LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Fondul de rezoluție bancară stabilit conform art. 531-535 , mecanismele de finanțare a rezoluției din alte state membre, mecanismul de acordare de împrumuturi reciproce între fondul de rezoluție bancară pe de o parte și mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre pe de altă parte, prevăzute la art. 550-555 , precum și mecanismul de participare a fondului de rezoluție bancară și a celorlalte mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre la finanțarea rezoluției la nivelul grupului potrivit art. 556-564 fac parte din sistemul de mecanisme de finanțare a rezoluției care urmează să fie înființat la nivel european.
În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor și competențelor de rezoluție de către Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție se constituie fondul de rezoluție bancară, ale cărui resurse se utilizează conform obiectivelor rezoluției și principiilor prevăzute la art. 177-179 și art. 188-193 .
Resursele fondului de rezoluție bancară sunt administrate de către Fondul de garantare a depozitelor bancare potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
Fondul de rezoluție bancară se constituie prin preluarea resurselor fondului de restructurare bancară reglementat prin titlul II din Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, care își încetează astfel existența, și se alimentează, în vederea asigurării unor resurse adecvate, din următoarele surse financiare
contribuții anuale conform prevederilor art. 542-545 , în vederea atingerii nivelului-țintă prevăzut la art. 538-540
contribuții extraordinare, conform prevederilor art. 546-548 , în cazul în care contribuțiile prevăzute la lit. a) sunt insuficiente în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și
împrumuturi și alte forme de sprijin prevăzute la art. 549 .
Nivelul contribuțiilor anuale și extraordinare ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
Instituțiile de credit plătesc Fondului de garantare a depozitelor contribuțiile prevăzute la alin. (2) în termenele comunicate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili ca un procent de maximum 30% din totalul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit, colectate potrivit dispozițiilor prezentei legi, să poată fi sub formă de angajamente de plată irevocabile, garantate în întregime prin active cu grad scăzut de risc, negrevate de sarcini în favoarea unor terți, emise în favoarea Fondului de garantare a depozitelor bancare și destinate exclusiv utilizării în scopurile prevăzute la art. 536 .
Contribuțiile anuale și extraordinare ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, are obligația să investească resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluție bancară în active cu grad scăzut de risc, într-o manieră suficient de diversificată.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, trebuie să stabilească strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție bancară și să o revizuiască periodic, cu frecvență cel puțin anuală.
Strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție bancară are ca obiective principale minimizarea riscului și lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora. Criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate și ierarhizate în funcție de aceste trei obiective.
În aplicarea prevederilor art. 530-555 , expresia "active cu grad scăzut de risc" are înțelesul prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Resursele fondului de rezoluție bancară se utilizează potrivit deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și numai pentru scopurile prevăzute la art. 536 .
Utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară se decide de Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție, astfel
pentru garantarea activelor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției, ale filialelor sale, ale unei instituții-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor
pentru a acorda împrumuturi instituției supuse rezoluției, filialelor sale, unei instituții-punte sau unui vehicul de administrare a activelor
pentru achiziția de active ale instituției supuse rezoluției
pentru a furniza finanțarea necesară unei instituții-punte ori unui vehicul de administrare a activelor
pentru a plăti despăgubiri acționarilor sau creditorilor conform art. 427
pentru a furniza finanțare instituției supuse rezoluției în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluție a instituțiilor de credit decide să excludă anumiți creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform art. 287-292
pentru a acorda împrumuturi altor mecanisme de finanțare, în mod voluntar, conform art. 551-554
pentru rambursarea împrumuturilor contractate și a costurilor asociate acestora
pentru orice combinație a măsurilor prevăzute la lit. a)-h) .
Resursele fondului de rezoluție bancară pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și în relația cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii.
Resursele fondului de rezoluție bancară nu pot fi utilizate în mod direct pentru a absorbi pierderile unei instituții de credit sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau pentru recapitalizarea acestora. În cazul în care utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară în scopurile prevăzute la art. 536 are ca efect indirect transferarea către acest mecanism de finanțare a unei părți din pierderile unei instituții de credit sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , se aplică principiile care reglementează utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară prevăzute la art. 285-295 .
