LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În situația aplicării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a unuia sau mai multor instrumente de rezoluție și, în special, pentru aplicarea prevederilor art. 427 , aceasta are în vedere următoarele
în cazul în care au fost transferate numai anumite părți din drepturile, activele și obligațiile instituției supuse rezoluției, acționarii și creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanțele lor cel puțin o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 , cu excepția cazului în care se aplică prevederile lit. b)
în cazul în care aplică instrumentul de recapitalizare internă, acționarii și creditorii ale căror creanțe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență imediat la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 .
În vederea evaluării tratamentului de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția supusă rezoluției ar fi urmat o procedură de insolvență, pentru scopurile prevederilor art. 423 , dar fără a se limita la acestea, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, cât mai curând posibil, după ce acțiunea sau acțiunile de rezoluție au fost aplicate.
Evaluarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie diferită față de evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 201-213 .
Evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie să stabilească
tratamentul pe care acționarii și creditorii sau schemele relevante de garantare a depozitelor l-ar fi primit în cazul în care instituția supusă rezoluției, în legătură cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedură de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442
tratamentul efectiv de care au beneficiat acționarii și creditorii, în cadrul rezoluției instituției supuse rezoluției; și
existența unei eventuale diferențe între tratamentul prevăzut la lit. a) și cel prevăzut la lit. b) .
Pe lângă aspectele prevăzute la art. 425 , evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie
să ia în considerare ipoteza conform căreia instituția supusă rezoluției, în raport cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442
să ia în considerare ipoteza conform căreia acțiunea sau acțiunile de rezoluție nu ar fi fost luate
să nu ia în considerare acordarea de sprijin financiar public extraordinar instituției supuse rezoluției.
În situația în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 424-426 stabilește că, în contextul rezoluției, oricare dintre acționarii sau creditorii prevăzuți la art. 423 sau schema de garantare a depozitelor utilizată în conformitate cu prevederile art. 565 au acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, atunci aceștia au dreptul la plata diferenței din fondul de rezoluție bancară.
Protecția prevăzută la art. 429 alin. (1) se aplică în cazurile în care
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluție, de la o instituție-punte sau vehicul de administrare a activelor către o altă persoană
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. f) .
În cadrul rezoluției, următoarele contracte și contrapărțile la aceste contracte beneficiază de protecție adecvată, potrivit prevederilor art. 430-436 , cu aplicarea limitărilor prevăzute în cadrul art. 400-419
contracte de garanție reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanție, de un drept real sau potențial în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă acest drept este garantat prin active sau prin drepturi specifice ori printr-o garanție constituită asupra unei universalități de bunuri (floating charge) sau printr-un acord similar
contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, prin intermediul cărora garanțiile reale care colateralizează sau acoperă executarea anumitor obligații specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor, efectuat de furnizorul garanției reale către beneficiarul garanției reale, cu condiția ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligații specifice sunt executate
acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanțe sau obligații datorate între instituția supusă rezoluției și o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce
acorduri de compensare
obligațiuni garantate
mecanisme de finanțare structurate, inclusiv securitizările și instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului-suport și care, în temeiul legislației interne în materie, sunt garantate într-un mod asemănător cu obligațiunile garantate, care implică acordarea de garanții mobiliare și deținerea acestora de către una dintre părțile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.
Cerința prevăzută la alin. (1) se aplică indiferent de numărul părților implicate în respectivele acorduri și de posibilitatea ca aceste acorduri
să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii
să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parțial de legea altui stat membru sau a altui stat terț.
Contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și acordurile de compensare beneficiază de protecție adecvată pentru a împiedica transferul unor părți, dar nu a totalității drepturilor și obligațiilor care fac obiectul unui astfel de contract sau acord, între instituția supusă rezoluției și o altă persoană, precum și modificarea sau încetarea acestor drepturi și obligații protejate prin intermediul unor astfel de contracte sau acorduri, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare.
În aplicarea prevederilor alin. (1) , drepturile și obligațiile sunt considerate ca fiind protejate prin intermediul unui astfel de contract sau acord în cazul în care părțile au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi și obligații.
Prin excepție de la prevederile art. 430 , atunci când este necesară asigurarea disponibilității depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate
să transfere depozitele acoperite care fac parte din acordurile prevăzute la art. 430 fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din aceleași acorduri; și
să transfere, să modifice, să rezilieze sau să lichideze acele active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Obligațiile garantate printr-un contract de garanție reală beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica
transferul activelor cu care este garantată obligația, cu excepția cazului în care obligația respectivă, precum și dreptul aferent acesteia sunt transferate
transferul unei obligații garantate, cu excepția cazului în care este transferat și dreptul de a beneficia de garanția reală aferentă obligației
transferul dreptului de a beneficia de garanția reală, cu excepția cazului în care obligația garantată pentru care este constituită garanția reală este de asemenea transferată; sau
modificarea sau încetarea unui contract de garanție reală, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau încetare are ca rezultat încetarea garantării obligației.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune
transferul depozitelor acoperite care fac parte din contractele prevăzute la alin. (1) , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din același contract; și
transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Mecanismele de finanțare structurată, inclusiv mecanismele prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica
transferul unor părți, dar nu a totalității activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte
modificarea sau rezilierea ori lichidarea, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, a activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte.
