LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune unei instituții supuse rezoluției sau oricăreia dintre entitățile din grupul instituției respective furnizarea oricăror servicii sau facilități necesare pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităților care i-au fost transferate.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile inclusiv în situația în care respectiva instituție supusă rezoluției sau entitatea din grup în cauză a intrat într-o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a dispune executarea de către entitățile din grup, stabilite în România, a obligațiilor impuse, similar celor prevăzute la alin. (1) , de autoritățile de rezoluție din alte state membre.
Prevederile alin. (3) se aplică, în mod corespunzător, și în situația în care față de entitatea din grup stabilită în România s-a deschis o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.
Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 se limitează la servicii și facilități operaționale și nu includ niciun fel de sprijin financiar.
Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 trebuie să fie furnizate
în conformitate cu termenii contractuali deja agreați, inclusiv din punctul de vedere al duratei contractului, în situația în care respectivele servicii și facilități au fost furnizate instituției supuse rezoluției potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acțiunii de rezoluție
în condiții rezonabile, în situația în care nu există un contract sau contractul a expirat. 3
Competența de a pune în aplicare măsuri de gestionare a crizelor sau măsuri de prevenire a crizelor luate de alte state membre
În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, include fie active situate în România, fie drepturi sau obligații guvernate de legea română, transferul produce efecte și în România sau în conformitate cu legea română.
În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include fie active situate în alt stat membru, fie drepturi sau obligații guvernate de legea respectivului stat membru, transferul produce efecte și în acel stat membru sau în conformitate cu legea acelui stat membru.
Autoritățile naționale din România acordă asistența necesară în mod rezonabil autorităților de rezoluție din alte state membre care au efectuat sau intenționează să efectueze transferul pentru a se asigura că acțiunile sau alte instrumente de proprietate sau activele, drepturile sau obligațiile sunt transferate destinatarului în conformitate cu orice cerințe aplicabile ale legislației naționale.
Acționarii, creditorii și părțile terțe afectate de transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) nu au dreptul de a împiedica, de a contesta sau de a anula transferul acestora în temeiul niciunei dispoziții ale legii române, când aceasta este legea aplicabilă activelor situate în România, acțiunilor, altor instrumente de proprietate, drepturilor sau obligațiilor.
În situația în care autoritatea de rezoluție din alt stat membru exercită, în legătură cu o instituție supusă rezoluției din acel stat membru, competența de reducere a valorii sau de conversie, inclusiv în privința unor instrumente de capital potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 59 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de capital relevante ale instituției respective includ instrumente sau datorii guvernate de legea română ori datorii față de creditori situați în România, reducerea valorii principalului acelor datorii sau instrumente ori conversia datoriilor sau instrumentelor produce efecte pe teritoriul României sau, după caz, față de creditorii situați în România, în conformitate cu decizia autorității de rezoluție din acel stat membru.
Creditorii afectați de exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie prevăzute la art. 394 nu au dreptul de a contesta reducerea valorii sau, după caz, conversia principalului instrumentului sau a datoriei în temeiul niciunei dispoziții a legislației naționale aplicabile.
Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, următoarele aspecte sunt guvernate de legea acelui stat membru
dreptul acționarilor, creditorilor și al părților terțe de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate sau activelor, drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1)
dreptul creditorilor de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, reducerea valorii principalului sau conversia unui instrument ori a unei obligații prevăzute la art. 394
mecanismele de siguranță referitoare la transferurile parțiale ale activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) .
Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de Banca Națională a României, aspectele prevăzute la art. 396 sunt guvernate de legea română, fiind aplicabile prevederile art. 453-455 și ale art. 423-436 . 3
Competența referitoare la activele, drepturile, obligațiile, acțiunile și alte instrumente de proprietate situate în state terțe
În situația în care o acțiune de rezoluție implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-un stat terț sau cu privire la acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau obligații guvernate de legea unui stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita ca
administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției și destinatarul să fie obligați să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte
administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției să aibă obligația de a deține acțiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului, până la momentul la care transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte
cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate în mod justificat, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu prevederile lit. a) și b) , să fie acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la art. 220 .
În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu prevederile art. 398 lit. a) , este foarte puțin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să își producă efectele în raport cu anumite active localizate într-un stat terț sau cu anumite acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi ori obligații care sunt supuse legii unui stat terț, Banca Națională a României nu continuă efectuarea transferului, reducerii valorii, conversiei sau măsurii respective.