Nivelul-țintă pentru resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluție bancară este de cel puțin 1% din suma depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României.
Nivelul prevăzut la alin. (1) trebuie atins pentru prima dată cel târziu la 31 decembrie 2024.
În aplicarea prevederilor art. 538 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește nivelul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară astfel încât acestea să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp, dar ținându-se seama în mod corespunzător de faza ciclului economic și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor de credit care contribuie.
Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție poate prelungi termenul prevăzut la art. 538 alin. (2) până la care trebuie atins nivelul-țintă, cu maximum 4 ani, dacă se fac plăți din fondul de rezoluție bancară care cumulate depășesc 0,5% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României.
Ulterior termenului prevăzut la art. 538 , după atingerea nivelului-țintă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide suspendarea plății contribuțiilor anuale, urmând ca aceasta să fie reluată atunci când nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-țintă, cel puțin până la restabilirea acestuia. Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca plata contribuțiilor să fie reluată și anterior acestui moment.
După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată, dacă resursele financiare disponibile scad la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile anuale se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește nivelul contribuției anuale pentru situațiile vizate de prezentul articol, ținând cont de faza ciclului economic și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra instituțiilor de credit care contribuie.
În aplicarea prevederilor art. 530-568 , referirea la instituții de credit include sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină contribuția anuală a fiecărei instituții de credit potrivit ponderii valorii datoriilor instituției de credit, excluzând fondurile proprii, și deducând depozitele acoperite ale acesteia în valoarea agregată a datoriilor tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României, excluzând fondurile proprii agregate, și deducând depozitele acoperite agregate ale acestora.
Contribuțiile determinate potrivit alin. (1) sunt ajustate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în funcție de profilul de risc al fiecărei instituții de credit și comunicate Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitate de administrator al fondului de rezoluție, în scopul colectării acestora.
Pentru determinarea contribuției anuale, fiecare instituție de credit transmite informațiile necesare Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit formatului solicitat.
Dacă o instituție de credit nu plătește contribuțiile potrivit art. 530-568 , Fondul de garantare a depozitelor bancare va notifica de îndată acest lucru Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție, în vederea luării măsurilor necesare.
În cazul prevăzut la alin. (2) , Banca Națională a României poate debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate, respectiv suma reprezentând contribuția neplătită și, după caz, suma reprezentând dobânzile datorate.
Aplicarea de sancțiuni unei instituții de credit pentru nerespectarea dispozițiilor art. 530-568 nu conduce la exceptarea instituției de credit de la plata obligațiilor corespunzătoare pentru exercițiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancțiuni.
Resursele financiare colectate în baza art. 542-545 pot fi utilizate exclusiv pentru scopurile prevăzute la art. 536 . Veniturile din investirea resurselor fondului de rezoluție bancară pot fi utilizate potrivit legislației care reglementează funcționarea Fondului de garantare a depozitelor bancare.
Cu respectarea prevederilor art. 214-235 , art. 239-280 sumele primite de la instituția supusă rezoluției sau de la instituția-punte, dobânzile și alte venituri generate de investiții, precum și toate celelalte venituri obținute din administrarea fondului de rezoluție bancară sunt afectate alimentării fondului de rezoluție bancară.
În cazul în care resursele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară, fiecare instituție de credit plătește o contribuție extraordinară, stabilită de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu respectarea dispozițiilor art. 542 .
Contribuțiile extraordinare nu pot fi mai mari decât triplul contribuțiilor anuale stabilite conform art. 542-545 .
Dispozițiile art. 543-545 sunt aplicabile corespunzător în ceea ce privește contribuțiile extraordinare.
Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituțiilor de credit poate amâna, integral sau parțial, obligația unei instituții de credit de a plăti contribuția extraordinară la fondul de rezoluție bancară în cazul în care plata contribuției ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de șase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției de credit.
Contribuțiile extraordinare a căror plată este amânată în temeiul prezentului articol trebuie plătite atunci când aceasta nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să contracteze împrumuturi sau alte forme de sprijin de la instituții de credit, instituții financiare sau alte părți terțe, în cazul în care sumele colectate conform art. 542-545 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară, iar contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 546-548 nu sunt imediat accesibile sau suficiente.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să contracteze împrumuturi de la mecanisme de finanțare a rezoluției de pe teritoriul Uniunii Europene, în cazurile în care
sumele colectate conform art. 542-545 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară
contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 546-548 nu sunt imediat accesibile; și
mecanismele de finanțare alternative prevăzute la art. 549 nu sunt imediat accesibile în condiții rezonabile.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să acorde împrumuturi, din resursele fondului de rezoluție bancară, altor mecanisme de finanțare de pe teritoriul Uniunii Europene, în situația în care pentru respectivele mecanisme de finanțare sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 550 și sunt respectate dispozițiile art. 536 și 537 .
La primirea unei solicitări în temeiul art. 551 , Fondul de garantare a depozitelor bancare formulează în regim de urgență o propunere de decizie în legătură cu aceasta pe care o transmite, însoțită de fundamentarea aferentă, Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție și Ministerului Finanțelor Publice în calitate de minister competent. Decizia cu privire la acordarea unui împrumut trebuie să fie luată în consens de respectivele autorități.
Rata dobânzii, perioada de rambursare, alți termeni și condiții ale împrumutului se stabilesc de comun acord de către Fondul de garantare a depozitelor bancare și celelalte mecanisme de finanțare participante la împrumut.
Împrumuturile fiecărui mecanism de finanțare participant trebuie să aibă aceeași rată a dobânzii, aceeași perioadă de rambursare, aceiași termeni și aceleași condiții, cu excepția cazului în care mecanismele de finanțare participante convin, în unanimitate, să procedeze altfel.
Suma acordată ca împrumut din resursele fondului de rezoluție bancară se determină potrivit proporției valorii depozitelor acoperite de Fondul de garantare a depozitelor bancare în suma agregată a depozitelor acoperite din statele membre ale mecanismelor de finanțare a rezoluției participante. Aceste cote de participare pot fi modificate cu acordul tuturor mecanismelor de finanțare participante.
Împrumutul acordat, în temeiul art. 551-554 , unui mecanism de finanțare a rezoluției dintr-un alt stat membru se tratează ca activ al fondului de rezoluție bancară și se ia în considerare la determinarea nivelului-țintă de finanțare.
În cazul rezoluției unui grup conform art. 473-497 sau art. 498-511 fondul de rezoluție bancară contribuie la finanțarea rezoluției grupului conform art. 557-564 .
În aplicarea prevederilor art. 556 , Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, după consultarea cu autoritățile de rezoluție ale instituțiilor care fac parte din grup, propune, dacă este necesar înainte de luarea oricăror acțiuni de rezoluție, un plan de finanțare ca element component al schemei de rezoluție a grupului prevăzute la art. 473-511 .
Planul de finanțare se stabilește conform procedurii decizionale prevăzute la art. 473-511 .
Planul de finanțare include
o evaluare conform art. 201-213 cu privire la entitățile din grup afectate
pierderile care urmează să fie recunoscute de fiecare entitate din grup afectată la momentul punerii în aplicare a instrumentelor de rezoluție
pentru fiecare entitate din grup afectată, pierderile care ar urma să fie suferite de fiecare categorie de acționari și creditori
eventuala contribuție pe care ar trebui să o aducă schemele de garantare a depozitelor conform art. 565
contribuția totală a mecanismelor de finanțare a rezoluției, scopul și forma contribuției
baza pentru calcularea sumei cu care fiecare mecanism de finanțare al statelor membre în care sunt situate entități afectate din grup trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției grupului pentru constituirea contribuției totale prevăzute la lit. e)
suma cu care mecanismele naționale de finanțare ale fiecărei entități afectate din grup trebuie să contribuie la finanțarea rezoluției grupului, precum și forma respectivelor contribuții
valoarea împrumuturilor pe care mecanismele de finanțare ale statelor membre în care sunt situate entitățile din grup afectate le vor contracta de la instituții de credit, instituții financiare și alte părți terțe, în temeiul art. 549
un calendar al utilizării mecanismelor de finanțare ale statelor membre în care sunt situate entitățile din grup afectate, calendar care ar trebui să poată fi extins dacă este necesar.