Prin excepție de la prevederile art. 433 , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune
transferul depozitelor acoperite care fac parte din mecanismele prevăzute la art. 433 , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din cadrul aceluiași mecanism
transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Aplicarea unui instrument de rezoluție nu trebuie să afecteze sistemele reglementate de Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, și nici funcționarea acestora, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
transferă doar o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate; sau
exercită competențele prevăzute la art. 385-387 de eliminare sau modificare a clauzelor unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de înlocuire a instituției supuse rezoluției cu un destinatar, ca parte contractantă.
Niciun transfer, nicio eliminare sau modificare a clauzelor prevăzute la art. 435 nu trebuie să ducă la revocarea unui ordin de transfer, cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu poate să modifice sau să înlăture caracterul executoriu al ordinelor de transfer și al compensării așa cum este prevăzut la art. 3 și 5 din același act normativ și nu poate să împiedice utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilități de credit ori protecția garanțiilor suplimentare, în conformitate cu prevederile art. 4 , respectiv cu prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare.
Organul de conducere al instituției de credit sau al unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) informează Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în cazul în care consideră că instituția de credit sau entitatea respectivă intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în sensul art. 181 .
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere informează structura care exercită funcția de rezoluție în legătură cu orice notificare primită în temeiul art. 437 și cu orice măsură de prevenire a crizelor sau orice măsură prevăzută la art. 226 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, pe care o impune unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, după caz, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) în ceea ce privește o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , comunică această constatare fără întârziere, după caz
autorității de rezoluție a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității competente a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității competente din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității de rezoluție din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
schemei de garantate a depozitelor la care este afiliată instituția de credit pentru a-i permite exercitarea funcțiilor acesteia
Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, pentru a permite exercitarea funcțiilor acesteia
autorității de rezoluție a grupului, dacă este cazul
Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent
supraveghetorului consolidant, dacă instituția supusă rezoluției face obiectul supravegherii pe bază consolidată
Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorității naționale macroprudențiale desemnate din România.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere sau de rezoluție, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.
În cazul în care transmiterea informațiilor potrivit art. 439 alin. (1) lit. e) și f) nu garantează nivelul adecvat de confidențialitate, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, după caz, utilizează mijloace de comunicare alternative, care să permită îndeplinirea cerinței de comunicare prevăzute la art. 439 alin. (1) , asigurând totodată nivelul adecvat de confidențialitate.
Banca Națională a României se asigură că, la primirea unei comunicări din partea structurii care exercită funcția de supraveghere, în conformitate cu prevederile art. 439 , structura care exercită funcția de rezoluție stabilește, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) și art. 183-187 , măsura în care sunt îndeplinite condițiile de la articolul respectiv în legătură cu instituția de credit sau cu entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) în cauză.
Decizia privind aplicarea sau nu a acțiunilor de rezoluție în raport cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) conține următoarele informații
motivele deciziei și modul de evaluare a îndeplinirii sau nu a condițiilor de declanșare a procedurii de rezoluție
acțiunea pe care autoritatea de rezoluție a instituțiilor de credit intenționează să o întreprindă, inclusiv, dacă este cazul, decizia de a retrage autorizația, de a impune lichidarea, numirea unui administrator sau orice altă măsură prevăzută de procedura de insolvență.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituțiilor de credit, se conformează cerințelor prevăzute la art. 444-446 , în legătură cu orice acțiune de rezoluție, imediat ce acest lucru devine în mod rezonabil posibil.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică acțiunea de rezoluție instituției supuse rezoluției și, după caz
autorității competente a instituției supuse rezoluției
autorității competente din statul membru în care se află sucursala instituției supuse rezoluției
schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția supusă rezoluției
Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară
autorității de rezoluție la nivel de grup, dacă este cazul
Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent
supraveghetorului consolidant, dacă este cazul
autorității naționale macroprudențiale desemnate din România și Comitetului European pentru Risc Sistemic
Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) și Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, și Autorității bancare europene
în cazul în care instituția supusă rezoluției este o instituție definită în termenii art. 2 alin. (2) din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, operatorilor de sisteme din care face parte respectiva instituție.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică acțiunea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite, împreună cu notificarea prevăzută la art. 444 , copii ale oricărei decizii prin intermediul căreia sunt exercitate competențele relevante și precizează data de la care acțiunile de rezoluție produc efecte.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, publică sau asigură publicarea deciziei privind aplicarea unei acțiuni de rezoluție, fie a unei informări care sumarizează efectele acțiunii de rezoluție, în special efectele asupra clienților de retail și, dacă este cazul, condițiile și perioada de suspendare sau limitare prevăzută la art. 406-419 , prin următoarele mijloace
pe site-ul său oficial
pe site-ul oficial al Autorității bancare europene
pe site-ul oficial al instituției supuse rezoluției
în cazurile în care acțiunile, alte instrumente de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituției supuse rezoluției sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, mijloacele utilizate pentru publicarea informațiilor reglementate referitoare la instituția supusă rezoluției, în conformitate cu prevederile naționale și prevederile din legislația altor state membre care transpun art. 21 alin. (1) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE.
În cazul în care acțiunile, instrumentele de proprietate sau instrumentele de datorie ale instituției de credit nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că documentele care atestă existența deciziei prevăzute la art. 446 sunt trimise acționarilor și creditorilor instituției supuse rezoluției înregistrați în registrele sau bazele de date ale instituției supuse rezoluției disponibile Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție.