LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, decide că o instituție de credit sau oricare dintre entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) care este filială într-un grup întrunește condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , aceasta notifică fără întârziere autorității de rezoluție la nivel de grup, dacă este vorba de o autoritate distinctă, supraveghetorului consolidant și membrilor colegiului de rezoluție constituit pentru grupul în cauză, următoarele informații
decizia potrivit căreia instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) întrunește condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187
acțiunile de rezoluție sau măsurile de insolvență pe care aceasta le consideră adecvate pentru instituția de credit în cauză sau pentru entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
După ce autoritatea de rezoluție la nivel de grup evaluează impactul potențial al acțiunilor de rezoluție ori al altor măsuri notificate în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) asupra grupului și asupra entităților din grup din alte state membre, în special, probabilitatea ca acțiunile de rezoluție sau alte măsuri să conducă la îndeplinirea condițiilor de rezoluție în legătură cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, și dacă, după consultarea celorlalți membri ai colegiului de rezoluție, autoritatea de rezoluție la nivel de grup estimează că acțiunile de rezoluție sau alte măsuri notificate în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) nu ar spori probabilitatea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , în legătură cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru instituția de credit respectivă sau pentru entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) poate întreprinde acțiunile de rezoluție sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) .
Dacă, după consultarea celorlalți membri ai colegiului de rezoluție, autoritatea de rezoluție la nivel de grup estimează că acțiunile de rezoluție sau alte măsuri notificate în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) ar spori probabilitatea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, autoritatea de rezoluție la nivel de grup propune o schemă de rezoluție a grupului și o prezintă colegiului de rezoluție în termen de maximum 24 de ore de la primirea notificării în conformitate cu prevederile art. 486 . Perioada de 24 de ore poate fi extinsă cu acordul Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, care a trimis notificarea prevăzută la art. 486 .
În absența unei evaluări din partea autorității de rezoluție la nivel de grup în termen de 24 de ore sau o perioadă mai lungă de timp care a fost convenită, după primirea notificării în conformitate cu prevederile art. 486 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, care a trimis notificarea respectivă, poate întreprinde acțiuni de rezoluție sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) .
Schema de rezoluție a grupului prevăzută la art. 488 trebuie să fie elaborată astfel încât aceasta
să țină seama și să urmeze planurile de rezoluție prevăzute la art. 76-83 , cu excepția cazului în care autoritățile de rezoluție, printre care și Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră, având în vedere circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi obținute mai eficace prin întreprinderea de acțiuni care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluție
să descrie acțiunile de rezoluție care ar trebui întreprinse de autoritățile de rezoluție relevante în legătură cu întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană sau cu anumite entități din grup în scopul de a îndeplini obiectivele rezoluției și principiile prevăzute la art. 177-179 și art. 188-193
să precizeze modul în care trebuie coordonate aceste acțiuni de rezoluție
să stabilească un plan de finanțare care să țină cont de planul de rezoluție a grupului, de principiile de partajare a responsabilității stabilite în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) lit. f) și de mutualizare astfel cum este prevăzut la art. 561-564 .
În conformitate cu prevederile art. 492 , schema de rezoluție a grupului ia forma unei decizii comune a autorității de rezoluție la nivel de grup și a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, și a celorlalte autorități de rezoluție responsabile de filialele care fac obiectul acestei scheme.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, poate solicita Autorității bancare europene să acorde asistență autorităților de rezoluție implicate, pentru obținerea unei decizii comune în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În cazul în care oricare din celelalte autorități de rezoluție, inclusiv, după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu este de acord cu schema de rezoluție a grupului propusă de autoritatea de rezoluție la nivel de grup sau se îndepărtează de la aceasta sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să întreprindă acțiuni de rezoluție independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în legătură cu o instituție sau cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d), aceasta prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele abaterii de la schema de rezoluție, le notifică autorității de rezoluție a grupului și celorlalte autorități de rezoluție care fac obiectul schemei de rezoluție la nivel de grup și informează aceste autorități cu privire la acțiunile sau măsurile pe care le va lua. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, ține seama de planurile de rezoluție prevăzute la art. 76-83 , de impactul potențial asupra stabilității financiare din statele membre în cauză, precum și de efectul potențial al acțiunilor sau măsurilor asupra altor părți ale grupului.
