băncii Naționale a României la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție, prevăzute la art. 53
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de informare a Băncii Naționale a României asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o modificare a planurilor, prevăzute la art. 54 alin. (2)
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligației de păstrare și/sau de furnizare a evidențelor contractelor financiare la care acestea sunt parte potrivit dispozițiilor art. 56
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor de cooperare și furnizare a tuturor informațiilor necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a informațiilor și analizelor prevăzute în secțiunea B din anexă , prevăzute la art. 57 alin. (1) și art. 64 alin. (1) și (2)
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor privind transmiterea propunerilor de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor, prevăzute la art. 94 alin. (1) , respectiv a planului de conformare la măsurile alternative impuse de Banca Națională a României, prevăzute la art. 95 alin. (1)
nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 96 , de către destinatarii acestora; g^1) neducerea la îndeplinire de către instituția de credit a măsurilor care au fost propuse și transmise de aceasta în temeiul art. 94 alin. (1) și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, le consideră eficace potrivit evaluării efectuate conform prevederilor art. 94 alin. (2)
nerespectarea de către instituția de credit a solicitării de contactare a potențialilor cumpărători sau a condițiilor de contactare a potențialilor cumpărători, potrivit prevederilor art. 150
nerespectarea de către instituția de credit a cerinței de a demonstra că orice decizie a autorității de rezoluție de a reduce sau converti valoarea unei datorii reglementate de legislația unui stat terț putea fi aplicată, prevăzute la art. 299
nerespectarea de către instituția de credit sau entitatea în cauză a cerințelor minime prevăzute la art. 295^5-295^56 sau a măsurilor dispuse de Banca Națională a României pentru asigurarea conformării la respectivele cerințe
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit ori al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligațiilor privind elaborarea, prezentarea, modificarea, punerea în aplicare sau revizuirea planului de reorganizare, prevăzute la art. 332 , 334 , 335 , 338 alin. (1) , 339 și 340 alin. (1)
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligațiilor referitoare la emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prevăzute la art. 370 , sau de deținere a unei autorizații prealabile în acest scop, prevăzute la art. 371
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției a obligației de furnizare a informațiilor și asistenței, prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. e)
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției sau de către entitățile din grupul instituției respective a obligației de furnizare a serviciilor și facilităților necesare, prevăzute la art. 388
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de raportare prevăzute la art. 543 alin. (1)
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de plată a contribuției anuale sau extraordinare, potrivit prevederilor art. 533 și art. 546
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor și măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 91^1
nerespectarea de către instituția de credit a oricăror măsuri dispuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în aplicarea prezentei legi și a actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia reglementată de prezenta lege.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în următoarele situații
nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-48 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor privind elaborarea, menținerea, actualizarea, modificarea și transmiterea planurilor de redresare, prevăzute la art. 13-20 , art. 25 alin. (4) , art. 27 , art. 32-35
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de păstrare a evidențelor contractelor financiare în care instituția de credit este parte, prevăzute la art. 18
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de stabilire și includere în planurile de redresare a indicatorilor pentru monitorizare, prevăzute la art. 48 alin. (1)-(4)
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a notifica decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (5)
nerespectarea de către entitățile din grup, persoane juridice române, respectiv de către organele de conducere ale acestora a obligațiilor incidente în cazul încheierii unui acord de sprijin financiar intragrup, în cazul acordării sprijinului financiar, precum și a obligațiilor de transparență privind participarea într-un acord de sprijin financiar, prevăzute la art. 122 , 123 , 126 , 136 , 137 , 140 și 144
nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 149 , de către destinatarii acestora
nerespectarea de către instituția de credit a solicitării formulate de Banca Națională a României conform art. 152 , de înlocuire a conducerii superioare sau a organului de conducere al instituției de credit, în ansamblul său, ori a unor membri ai acestuia
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni, prevăzute la art. 153
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit, respectiv al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligației de notificare cu privire la faptul că instituția de credit, respectiv entitatea menționată la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , intră sau este susceptibilă de a intra în stare de dificultate majoră, prevăzute la art. 437 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și/sau de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și/sau măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 pentru încălcări ale dispozițiilor prezentei legi și ale actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta lege, în măsura în care respectivele încălcări nu intră sub incidența prevederilor alin. (1) și (2) .