Baza de calcul pentru repartizarea contribuției prevăzute la art. 558 lit. e) este conformă cu art. 560 și cu principiile specificate în planul de rezoluție a grupului, conform art. 61 alin. (1) lit. f) , cu excepția cazului în care, în planul de finanțare, se convine să se procedeze altfel.
Dacă nu se convine altfel în planul de finanțare, baza pentru calcularea contribuției fiecărui mecanism național de finanțare ia în considerare, cu precădere, următoarele
proporția din activele ponderate în funcție de risc ale grupului care este deținută de instituțiile și de entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d) din Directiva 2014/59/UE stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției
proporția din activele grupului care este deținută de instituțiile și de entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d) din Directiva 2014/59/UE stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției
proporția din totalul pierderilor care au făcut necesară rezoluția grupului care are drept sursă entități din grup aflate sub supravegherea autorităților competente din statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției; și
proporția din resursele mecanismelor de finanțare a grupului care este preconizată, conform planului de finanțare, să fie utilizată în beneficiul direct al entităților din grup stabilite în statul membru al mecanismului respectiv de finanțare a rezoluției.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, stabilește norme și proceduri care să permită fondului de rezoluție bancară să contribuie la finanțarea rezoluției grupului, fără a aduce atingere art. 557 .
Fondul de garantare a depozitelor bancare, atunci când este desemnat administrator al mecanismului de finanțare a grupului, poate, în condițiile prevăzute la art. 549 , să contracteze împrumuturi sau alte forme de suport de la instituții de credit, instituții financiare și alte părți terțe.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitate de administrator al mecanismului de finanțare național care trebuie să participe la mecanismul de finanțare a grupului, poate garanta orice împrumut contractat de mecanismele de finanțare a grupului conform art. 562 .
Orice profituri generate de folosirea mecanismelor de finanțare ale grupului sunt afectate fondului de rezoluție bancară, proporțional cu contribuția acestuia la mecanismul de finanțare a rezoluției grupului stabilită conform art. 557 .
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă o acțiune de rezoluție care asigură în continuare accesul deponenților la propriile lor depozite, schema de garantare a depozitelor la care instituția de credit este membră participă la finanțarea rezoluției astfel
în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, cu suma cu care s-ar fi redus depozitele acoperite pentru a absorbi pierderile instituției de credit în temeiul art. 311 lit. a) , dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în aria de aplicare a recapitalizării interne, iar valoarea lor ar fi fost redusă în aceeași măsură ca și creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței; sau
în cazul aplicării unuia sau mai multor instrumente de rezoluție, altele decât instrumentul de recapitalizare internă, cu suma reprezentând valoarea pierderilor pe care deponenții care beneficiază de garantare le-ar fi suferit dacă aceștia ar fi înregistrat pierderi proporționale cu pierderile înregistrate de creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței.
În toate cazurile, suma cu care trebuie să participe schema de garantare a depozitelor nu poate fi mai mare decât oricare dintre următoarele
valoarea totală a pierderilor ce ar fi fost suportate de schema de garantare a depozitelor în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență
50% din nivelul-țintă al schemei de garantare a depozitelor, prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
În cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, schema de garantare a depozitelor nu poate contribui la costurile de majorare a capitalului instituției de credit sau cele de constituire a capitalului instituției-punte în temeiul art. 311 lit. b) .
Dacă, ca urmare a unei evaluări efectuate în temeiul art. 424-426 , se stabilește că schema de garantare a depozitelor a contribuit la finanțarea rezoluției mai mult decât pierderea netă ce ar fi suportat-o în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, schema de garantare a depozitelor este îndreptățită să recupereze diferența din fondul de rezoluție bancară, în conformitate cu prevederile art. 427 .
Stabilirea sumei cu care schema de garantare a depozitelor participă la finanțarea rezoluției conform prevederilor art. 565 se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 201-213 .
Contribuția schemei de garantare a depozitelor în sensul art. 565 trebuie vărsată în numerar.
În cazul depozitelor eligibile la o instituție supusă rezoluției transferate unei alte entități prin instrumentul de vânzare a afacerii sau prin instrumentul instituției-punte, deponenții nu au nicio creanță, în temeiul legislației privind schemele de garantare a depozitelor, față de schema de garantare a depozitelor în legătură cu orice parte a depozitelor acestora care nu este transferată de la instituția supusă rezoluției, cu condiția ca valoarea fondurilor transferate să fie cel puțin egală cu plafonul de acoperire prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Banca Națională a României dispune măsuri pentru asigurarea conformării la cerințele prevăzute de prezenta lege a entităților pentru care este competentă potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) și aplică sancțiuni administrative și măsuri sancționatoare prevăzute la art. 571 în cazul încălcării dispozițiilor prezentei legi.
Banca Națională a României are competența de a colecta toate informațiile necesare și de a efectua toate cercetările necesare pentru exercitarea funcțiilor sale.
Competența prevăzută la alin. (2) include
competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, la intervale regulate sau în termenul solicitat și în formatele specificate
competența de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin. (4) , având domiciliul sau sediul social în România
competența de a efectua toate inspecțiile necesare la sediile persoanelor juridice menționate la alin. (4) și la sediul oricărei altei entități incluse în supravegherea consolidată pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, cu condiția notificării prealabile a autorităților competente implicate.
În sensul prevederilor alin. (3) lit. a) sunt supuse obligației de furnizare a informațiilor
instituțiile de credit, persoane juridice române, și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
persoanele fizice care aparțin persoanelor juridice menționate la lit. a)
terțele persoane către care persoanele juridice menționate la lit. a) au externalizat anumite funcții operaționale sau activități.
Competența prevăzută la alin. (3) lit. b) include dreptul
de a solicita prezentarea de documente
de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la alin. (4) și de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidențe și registre
de a obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (4) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia
de a intervieva orice altă persoană, cu consimțământul acesteia, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei cercetări.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de aplicare a sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei legi, în oricare dintre următoarele modalități
în mod direct
în colaborare cu alte autorități
prin delegarea competențelor sale către alte autorități, cu păstrarea responsabilității pentru competențele delegate
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere cooperează în mod strâns între ele, pentru a asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produc efectele urmărite.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție și de autoritate competentă, cooperează în mod strâns cu celelalte autorități de rezoluție și autorități competente pentru a se asigura că aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare produc efectele urmărite și în cazurile cu caracter transfrontalier.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în cazul în care constată producerea următoarelor fapte, fără a se limita la acestea
nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 49-84 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de acordare de asistență Băncii Naționale a României la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție, prevăzute la art. 53
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de informare a Băncii Naționale a României asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o modificare a planurilor, prevăzute la art. 54 alin. (2)
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligației de păstrare și/sau de furnizare a evidențelor contractelor financiare la care acestea sunt parte potrivit dispozițiilor art. 56
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor de cooperare și furnizare a tuturor informațiilor necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a informațiilor și analizelor prevăzute în secțiunea B din anexă , prevăzute la art. 57 alin. (1) și art. 64 alin. (1) și (2)
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor privind transmiterea propunerilor de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor, prevăzute la art. 94 alin. (1) , respectiv a planului de conformare la măsurile alternative impuse de Banca Națională a României, prevăzute la art. 95 alin. (1)
nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 96 , de către destinatarii acestora; g^1) neducerea la îndeplinire de către instituția de credit a măsurilor care au fost propuse și transmise de aceasta în temeiul art. 94 alin. (1) și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, le consideră eficace potrivit evaluării efectuate conform prevederilor art. 94 alin. (2)
nerespectarea de către instituția de credit a solicitării de contactare a potențialilor cumpărători sau a condițiilor de contactare a potențialilor cumpărători, potrivit prevederilor art. 150
nerespectarea de către instituția de credit a cerinței de a demonstra că orice decizie a autorității de rezoluție de a reduce sau converti valoarea unei datorii reglementate de legislația unui stat terț putea fi aplicată, prevăzute la art. 299