Autoritățile de rezoluție care nu și-au exprimat dezacordul în temeiul art. 492 , inclusiv, după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluție a grupului care vizează entitățile din grup aflate în statul lor membru.
Decizia comună prevăzută la art. 491 sau 493 ori decizia adoptată în absența deciziei comune prevăzute la art. 492 este recunoscută pe teritoriul României ca fiind definitivă și este aplicată în mod corespunzător.
Autoritățile din România implicate în rezoluție întreprind toate acțiunile prevăzute la art. 486-497 fără întârziere și ținând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.
În situațiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluție a grupului, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluție cu celelalte autorități de rezoluție, care întreprind acțiuni de rezoluție în legătură cu entitățile relevante din grup, în vederea realizării unei strategii de rezoluție coordonate pentru toate entitățile din grup care intră sau sunt susceptibile de a intra în dificultate majoră.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, informează periodic și pe deplin membrii colegiului de rezoluție cu privire la acțiunile sau măsurile luate în raport cu orice entitate din grup și la progresele înregistrate în legătură cu aplicarea acestora.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, decide că o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană pentru care este responsabilă întrunește condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-186 , aceasta notifică fără întârziere informațiile prevăzute la art. 473 supraveghetorului consolidant, membrilor colegiului de rezoluție al grupului în cauză.
Acțiunile de rezoluție sau măsurile de insolvență luate pentru scopurile art. 473 lit. b) pot include implementarea unei scheme de rezoluție a grupului întocmite în conformitate cu prevederile art. 478 în oricare dintre următoarele situații
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri la nivelul întreprinderii-mamă, notificate în conformitate cu prevederile art. 473 lit. b) , fac probabilă îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , în legătură cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate numai la nivelul întreprinderii-mamă nu sunt suficiente pentru stabilizarea situației sau nu asigură, probabil, un rezultat optim
una sau mai multe filiale îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , conform concluziei autorităților de rezoluție responsabile pentru filialele respective; sau
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate la nivelul grupului avantajează filialele din grup în așa fel încât o schemă de rezoluție a grupului devine adecvată.
În cazul în care acțiunile propuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, în temeiul art. 498 nu includ o schemă de rezoluție a grupului, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ia propria decizie după consultarea membrilor colegiului de rezoluție.
Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ia în considerare și urmează planurile de rezoluție prevăzute la art. 64-72 , cu excepția cazului în care autoritățile de rezoluție consideră, ținând seama de circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi realizate într-un mod mai eficace prin întreprinderea unor acțiuni care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluție.
Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ia totodată în considerare stabilitatea financiară din statele membre în cauză.
În cazul în care acțiunile propuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, în temeiul art. 498 includ o schemă de rezoluție a grupului, respectiva schemă de rezoluție ia forma unei decizii comune a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și a autorităților de rezoluție responsabile pentru filialele care fac obiectul schemei de rezoluție a grupului.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate solicita Autorității bancare europene să acorde asistență autorităților de rezoluție implicate în ceea ce privește adoptarea unei decizii comune în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În cazul în care oricare dintre autoritățile de rezoluție nu este de acord cu schema de rezoluție la nivel de grup propusă de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, sau se îndepărtează de la aceasta sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să întreprindă acțiuni de rezoluție independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în legătură cu o instituție sau cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și celorlalte autorități de rezoluție care fac obiectul schemei de rezoluție la nivel de grup le sunt prezentate de către respectiva autoritate de rezoluție în detaliu motivele dezacordului sau motivele de abatere de la schema de rezoluție a grupului, sunt notificate și sunt informate de către respectiva autoritate de rezoluție cu privire la acțiunile sau măsurile pe care intenționează să le ia.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și celelalte autorități de rezoluție care nu și-au exprimat dezacordul față de schema de rezoluție a grupului în temeiul art. 501 pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluție a grupului care se referă la entitățile din grup aflate în statul lor membru.
Decizia comună prevăzută la art. 500 sau 502 este recunoscută pe teritoriul României ca fiind definitivă și este aplicată în mod corespunzător.
Autoritățile din România implicate în rezoluție întreprind toate acțiunile prevăzute la art. 498-504 fără întârziere și ținând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.
În situațiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluție a grupului și autoritățile de rezoluție întreprind acțiuni de rezoluție în legătură cu orice entitate relevantă din grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluție în vederea realizării unei strategii de rezoluție coordonate pentru toate entitățile din grup afectate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, care întreprinde acțiuni de rezoluție în legătură cu o entitate relevantă din grup, informează periodic și pe deplin membrii colegiului de rezoluție cu privire la acțiunile sau măsurile respective și la progresele înregistrate în legătură cu aplicarea lor.
Acțiunile de rezoluție sau măsurile de insolvență luate pentru scopurile art. 486 lit. b) pot include implementarea unei scheme de rezoluție a grupului întocmite în conformitate cu prevederile art. 490 în oricare dintre următoarele situații
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri la nivelul întreprinderii-mamă, notificate în conformitate cu prevederile art. 486 lit. b) , fac probabilă îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , în legătură cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate numai la nivelul întreprinderii-mamă nu sunt suficiente pentru stabilizarea situației sau nu asigură, probabil, un rezultat optim
una sau mai multe filiale îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-187 , conform concluziei autorităților de rezoluție responsabile pentru filialele respective; sau
acțiunile de rezoluție sau alte măsuri luate la nivelul grupului avantajează filialele din grup în așa fel încât o schemă de rezoluție a grupului devine adecvată.
În cazul în care acțiunile propuse de autoritatea de rezoluție la nivel de grup, în temeiul art. 505 includ o schemă de rezoluție a grupului, respectiva schemă de rezoluție ia forma unei decizii comune a autorității de rezoluție la nivel de grup, a Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție la nivel individual, și a celorlalte autorități de rezoluție responsabile pentru filialele care fac obiectul schemei de rezoluție a grupului.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, poate solicita Autorității bancare europene să acorde asistență autorităților de rezoluție implicate, pentru obținerea unei decizii comune în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În cazul în care oricare dintre celelalte autorități de rezoluție, inclusiv, după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu este de acord cu schema de rezoluție a grupului propusă de către autoritatea de rezoluție la nivel de grup sau se îndepărtează de la aceasta sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să întreprindă acțiuni de rezoluție independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în legătură cu o instituție sau cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) din prezenta lege sau la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) din Directiva 2014/59/UE, aceasta prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele de abatere de la schema de rezoluție a grupului, le notifică autorității de rezoluție a grupului și celorlalte autorități de rezoluție care fac obiectul schemei de rezoluție la nivel de grup și informează aceste autorități cu privire la acțiunile sau măsurile pe care intenționează să le ia. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, ține seama de planurile de rezoluție la care se face referire la art. 76-83 , de impactul potențial asupra stabilității financiare din statele membre în cauză, precum și de efectul potențial al acțiunilor sau măsurilor asupra altor părți ale grupului.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, împreună cu celelalte autoritățile de rezoluție care nu și-au exprimat dezacordul față de schema de rezoluție a grupului în temeiul art. 507 pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluție a grupului care se referă la entitățile din grup aflate în respectivele state membre.
Decizia comună prevăzută la art. 506 sau 508 ori deciziile adoptate în absența deciziei comune prevăzute la art. 507 este recunoscută pe teritoriul României ca fiind definitivă și este aplicată în mod corespunzător.
Autoritățile din România implicate în rezoluție întreprind toate acțiunile prevăzute la art. 505-510 fără întârziere și ținând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situației.
În situațiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluție a grupului și autoritățile de rezoluție întreprind acțiuni de rezoluție în legătură cu entitățile relevante din grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluție în vederea realizării unei strategii de rezoluție coordonate pentru toate entitățile din grup afectate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, care întreprinde acțiuni de rezoluție în raport cu orice entitate relevantă din grup informează periodic și pe deplin membrii colegiului de rezoluție cu privire la acțiunile sau măsurile întreprinse în legătură cu entitățile relevante din grup și la progresele înregistrate în legătură cu aplicarea acestora.
Prezentul titlu se aplică în mod corespunzător în relația dintre Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară.
România poate încheia acorduri bilaterale cu un stat terț până la data intrării în vigoare a unui acord încheiat la nivelul Uniunii Europene cu statul terț respectiv, potrivit art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, în măsura în care aceste acorduri bilaterale sunt conforme cu prezentul titlu.
Acordurile bilaterale prevăzute la alin. (1) se referă la modalitățile de cooperare dintre Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț, printre altele, cu scopul de a face schimb de informații privitoare la planificarea redresării și rezoluției în ceea ce privește instituțiile de credit, instituțiile financiare, întreprinderile-mamă și instituțiile din statul terț respectiv. (3) Acordurile prevăzute la alin. (1) urmăresc să asigure în special instituirea unor procese și mecanisme de cooperare între Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț în vederea îndeplinirii unora sau a tuturor sarcinilor și exercitarea unora sau a tuturor competențelor următoare
elaborarea de planuri de rezoluție în conformitate cu prevederile art. 49-83 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv
evaluarea posibilităților de soluționare ale acestor instituții și grupuri în conformitate cu prevederile art. 85-91 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv
aplicarea competențelor de abordare sau înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-116 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv
aplicarea măsurilor de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv
aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție, precum și a unor competențe similare care pot fi exercitate de către autoritățile relevante din statul terț respectiv.
Dispozițiile art. 514-518 se aplică în legătură cu procedurile de rezoluție din state terțe cu condiția absenței și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare un acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Prevederile art. 514-518 se aplică și ulterior datei intrării în vigoare a unui acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț nu sunt reglementate prin acordul respectiv.
Banca Națională a României poate participa, în cadrul unui colegiu de rezoluție european instituit în condițiile prevăzute la art. 464-468 , la adoptarea unei decizii comune cu privire la oportunitatea recunoașterii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț, care
are filiale stabilite în Uniunea Europeană sau sucursale situate în Uniunea Europeană și considerate semnificative de două sau mai multe state membre; sau
deține active, drepturi sau obligații situate în două sau mai multe state membre sau care sunt reglementate de dreptul statelor membre respective.
În cazul în care se adoptă decizia comună privind recunoașterea procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, face demersuri pentru punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție recunoscute din statul terț prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor relevante din prezenta lege.
În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție participante la colegiul de rezoluție european sau dacă nu există un colegiu de rezoluție european, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia propria decizie cu privire la oportunitatea recunoașterii și a punerii în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț.
Decizia trebuie să țină seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea o instituție sau o întreprindere-mamă dintr-un stat terț și în special de impactul potențial al recunoașterii și al punerii în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț asupra celorlalte părți ale grupului și stabilității financiare din statele membre respective.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este abilitată, cel puțin: a) să-și exercite competențele de rezoluție în legătură cu activele unei instituții de credit sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț care sunt situate în România sau care sunt reglementate de legislația din România, precum și în legătură cu drepturile sau obligațiile unei instituții de credit dintr-un stat terț care sunt înregistrate în România, de sucursala din Uniune sau care sunt reglementate de legislația din România ori pentru care există creanțe care pot fi executate în România privind astfel de drepturi sau obligații
perfectarea transferului de acțiuni sau instrumente de proprietate, într-o filială din Uniune stabilită în România, inclusiv solicitând unei alte persoane să întreprindă acțiuni pentru perfectarea acestui transfer
exercitarea competențelor prevăzute la art. 406-409 , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu drepturile oricărei părți dintr-un contract cu o entitate prevăzută la art. 514 , atunci când aceste competențe sunt necesare pentru a pune în aplicare proceduri de rezoluție din state terțe; și
să facă neexercitabil orice drept contractual de a înceta, stinge sau accelera contracte ori de a aduce atingere drepturilor contractuale ale entităților prevăzute la art. 514 și ale altor entități din grup, în cazul în care un astfel de drept decurge din acțiunile de rezoluție întreprinse cu privire la instituția de credit dintr-un stat terț, întreprinderea-mamă a entităților respective sau la alte entități din grup, fie de autoritatea de rezoluție din statul terț, fie în temeiul cerințelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluție din statul respectiv, cu condiția să fie în continuare îndeplinite obligațiile contractuale esențiale, inclusiv obligațiile de plată și de livrare și furnizarea de garanții reale.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate întreprinde, atunci când este necesar în interesul public, acțiuni de rezoluție cu privire la o întreprindere-mamă din România în cazul în care autoritatea relevantă din statul terț stabilește că o instituție care este înregistrată în statul terț respectiv îndeplinește condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție în conformitate cu legislația statului terț respectiv. În acest scop, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să utilizeze orice competențe în materie de rezoluție cu privire la respectiva întreprindere-mamă din România, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 400-405 .
Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe nu aduc atingere procedurilor de insolvență derulate în temeiul legislației naționale aplicabile, după caz, în conformitate cu prezenta lege.
După consultarea altor autorități de rezoluție, în cazul în care s-a instituit un colegiu de rezoluție european în condițiile prevăzute la art. 464-468 , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate refuza recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe prevăzute de art. 514 , în cazul în care consideră
că procedurile de rezoluție din statul terț ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare din România sau că procedurile respective ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare a unui alt stat membru
că pentru realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției este necesară întreprinderea unei acțiuni de rezoluție independente în conformitate cu prevederile art. 520-522 în legătură cu o sucursală în România
că creditorii, inclusiv, în special, deponenții localizați sau care trebuie despăgubiți într-un stat membru, nu ar beneficia de același tratament precum cel al creditorilor și deponenților din statul terț cu drepturi legale similare, conform procedurii de rezoluție din statul terț de origine
că, după consultarea cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurii de rezoluție din statul terț ar avea implicații fiscale semnificative pentru România; sau
că efectele unei astfel de recunoașteri sau puneri în aplicare ar contraveni legislației naționale aplicabile.
Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, deține competențele necesare pentru a acționa în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț care nu face obiectul vreunei proceduri de rezoluție din statul terț sau care face obiectul unei proceduri din acel stat și se aplică una dintre situațiile prevăzute la art. 519 .
Dispozițiile art. 400-405 se aplică în cazul exercitării unor astfel competențe.
Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este abilitată să exercite competențele prevăzute la art. 520 în cazul în care aceasta consideră că întreprinderea unei acțiuni este necesară în interesul public și dacă cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită
sucursala situată în România nu mai îndeplinește sau este probabil să nu mai îndeplinească condițiile impuse de legislația națională aplicabilă pentru autorizare și funcționare în România și nu există nicio perspectivă potrivit căreia vreo măsură a sectorului privat ori vreo măsură de supraveghere sau vreo măsură întreprinsă de statul terț relevant ar putea restabili conformarea sucursalei sau preveni intrarea sa în situația de dificultate majoră, într-un interval de timp considerat de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind rezonabil
instituția de credit din statul terț este, în opinia Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, incapabilă, reticentă sau pasibilă de a se afla în incapacitate să își achite obligațiile față de creditorii din Uniunea Europeană, ori obligațiile create sau înregistrate prin sucursala sa, pe măsură ce acestea devin exigibile, iar Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că nicio procedură de rezoluție sau de insolvență din statul terț nu a fost sau nu va fi declanșată în legătură cu respectiva instituție de credit din statul terț într-un interval de timp rezonabil
autoritatea relevantă din statul terț a inițiat o procedură de rezoluție în legătură cu instituția de credit din statul terț sau a notificat Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenția sa de a iniția o astfel de procedură.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune independentă în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, aceasta are în vedere obiectivele rezoluției și întreprinde acțiunea în conformitate cu următoarele principii și cerințe, în măsura în care acestea sunt relevante
principiile stabilite la art. 188-193
cerințele referitoare la aplicarea instrumentelor de rezoluție prevăzute la art. 201-213 .