Sancțiunile administrative care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 570 sunt
avertisment scris
avertisment public prin care se indică persoana fizică, instituția de credit, instituția financiară, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, sau altă persoană juridică responsabilă și fapta săvârșită
amendă aplicabilă persoanelor juridice, până la 10% din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri realizată în exercițiul financiar precedent; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă este cea rezultată din situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, în exercițiul financiar precedent
amendă aplicabilă persoanelor fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane euro la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru data de 2 iulie 2014
amendă până la de două ori valoarea beneficiului obținut în urma săvârșirii faptei, dacă acesta poate fi determinat.
Măsurile sancționatoare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 570 sunt
ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice și de abținere de la repetarea acesteia
interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o instituție de credit sau în entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de către orice membru al organului de conducere sau al conducerii superioare a instituției de credit în cauză ori ale entității menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
Măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni administrative sau independent de acestea.
Persoanele fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare a instituțiilor de credit, persoane juridice române, precum și a entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sunt responsabile de ducerea la îndeplinire de către acestea a tuturor cerințelor prevăzute de prezenta lege și de reglementările emise în domeniul de aplicare a acesteia, conform competențelor și atribuțiilor lor prevăzute de legislația aplicabilă și de reglementările interne ale respectivelor persoane juridice. În acest sens, pentru faptele prevăzute la art. 570 , sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi aplicate persoanei juridice și/sau persoanelor fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător competențele și atribuțiile decurgând din funcțiile încredințate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică, de îndată, pe site-ul său oficial, sancțiunile administrative aplicate potrivit prevederilor art. 571 care nu au fost contestate în condițiile prevăzute de art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și pe cele în privința cărora contestațiile au fost respinse în mod definitiv, precum și informații privind tipul și natura încălcării săvârșite și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancțiunii.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică sancțiunile administrative, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancționate, în oricare dintre următoarele circumstanțe
în situația în care sancțiunea este aplicată unei persoane fizice și, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporționalității publicării datelor cu caracter personal, se dovedește că publicarea respectivă este disproporționată în raport cu fapta sancționată
în situația în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfășurare
în situația în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate determina acest lucru, un prejudiciu disproporționat instituțiilor de credit sau entităților menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ori persoanelor fizice implicate.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, preconizează că circumstanțele prevăzute la alin. (2) vor înceta într-un termen rezonabil, aceasta poate amâna publicarea sancțiunilor administrative până la încetarea circumstanțelor.
Informațiile publicate potrivit alin. (1) sau (2) sunt păstrate de Banca Națională a României pe site-ul său oficial de internet pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Datele cu caracter personal sunt păstrate doar cât timp este necesar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluției sau, după caz, de autoritate competentă, informează Autoritatea bancară europeană, în scopul realizării schimbului de informații cu autoritățile de rezoluție, respectiv cu autoritățile competente, din alte state membre, cu privire la toate sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 571 , precum și cu privire la stadiul procedurilor de contestare și rezultatul acestora, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional prevăzute la art. 448-451 . Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile de rezoluție din statele membre. Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile competente din statele membre.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, după caz, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la sancțiunile administrative pe care le publică în modalitatea și cu periodicitatea indicate de Autoritatea bancară europeană.
Sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 571 trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele constate și să fie de natură a avea un efect descurajant.
La stabilirea tipului sancțiunii administrative sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, are în vedere toate circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei, pe care le consideră relevante, inclusiv următoarele aspecte, după caz
gravitatea și durata faptei
gradul de vinovăție a persoanei fizice sau juridice responsabile
soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile
cuantumul profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate
prejudiciile cauzate terților, în măsura în care pot fi determinate
gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție
încălcările săvârșite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă
orice consecințe potențial sistemice ale faptei săvârșite.
Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu se face de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituția de credit, persoană juridică română, sau, după caz, de entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția măsurii sancționatoare prevăzute la art. 571 alin. (2) lit. b) a cărei aplicare este de competența consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. În cazul aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare și sancțiunea administrativă și/sau măsura sancționatoare aplicată.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu pot fi contestate în condițiile prevăzute la art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 571 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Amenzile încasate ca urmare a aplicării sancțiunilor administrative de către Banca Națională a României, conform prevederilor prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.
Aplicarea sancțiunilor administrative și/sau a măsurilor sancționatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
Următoarele dispoziții ale prezentei legi se aplică în mod corespunzător firmelor de investiții prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) în condițiile prevăzute la: a) art. 8 , art. 9-185 , art. 186-259 , art. 268-295^5 , art. 295^7-295^31 și art. 295^33-529
art. 618-628
art. 633-635 și art. 638
secțiunile A , B și C din anexă .
Pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) , se au în vedere următoarele
orice referire la o instituție de credit, persoană juridică română, la o instituție de credit-mamă din România sau la o instituție de credit-mamă din Uniunea Europeană se consideră a fi făcută corespunzător la o firmă de investiții menționată la art. 1 alin. (1) lit. a) , la o firmă de investiții-mamă din România și, respectiv, la o firmă de investiții-mamă din Uniunea Europeană
orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută corespunzător la Autoritatea de Supraveghere Financiară
orice referire la Fondul de garantare a depozitelor se consideră a fi făcută corespunzător la Fondul de compensare a investitorilor, iar orice referire la fondul de rezoluție bancară se consideră a fi făcută corespunzător la fondul de rezoluție pentru firmele de investiții
orice referire la art. 453 și art. 454 alin. (1) , trimiterile la prevederile art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcute la art. 21^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare
în aplicarea art. 205 lit. a) și b) , trimiterile la art. 536 se consideră a fi făcute la art. 583
în aplicarea art. 205 lit. a) și b) , art. 295^18 alin. (8) și (9) și art. 295^21 alin. (8) și (9) , trimiterile la art. 537 se consideră a fi făcute la art. 584
în aplicarea art. 295^47 alin. (1) lit. c) , trimiterile la art. 569 , art. 570 alin. (1) și (3) , art. 571 și 574 se consideră a fi făcute la art. 611 , art. 612 alin. (1) și (3) , art. 613 și, respectiv, 616
în aplicarea art. 295^47 alin. (2) lit. c) , trimiterile la art. 569 , art. 570 alin. (2) și (3) , art. 571 și 574 se consideră a fi făcute la art. 611 , art. 612 alin. (2) și (3) , art. 613 și, respectiv, 616
în aplicarea art. 231 alin. (2) lit. c) teza a doua, referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcția de rezoluție se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție
în aplicarea art. 251 alin. (2) teza a doua, referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de rezoluție se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție, iar referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de supraveghere se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de supraveghere.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei firme de investiții instituție-punte, autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, cu un capital inițial care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 150.000 euro.
Îndeplinirea de către acționarii firmei de investiții instituție-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, autorități publice, a criteriilor prevăzute în reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară privind regulile aplicabile pentru evaluarea prudențială a achizițiilor și majorărilor participațiilor la o firmă de investiții este prezumată.
La constituirea unei firme de investiții instituție-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările emise în aplicarea acesteia, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, numește persoanele care asigură conducerea structurilor care pot expune respectiva firmă de investiții instituție-punte unor riscuri semnificative.
Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, o firmă de investiții instituție-punte, autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.
Dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 111 alin. (2) lit. b^1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică firmei de investiții instituție-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări condițiile și documentația în baza căreia se autorizează constituirea firmei de investiții instituție-punte în conformitate cu Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, precum și conținutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituții-punte.
Înmatricularea firmei de investiții instituție-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, doar în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.
În termen de maximum 30 de zile de la înmatriculare, sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți.
Nerespectarea prevederilor alin. (10) de către firma de investiții instituție-punte se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începerea desfășurării activității de către firma de investiții instituție-punte autorizată în conformitate cu Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării firmei de investiții instituție-punte în registrul comerțului.
În cazul în care vânzarea firmei de investiții instituție-punte autorizate în conformitate cu Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, firma de investiții care a funcționat ca instituție-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcționarea unei firme de investiții.
În situația prevăzută la alin. (13) , valabilitatea autorizației firmei de investiții care a funcționat ca instituție-punte nu încetează de drept, autorizația respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții, stabilit conform art. 578-582 , mecanismele de finanțare a rezoluției din alte state membre, mecanismul de acordare de împrumuturi reciproce între fondul de rezoluție pentru firmele de investiții pe de o parte și mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre pe de altă parte, prevăzut la art. 594-599 , precum și mecanismul de participare a fondului de rezoluție pentru firmele de investiții și a celorlalte mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre la finanțarea rezoluției la nivelul grupului potrivit art. 600-610 fac parte din sistemul de mecanisme de finanțare a rezoluției care urmează să fie înființat la nivel european.
În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor și competențelor de rezoluție de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate de rezoluție pentru firmele de investiții prevăzute la art. 1 alin. (1) , se constituie fondul de rezoluție pentru firmele de investiții, ale cărui resurse se utilizează conform obiectivelor rezoluției și principiilor prevăzute la art. 177-179 și art. 188-193 .
Resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții sunt administrate de către Fondul de compensare a investitorilor potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
În scopul exercitării funcțiilor ce îi revin, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate emite reglementări secundare în aplicarea prevederilor prezentei legi.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții se alimentează, în vederea asigurării unor resurse adecvate, din următoarele surse financiare
contribuții anuale conform prevederilor art. 586-589 , în vederea atingerii nivelului-țintă prevăzut la art. 538
contribuții extraordinare, conform prevederilor art. 590-592 , în cazul în care contribuțiile prevăzute la lit. a) sunt insuficiente în opinia Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, și
împrumuturi și alte forme de sprijin prevăzute la art. 593 .
Nivelul contribuțiilor anuale și extraordinare ale firmelor de investiții la fondul de rezoluție pentru firmele de investiții se stabilește de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
Firmele de investiții plătesc Fondului de compensare a investitorilor contribuțiile prevăzute la alin. (2) în termenele comunicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție.
Fondul de compensare a investitorilor, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, are obligația să investească resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluție pentru firmele de investiții în active cu grad scăzut de risc, într-o manieră suficient de diversificată.
Fondul de compensare a investitorilor, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, trebuie să stabilească strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții și să o revizuiască periodic, cu frecvență cel puțin anuală.
Strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții are ca obiective principale minimizarea riscului și lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora. Criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate și ierarhizate în funcție de aceste trei obiective.
În aplicarea prevederilor art. 577-599 , se consideră active cu grad scăzut de risc elementele care se încadrează în prima sau a doua categorie menționate în tabelul 1 din art. 336 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau orice active care sunt considerate la fel de sigure și de lichide de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, și sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.
Contribuțiile anuale și extraordinare ale firmelor de investiții la fondul de rezoluție pentru firmele de investiții sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
Resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții se utilizează potrivit deciziei Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, și numai pentru scopurile prevăzute la art. 583 .
Utilizarea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții se decide de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție, astfel
pentru garantarea activelor sau obligațiilor firmei de investiții supusă rezoluției, ale filialelor sale, ale unei firme de investiții-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor
pentru a acorda împrumuturi firmei de investiții supusă rezoluției, filialelor sale, unei firme de investiții-punte sau unui vehicul de administrare a activelor
pentru achiziția de active ale firmei de investiții supuse rezoluției
pentru a furniza finanțarea necesară unei firme de investiții-punte ori unui vehicul de administrare a activelor
pentru a plăti despăgubiri acționarilor sau creditorilor conform art. 427
pentru a furniza finanțare firmei de investiții supusă rezoluției în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluție a firmelor de investiții decide să excludă anumiți creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform art. 287-292
pentru a acorda împrumuturi altor mecanisme de finanțare, în mod voluntar, conform art. 594-599
pentru rambursarea împrumuturilor contractate și a costurilor asociate acestora
pentru orice combinație a măsurilor prevăzute la lit. a)-h) .
Resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și în relația cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii.
Resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții nu pot fi utilizate în mod direct pentru a absorbi pierderile unei firme de investiții sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau pentru recapitalizarea acestora. În cazul în care utilizarea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții în scopurile prevăzute la art. 583 are ca efect indirect transferarea către acest mecanism de finanțare a unei părți din pierderile unei firme de investiții sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , se aplică principiile care reglementează utilizarea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții prevăzute la art. 285-295 .
În aplicarea prevederilor art. 577-610 , referirea la firme de investiții include și sucursalele din România ale firmelor de investiții din state terțe.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, determină contribuția anuală la fondul de rezoluție pentru fiecare firmă de investiții potrivit raportului dintre valoarea pasivelor sale, cu excepția fondurilor proprii, minus depozitele acoperite, și valoarea pasivelor agregate, cu excepția fondurilor proprii, minus depozitele acoperite, ale instituțiilor autorizate pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor Regulamentului delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției, cu modificările ulterioare.
Contribuțiile determinate potrivit alin. (1) sunt ajustate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, în funcție de profilul de risc al fiecărei firme de investiții.
Pentru determinarea contribuției anuale, fiecare firmă de investiții raportează Autorității de Supraveghere Financiară, în termenul prevăzut de reglementările Autorității de Supraveghere Financiară pentru transmiterea situațiilor financiare anuale, valoarea pasivelor, excluzând fondurile proprii, și mai puțin depozitele acoperite, potrivit modelului stabilit de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție.