În aplicarea prevederilor alin. (1) , în cazul în care a fost ordonat transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă, ordinul în cauză este nul în privința activelor, acțiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau obligațiilor din statele terțe respective. 3
Excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și al rezoluției
O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, luată în cazul unei entități în conformitate cu prezenta lege, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu trebuie considerată în sine, în baza unui contract încheiat de entitatea în cauză, drept cauză care determină executarea garanției în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004 , cu modificările și completările ulterioare, ori drept procedură de insolvență în sensul art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare.
O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor nu trebuie considerată în sine a fi o cauză care determină executarea garanției sau procedură de insolvență în cadrul unui contract încheiat de
o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de întreprinderea-mamă sau de oricare altă entitate din grup; sau
orice entitate din grup care include clauze de tip "cross-default".
În cazul în care procedurile de rezoluție din state terțe sunt recunoscute în conformitate cu prevederile art. 513-518 sau în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide astfel, aceste proceduri constituie o măsură de gestionare a crizelor în sensul art. 400-405 .
Cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor, o suspendare a obligațiilor în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10 sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea
de a exercita vreun drept de încetare, de suspendare, de modificare, de compensare sau de compensare reciprocă, inclusiv legat de contracte încheiate de către o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de o entitate din grup sau încheiate de către orice entitate din grup care includ clauze de tip "cross-default"
de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default", de a-și exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanție în ceea ce le privește
de a aduce atingere drepturilor contractuale ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default".
Prevederile art. 400-402 și ale art. 404 nu aduc atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acțiunile prevăzute la art. 402 , atunci când acest drept se naște în urma unui eveniment, altul decât măsura de prevenire a crizelor, măsura de gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.
Suspendarea sau limitarea ca urmare a exercitării competențelor prevăzute la art. 186^1-186^10 , art. 406-409^1 sau art. 410-412 nu constituie nerespectare a unei obligații contractuale în sensul art. 400 , 402 și 413 .
Dispozițiile art. 400-404 sunt considerate norme de aplicare imediată în sensul art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I). 3
Competența de a suspenda anumite obligații
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune suspendarea oricărei obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care instituția supusă rezoluției este parte, inclusiv a celor decurgând din creanțe accesorii ori sancțiuni aferente acestor contracte, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446 , până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.
În cazul în care o obligație de plată sau de livrare devine scadentă pe perioada suspendării, respectiva obligație devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.
În situația în care obligațiile de plată sau de livrare ale instituției supuse rezoluției sunt suspendate potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) , obligațiile de plată sau de livrare ale contrapărților instituției respective în conformitate cu același contract se suspendă în același interval de timp.
Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor
sistemelor și operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare
contrapărților centrale (CPC) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CPC) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv
băncilor centrale.
În aplicarea prevederilor art. 406-408 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să aibă în vedere impactul exercitării respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 406-409 în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.
În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată cuprinderea în sfera de aplicare a competenței de suspendare și a depozitelor eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 , în special a depozitelor acoperite deținute de persoane fizice, de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii.
În sensul alin. (1) și (2) , atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele acoperite, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015 .
În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supusă rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv. 3
Competența de a limita executarea garanțiilor reale
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune creditorilor garantați restricții în ceea ce privește executarea garanțiilor reale deținute în legătură cu activele unei instituții supuse rezoluției, începând de la data publicării avizului de restricționare în conformitate cu prevederile art. 446 până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele
garanțiilor reale deținute de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE
contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CCP) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012
băncilor centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de alt tip de garanție reală de către instituția supusă rezoluției.
În situațiile prevăzute la art. 435 și 436 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că toate restricțiile impuse în conformitate cu prevederile art. 410 alin. (1) sunt aplicate în mod consecvent tuturor entităților din grup care fac obiectul unei acțiuni de rezoluție.
În aplicarea prevederilor art. 410 și 411 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare. 3
Competența de suspendare temporară a drepturilor de încetare
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți la un contract cu o instituție supusă rezoluției, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446 , până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare, cu condiția ca obligațiile de plată și de livrare, precum și furnizarea de garanții reale să fie îndeplinite în continuare.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți care are un contract cu o filială, persoană juridică română, a unei instituții supuse rezoluției, atunci când
obligațiile contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de instituția supusă rezoluției
drepturile contractuale de încetare se întemeiază exclusiv pe procedurile de insolvență sau pe starea financiară a instituției supuse rezoluției; și
în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a exercitat sau poate exercita competența de transfer în cazul instituției supuse rezoluției: (i) fie toate activele și datoriile filialei, care fac obiectul contractului, au fost sau pot fi transferate destinatarului și însușite de acesta; (ii) fie Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, furnizează, prin orice alt mijloc, o protecție adecvată pentru respectivele obligații
Suspendarea prevăzută la alin. (1) își produce efectele începând cu data publicării notificării de suspendare, în temeiul art. 446 , până la ora 24,00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituției supuse rezoluției.
Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art. 413 sau 414 nu se aplică următoarelor
sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE
contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012
băncilor centrale.
O parte contractuală poate exercita dreptul de încetare în baza unui contract înainte de terminarea perioadei prevăzute la art. 413 sau 414, dacă partea în cauză primește o notificare din partea Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de aducere la cunoștință a faptului că drepturile și obligațiile care fac obiectul contractului nu sunt
transferate unei alte entități; sau
supuse reducerii valorii sau conversiei ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) .
În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune suspendarea drepturilor de încetare potrivit prevederilor art. 413 sau 414 și nu a fost dată nicio notificare în conformitate cu prevederile art. 416 , respectivele drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 400-405 , după cum urmează
dacă drepturile și obligațiile contractuale au fost transferate unei alte entități, o contraparte poate exercita drepturile de încetare în conformitate cu clauzele contractului numai în cazul continuării sau producerii ulterioare de către entitatea destinatară a unui eveniment determinat care dă dreptul la încetare potrivit contractului
dacă instituția supusă rezoluției își păstrează drepturile și obligațiile contractuale, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a aplicat instituției respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a) , o contraparte poate exercita dreptul de încetare, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării prevăzute la art. 413 .
În exercitarea competențelor prevăzute la art. 413-417 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare.
Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare, fie în calitate de autoritate competentă, fie în calitate de autoritate de rezoluție.
La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, registrele centrale de tranzacții pun la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a-i permite îndeplinirea responsabilităților și mandatelor în conformitate cu prevederile art. 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare.
Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să includă în orice contract financiar la care sunt parte și care este reglementat de legislația unui stat terț clauze prin care părțile prevăd că respectivul contract financiar poate face obiectul exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor de suspendare sau de limitare a unor drepturi și obligații, în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10 , art. 406-409^1 , art. 410-412 și art. 413-419 , și prin care recunosc că au obligația de a respecta cerințele prevăzute la art. 400-405 .
Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terțe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419^1 , clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenței Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a suspenda sau a limita drepturile și obligațiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419^1 , să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligații sau de a executa garanțiile reale, în cazul respectivelor contracte.
În sensul alin. (1) , cerința se aplică în ceea ce privește filialele din state terțe care sunt
instituții de credit
firme de investiții (sau care ar fi firme de investiții dacă ar avea sediul central în România); sau
instituții financiare.
Prevederile art. 419^1 se aplică oricărui contract financiar care
creează o nouă obligație sau modifică în mod semnificativ o obligație existentă după intrarea în vigoare a prevederilor art. 419^1-419^4
prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de încetare sau drepturi de executare a garanțiilor reale cărora li sar aplica prevederile art. 186^1-186^10 , art. 400-405 , art. 406-409^1 , art. 410-412 sau art. 413-419 , în cazul în care contractul financiar ar fi reglementat de legislația unui stat membru.
În cazul în care o instituție de credit sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la art. 419^1 , acest fapt nu aduce atingere exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor prevăzute la art. 186^1-186^10 , art. 400-405 , art. 406-409^1 , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu respectivul contract financiar. 3
Exercitarea competențelor de rezoluție
În procesul de aplicare a unei acțiuni de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este competentă să exercite controlul asupra instituției supuse rezoluției, în vederea
asigurării funcționării și desfășurării tuturor activităților și serviciilor derulate de către instituția supusă rezoluției, dispunând de toate competențele acționarilor săi și ale organului său de conducere; și
gestionării și cedării activelor și patrimoniului instituției supuse rezoluției.