nerespectarea de către instituția de credit sau entitatea în cauză a cerințelor minime prevăzute la art. 295^5-295^56 sau a măsurilor dispuse de Banca Națională a României pentru asigurarea conformării la respectivele cerințe
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit ori al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) a obligațiilor privind elaborarea, prezentarea, modificarea, punerea în aplicare sau revizuirea planului de reorganizare, prevăzute la art. 332 , 334 , 335 , 338 alin. (1) , 339 și 340 alin. (1)
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligațiilor referitoare la emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prevăzute la art. 370 , sau de deținere a unei autorizații prealabile în acest scop, prevăzute la art. 371
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției a obligației de furnizare a informațiilor și asistenței, prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. e)
nerespectarea de către instituția supusă rezoluției sau de către entitățile din grupul instituției respective a obligației de furnizare a serviciilor și facilităților necesare, prevăzute la art. 388
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de raportare prevăzute la art. 543 alin. (1)
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor de plată a contribuției anuale sau extraordinare, potrivit prevederilor art. 533 și art. 546
nerespectarea de către instituția de credit a obligațiilor și măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 91^1
nerespectarea de către instituția de credit a oricăror măsuri dispuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în aplicarea prezentei legi și a actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia reglementată de prezenta lege.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, are competența de a aplica sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 , în următoarele situații
nerespectarea de către instituția de credit a deciziei Băncii Naționale a României, adoptate în calitate de autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) , de trecere de la cerințele simplificate la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-48 , precum și a termenului de conformare
nerespectarea de către instituția de credit, respectiv de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, a obligațiilor privind elaborarea, menținerea, actualizarea, modificarea și transmiterea planurilor de redresare, prevăzute la art. 13-20 , art. 25 alin. (4) , art. 27 , art. 32-35
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de păstrare a evidențelor contractelor financiare în care instituția de credit este parte, prevăzute la art. 18
nerespectarea de către instituția de credit a obligației de stabilire și includere în planurile de redresare a indicatorilor pentru monitorizare, prevăzute la art. 48 alin. (1)-(4)
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a notifica decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (5)
nerespectarea de către entitățile din grup, persoane juridice române, respectiv de către organele de conducere ale acestora a obligațiilor incidente în cazul încheierii unui acord de sprijin financiar intragrup, în cazul acordării sprijinului financiar, precum și a obligațiilor de transparență privind participarea într-un acord de sprijin financiar, prevăzute la art. 122 , 123 , 126 , 136 , 137 , 140 și 144
nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României potrivit prevederilor art. 149 , de către destinatarii acestora
nerespectarea de către instituția de credit a solicitării formulate de Banca Națională a României conform art. 152 , de înlocuire a conducerii superioare sau a organului de conducere al instituției de credit, în ansamblul său, ori a unor membri ai acestuia
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit a obligației de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni, prevăzute la art. 153
nerespectarea de către organul de conducere al instituției de credit, respectiv al unei entități menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , a obligației de notificare cu privire la faptul că instituția de credit, respectiv entitatea menționată la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , intră sau este susceptibilă de a intra în stare de dificultate majoră, prevăzute la art. 437 .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și/sau de autoritate de rezoluție, are competența de a aplica sancțiunile administrative și/sau măsurile sancționatoare prevăzute la art. 571 pentru încălcări ale dispozițiilor prezentei legi și ale actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta lege, în măsura în care respectivele încălcări nu intră sub incidența prevederilor alin. (1) și (2) .
Sancțiunile administrative care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 570 sunt
avertisment scris
avertisment public prin care se indică persoana fizică, instituția de credit, instituția financiară, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, sau altă persoană juridică responsabilă și fapta săvârșită
amendă aplicabilă persoanelor juridice, până la 10% din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri realizată în exercițiul financiar precedent; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă este cea rezultată din situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, în exercițiul financiar precedent
amendă aplicabilă persoanelor fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane euro la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru data de 2 iulie 2014
amendă până la de două ori valoarea beneficiului obținut în urma săvârșirii faptei, dacă acesta poate fi determinat.