În cazul în care o firmă de investiții nu plătește contribuțiile potrivit art. 577-610 la solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate debita contul curent al firmei de investiții în cauză cu sumele datorate.
Aplicarea de sancțiuni unei firme de investiții pentru nerespectarea dispozițiilor art. 577-610 nu conduce la exceptarea firmei de investiții de la plata obligațiilor corespunzătoare pentru exercițiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancțiuni.
Resursele financiare colectate potrivit art. 586 , 587 și 589 pot fi utilizate exclusiv pentru scopurile prevăzute la art. 583 .
Cu respectarea prevederilor art. 214-235 și ale art. 239-280 sumele primite de la firma de investiții supusă rezoluției sau de la firma de investiții-punte, dobânzile și alte venituri generate de investiții, precum și toate celelalte venituri sunt afectate alimentării fondului de rezoluție pentru firmele de investiții.
În cazul în care resursele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, fiecare firmă de investiții plătește, la solicitarea fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, o contribuție extraordinară, stabilită potrivit art. 586 .
Contribuțiile extraordinare nu pot fi mai mari decât triplul contribuțiilor anuale stabilite conform art. 586-589 .
Dispozițiile art. 587-589 sunt aplicabile la stabilirea contribuțiilor extraordinare.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție privind firmele de investiții, poate amâna, integral sau parțial, obligația unei firme de investiții de a plăti contribuția extraordinară la fondul de rezoluție pentru firmele de investiții în cazul în care plata contribuției ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea firmei de investiții respective. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de 6 luni, dar poate fi reînnoită la cererea firmei de investiții.
Contribuțiile extraordinare a căror plată este amânată în temeiul prezentului articol trebuie plătite atunci când aceasta nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea firmei de investiții.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții este abilitat să contracteze împrumuturi sau alte forme de sprijin de la firme de investiții, instituții financiare sau alte părți terțe, în cazul în care sumele colectate conform art. 586-589 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, iar contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 590-592 nu sunt imediat accesibile sau suficiente.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții este abilitat să contracteze împrumuturi de la mecanisme de finanțare a rezoluției de pe teritoriul Uniunii Europene, în cazurile în care
sumele colectate conform art. 586-589 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție pentru firmele de investiții
contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 590-592 nu sunt imediat accesibile; și
mecanismele de finanțare alternative prevăzute la art. 593 nu sunt imediat accesibile în condiții rezonabile.
Fondul de rezoluție pentru firmele de investiții este abilitat să acorde împrumuturi din resursele sale altor mecanisme de finanțare de pe teritoriul Uniunii Europene, în situația în care pentru respectivele mecanisme de finanțare sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 594 și sunt respectate dispozițiile art. 583 și 584 .
La primirea unei solicitări potrivit prevederilor art. 595 , Fondul de compensare a investitorilor, în calitate de administrator al fondului de rezoluție pentru firmele de investiții, formulează în regim de urgență o propunere de decizie în legătură cu aceasta, pe care o transmite, însoțită de fundamentarea aferentă, către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, și către Ministerul Finanțelor, în calitate de minister competent. Decizia cu privire la acordarea unui împrumut trebuie să fie luată în consens de respectivele autorități.
Rata dobânzii, perioada de rambursare, alți termeni și condiții ale împrumutului se stabilesc de comun acord de către Autoritatea de Supraveghere Financiară și celelalte mecanisme de finanțare participante la împrumut.
Împrumuturile fiecărui mecanism de finanțare participant trebuie să aibă aceeași rată a dobânzii, aceeași perioadă de rambursare, aceiași termeni și aceleași condiții, cu excepția cazului în care mecanismele de finanțare participante convin, în unanimitate, să procedeze altfel.
Suma acordată ca împrumut din resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții se determină pe baza raportului dintre valoarea depozitelor acoperite din România și suma agregată a depozitelor acoperite din statele membre ale mecanismelor de finanțare a rezoluției participante. Aceste cote de participare pot fi modificate cu acordul tuturor mecanismelor de finanțare participante.
Împrumutul acordat, în temeiul art. 595-598 , unui mecanism de finanțare a rezoluției dintr-un alt stat membru se tratează ca activ al fondului de rezoluție pentru firmele de investiții și se ia în considerare la determinarea nivelului-țintă de finanțare.