Controlul prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat în mod direct de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau indirect de către o persoană sau un grup de persoane numite de către Banca Națională a României.
Pe parcursul perioadei de rezoluție, drepturile de vot conferite de deținerea acțiunilor sau altor instrumente de proprietate ale instituției supuse rezoluției nu pot fi exercitate.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune aplicarea unei acțiuni de rezoluție prin hotărâre, fără a fi necesară exercitarea controlului asupra instituției supuse rezoluției.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide de la caz la caz asupra oportunității aplicării unei acțiuni de rezoluție prin intermediul mijloacelor specificate la art. 420 sau 421 , luând în considerare obiectivele rezoluției și principiile generale care o reglementează, circumstanțele specifice instituției supuse rezoluției și necesitatea de a facilita rezoluția eficace a grupurilor transfrontaliere.
În situația aplicării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a unuia sau mai multor instrumente de rezoluție și, în special, pentru aplicarea prevederilor art. 427 , aceasta are în vedere următoarele
în cazul în care au fost transferate numai anumite părți din drepturile, activele și obligațiile instituției supuse rezoluției, acționarii și creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanțele lor cel puțin o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 , cu excepția cazului în care se aplică prevederile lit. b)
în cazul în care aplică instrumentul de recapitalizare internă, acționarii și creditorii ale căror creanțe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență imediat la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442 .
În vederea evaluării tratamentului de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția supusă rezoluției ar fi urmat o procedură de insolvență, pentru scopurile prevederilor art. 423 , dar fără a se limita la acestea, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, cât mai curând posibil, după ce acțiunea sau acțiunile de rezoluție au fost aplicate.
Evaluarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie diferită față de evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 201-213 .
Evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie să stabilească
tratamentul pe care acționarii și creditorii sau schemele relevante de garantare a depozitelor l-ar fi primit în cazul în care instituția supusă rezoluției, în legătură cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedură de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442
tratamentul efectiv de care au beneficiat acționarii și creditorii, în cadrul rezoluției instituției supuse rezoluției; și
existența unei eventuale diferențe între tratamentul prevăzut la lit. a) și cel prevăzut la lit. b) .
Pe lângă aspectele prevăzute la art. 425 , evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie
să ia în considerare ipoteza conform căreia instituția supusă rezoluției, în raport cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442
să ia în considerare ipoteza conform căreia acțiunea sau acțiunile de rezoluție nu ar fi fost luate
să nu ia în considerare acordarea de sprijin financiar public extraordinar instituției supuse rezoluției.
În situația în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 424-426 stabilește că, în contextul rezoluției, oricare dintre acționarii sau creditorii prevăzuți la art. 423 sau schema de garantare a depozitelor utilizată în conformitate cu prevederile art. 565 au acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, atunci aceștia au dreptul la plata diferenței din fondul de rezoluție bancară.
Protecția prevăzută la art. 429 alin. (1) se aplică în cazurile în care
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluție, de la o instituție-punte sau vehicul de administrare a activelor către o altă persoană
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. f) .
În cadrul rezoluției, următoarele contracte și contrapărțile la aceste contracte beneficiază de protecție adecvată, potrivit prevederilor art. 430-436 , cu aplicarea limitărilor prevăzute în cadrul art. 400-419
contracte de garanție reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanție, de un drept real sau potențial în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă acest drept este garantat prin active sau prin drepturi specifice ori printr-o garanție constituită asupra unei universalități de bunuri (floating charge) sau printr-un acord similar
contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, prin intermediul cărora garanțiile reale care colateralizează sau acoperă executarea anumitor obligații specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor, efectuat de furnizorul garanției reale către beneficiarul garanției reale, cu condiția ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligații specifice sunt executate
acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanțe sau obligații datorate între instituția supusă rezoluției și o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce
acorduri de compensare
obligațiuni garantate
mecanisme de finanțare structurate, inclusiv securitizările și instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului-suport și care, în temeiul legislației interne în materie, sunt garantate într-un mod asemănător cu obligațiunile garantate, care implică acordarea de garanții mobiliare și deținerea acestora de către una dintre părțile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.
Cerința prevăzută la alin. (1) se aplică indiferent de numărul părților implicate în respectivele acorduri și de posibilitatea ca aceste acorduri
să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii
să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parțial de legea altui stat membru sau a altui stat terț.
Contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și acordurile de compensare beneficiază de protecție adecvată pentru a împiedica transferul unor părți, dar nu a totalității drepturilor și obligațiilor care fac obiectul unui astfel de contract sau acord, între instituția supusă rezoluției și o altă persoană, precum și modificarea sau încetarea acestor drepturi și obligații protejate prin intermediul unor astfel de contracte sau acorduri, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare.
În aplicarea prevederilor alin. (1) , drepturile și obligațiile sunt considerate ca fiind protejate prin intermediul unui astfel de contract sau acord în cazul în care părțile au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi și obligații.
Prin excepție de la prevederile art. 430 , atunci când este necesară asigurarea disponibilității depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate
să transfere depozitele acoperite care fac parte din acordurile prevăzute la art. 430 fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din aceleași acorduri; și
să transfere, să modifice, să rezilieze sau să lichideze acele active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Obligațiile garantate printr-un contract de garanție reală beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica
transferul activelor cu care este garantată obligația, cu excepția cazului în care obligația respectivă, precum și dreptul aferent acesteia sunt transferate
transferul unei obligații garantate, cu excepția cazului în care este transferat și dreptul de a beneficia de garanția reală aferentă obligației
transferul dreptului de a beneficia de garanția reală, cu excepția cazului în care obligația garantată pentru care este constituită garanția reală este de asemenea transferată; sau
modificarea sau încetarea unui contract de garanție reală, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau încetare are ca rezultat încetarea garantării obligației.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune
transferul depozitelor acoperite care fac parte din contractele prevăzute la alin. (1) , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din același contract; și
transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Mecanismele de finanțare structurată, inclusiv mecanismele prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica
transferul unor părți, dar nu a totalității activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte
modificarea sau rezilierea ori lichidarea, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, a activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f) , la care instituția supusă rezoluției este parte.
Prin excepție de la prevederile art. 433 , pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune
transferul depozitelor acoperite care fac parte din mecanismele prevăzute la art. 433 , fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din cadrul aceluiași mecanism
transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.
Aplicarea unui instrument de rezoluție nu trebuie să afecteze sistemele reglementate de Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, și nici funcționarea acestora, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție
transferă doar o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate; sau
exercită competențele prevăzute la art. 385-387 de eliminare sau modificare a clauzelor unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de înlocuire a instituției supuse rezoluției cu un destinatar, ca parte contractantă.
Niciun transfer, nicio eliminare sau modificare a clauzelor prevăzute la art. 435 nu trebuie să ducă la revocarea unui ordin de transfer, cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu poate să modifice sau să înlăture caracterul executoriu al ordinelor de transfer și al compensării așa cum este prevăzut la art. 3 și 5 din același act normativ și nu poate să împiedice utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilități de credit ori protecția garanțiilor suplimentare, în conformitate cu prevederile art. 4 , respectiv cu prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare.
Organul de conducere al instituției de credit sau al unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) informează Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în cazul în care consideră că instituția de credit sau entitatea respectivă intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în sensul art. 181 .
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere informează structura care exercită funcția de rezoluție în legătură cu orice notificare primită în temeiul art. 437 și cu orice măsură de prevenire a crizelor sau orice măsură prevăzută la art. 226 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, pe care o impune unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, după caz, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) în ceea ce privește o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , comunică această constatare fără întârziere, după caz
autorității de rezoluție a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității competente a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității competente din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
autorității de rezoluție din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d)
schemei de garantate a depozitelor la care este afiliată instituția de credit pentru a-i permite exercitarea funcțiilor acesteia
Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, pentru a permite exercitarea funcțiilor acesteia
autorității de rezoluție a grupului, dacă este cazul
Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent
supraveghetorului consolidant, dacă instituția supusă rezoluției face obiectul supravegherii pe bază consolidată
Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorității naționale macroprudențiale desemnate din România.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere sau de rezoluție, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.
În cazul în care transmiterea informațiilor potrivit art. 439 alin. (1) lit. e) și f) nu garantează nivelul adecvat de confidențialitate, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, după caz, utilizează mijloace de comunicare alternative, care să permită îndeplinirea cerinței de comunicare prevăzute la art. 439 alin. (1) , asigurând totodată nivelul adecvat de confidențialitate.