Măsurile sancționatoare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 570 sunt
ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice și de abținere de la repetarea acesteia
interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o instituție de credit sau în entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) de către orice membru al organului de conducere sau al conducerii superioare a instituției de credit în cauză ori ale entității menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
Măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni administrative sau independent de acestea.
Persoanele fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare a instituțiilor de credit, persoane juridice române, precum și a entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sunt responsabile de ducerea la îndeplinire de către acestea a tuturor cerințelor prevăzute de prezenta lege și de reglementările emise în domeniul de aplicare a acesteia, conform competențelor și atribuțiilor lor prevăzute de legislația aplicabilă și de reglementările interne ale respectivelor persoane juridice. În acest sens, pentru faptele prevăzute la art. 570 , sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi aplicate persoanei juridice și/sau persoanelor fizice care au calitatea de membri ai organelor de conducere sau ai conducerii superioare cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător competențele și atribuțiile decurgând din funcțiile încredințate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică, de îndată, pe site-ul său oficial, sancțiunile administrative aplicate potrivit prevederilor art. 571 care nu au fost contestate în condițiile prevăzute de art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și pe cele în privința cărora contestațiile au fost respinse în mod definitiv, precum și informații privind tipul și natura încălcării săvârșite și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancțiunii.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, publică sancțiunile administrative, fără a indica identitatea persoanelor fizice sau juridice sancționate, în oricare dintre următoarele circumstanțe
în situația în care sancțiunea este aplicată unei persoane fizice și, în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporționalității publicării datelor cu caracter personal, se dovedește că publicarea respectivă este disproporționată în raport cu fapta sancționată
în situația în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfășurare
în situația în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate determina acest lucru, un prejudiciu disproporționat instituțiilor de credit sau entităților menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ori persoanelor fizice implicate.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, preconizează că circumstanțele prevăzute la alin. (2) vor înceta într-un termen rezonabil, aceasta poate amâna publicarea sancțiunilor administrative până la încetarea circumstanțelor.
Informațiile publicate potrivit alin. (1) sau (2) sunt păstrate de Banca Națională a României pe site-ul său oficial de internet pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Datele cu caracter personal sunt păstrate doar cât timp este necesar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluției sau, după caz, de autoritate competentă, informează Autoritatea bancară europeană, în scopul realizării schimbului de informații cu autoritățile de rezoluție, respectiv cu autoritățile competente, din alte state membre, cu privire la toate sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 571 , precum și cu privire la stadiul procedurilor de contestare și rezultatul acestora, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional prevăzute la art. 448-451 . Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile de rezoluție din statele membre. Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate consulta baza de date centralizată la nivelul Uniunii Europene a sancțiunilor, administrată de Autoritatea bancară europeană, care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile competente din statele membre.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau, după caz, de autoritate competentă, după caz, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la sancțiunile administrative pe care le publică în modalitatea și cu periodicitatea indicate de Autoritatea bancară europeană.
Sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 571 trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele constate și să fie de natură a avea un efect descurajant.
La stabilirea tipului sancțiunii administrative sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, are în vedere toate circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei, pe care le consideră relevante, inclusiv următoarele aspecte, după caz
gravitatea și durata faptei
gradul de vinovăție a persoanei fizice sau juridice responsabile
soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile
cuantumul profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate
prejudiciile cauzate terților, în măsura în care pot fi determinate
gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție
încălcările săvârșite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă
orice consecințe potențial sistemice ale faptei săvârșite.
Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu se face de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituția de credit, persoană juridică română, sau, după caz, de entitățile menționate la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția măsurii sancționatoare prevăzute la art. 571 alin. (2) lit. b) a cărei aplicare este de competența consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. În cazul aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare și sancțiunea administrativă și/sau măsura sancționatoare aplicată.
Actele prin care sunt dispuse sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare potrivit prezentului titlu pot fi contestate în condițiile prevăzute la art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Aplicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 571 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Amenzile încasate ca urmare a aplicării sancțiunilor administrative de către Banca Națională a României, conform prevederilor prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.
Aplicarea sancțiunilor administrative și/sau a măsurilor sancționatoare potrivit prezentei legi nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.