LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Instituția-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, solicită Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, autorizarea pentru orice proiect de acord de sprijin financiar intragrup propus în temeiul art. 117-124 .
Cererea de autorizare trebuie să conțină textul proiectului de acord și să indice entitățile din grup care intenționează să fie parte la acord.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite fără întârziere cererea autorităților competente ale filialelor care intenționează să fie parte la acord pentru a ajunge la o decizie comună cu acestea.
În conformitate cu procedura prevăzută la art. 130 și 131 , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, acordă autorizația numai dacă termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar intragrup prevăzute la art. 137 .
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, respinge cererea de autorizare în cazul în care, din analiza derulată, rezultă că proiectul de acord de sprijin financiar intragrup nu respectă condițiile prevăzute la art. 137 .
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, va depune toate diligențele pentru a adopta, împreună cu autoritățile competente relevante, în termen de patru luni de la data primirii cererii de autorizare, o decizie comună cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la art. 137 , luând în considerare impactul potențial, inclusiv orice consecințe de ordin fiscal, al aplicării acordului în toate statele membre în care funcționează grupul.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică în scris solicitantului decizia comună, însoțită de fundamentarea acesteia.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate solicita Autorității bancare europene asistență pentru adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În cazul în care autoritățile competente nu ajung la o decizie comună în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în legătură cu cererea de autorizare, pe care o transmite celorlalte autorități competente și instituției de credit solicitante.
Decizia trebuie să fie formalizată într-un document, să fie fundamentată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente, exprimate în termenul de patru luni.
Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate solicită opinia Autorității bancare europene conform art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.
Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulament (UE) nr. 1.093/2010.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu mai poate solicita opinia Autorității bancare europene în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului financiar intragrup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, depune toate diligențele pentru adoptarea unei decizii comune cu celelalte autorități competente relevante, în termen de patru luni de la data primirii cererii de autorizare de către supraveghetorul consolidant, cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la art. 137 , luând în considerare impactul potențial, inclusiv orice consecințe de ordin fiscal, ale aplicării acordului în România.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita Autorității bancare europene să acorde asistență pentru adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În termenul de patru luni prevăzut la art. 133 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita opinia Autorității bancare europene conform art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu mai poate solicita opinia Autorității bancare europene în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului financiar intragrup.
Orice proiect de acord care a fost autorizat de către supraveghetorul consolidant este supus aprobării acționarilor fiecărei entități din grup care intenționează să fie parte la acord.
Acordul este valabil doar pentru entitățile din grup ai căror acționari au aprobat acordul și au autorizat organul de conducere al respectivei entități din grup să decidă acordarea și/sau primirea de sprijin financiar în conformitate cu termenii acordului și cu condițiile stabilite la art. 117-148 . Acordul nu mai este valabil dacă acționarii revocă autorizarea.
Organul de conducere al entității din România, parte la un acord de sprijin financiar la nivel de grup, prezintă acționarilor în fiecare an un raport privind executarea acordului și punerea în aplicare a oricărei decizii luate în temeiul acestuia.
Sprijinul financiar poate fi acordat de o entitate din grup, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 117-124 , dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții
există, în opinia entității din grup care furnizează sprijinul financiar, o perspectivă rezonabilă că sprijinul acordat va contribui în mod semnificativ la soluționarea dificultăților financiare ale entității din grup beneficiare
furnizarea de sprijin financiar are ca obiectiv menținerea sau refacerea stabilității financiare a grupului în ansamblul său sau a oricărei entități din grup și este în interesul entității din grup care furnizează sprijinul
sprijinul financiar este oferit în termenii prevăzuți la art. 122 , inclusiv în ceea ce privește contraprestația
pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere a entității din grup care furnizează sprijinul financiar la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului financiar există o perspectivă rezonabilă ca entitatea din grup beneficiară să achite contraprestația sprijinului acordat și, în cazul în care sprijinul este acordat sub formă de împrumut, ca entitatea din grup beneficiară să îl ramburseze. În cazul în care sprijinul este acordat sub forma unei garanții personale sau a unei alte forme de garantare, condiția referitoare la perspectiva rambursării se aplică în relație cu datoria ce ar rezulta în sarcina beneficiarului în cazul executării garanției
furnizarea sprijinului financiar nu compromite lichiditatea sau solvabilitatea entității din grup care furnizează sprijinul
furnizarea sprijinului financiar nu reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare a României
entitatea din grup care furnizează sprijinul îndeplinește la data acordării sprijinului cerințele referitoare la capital și lichiditate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, precum și cerințele de fonduri proprii suplimentare dispuse de Banca Națională a României potrivit art. 226 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, iar furnizarea sprijinului financiar nu duce la încălcarea de către entitatea din grup a acestor cerințe, cu excepția cazului în care obține o aprobare în acest sens de la Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă
entitatea din grup care furnizează sprijinul îndeplinește la data acordării sprijinului cerințele referitoare la expuneri mari prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, iar furnizarea sprijinului financiar nu duce la încălcarea de către entitatea din grup a acestor cerințe, cu excepția cazului în care obține o aprobare în acest sens de la Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă
furnizarea sprijinului financiar nu ar submina posibilitatea de soluționare a entității din grup care furnizează sprijinul.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere remite acordurile de sprijin financiar intragrup autorizate și orice modificări ale acestora structurii care exercită funcția de rezoluție, precum și celorlalte autorități de rezoluție relevante.
Decizia de a furniza sprijin financiar intragrup în conformitate cu acordul este luată de organul de conducere al entității din grup care furnizează sprijinul financiar.
Această decizie trebuie să fie motivată și să indice scopul pentru care se propune sprijinul financiar, respectiv modul în care furnizarea sprijinului financiar este conformă cu condițiile stabilite la art. 137 .
Decizia de a accepta sprijinul financiar intragrup pe baza acordului este luată de organul de conducere al entității din grup care primește sprijin financiar.
Înainte de a acorda sprijin conform unui acord de sprijin financiar intragrup, organul de conducere al entității din grup, persoană juridică română, care intenționează să acorde sprijinul financiar și care este supusă supravegherii Băncii Naționale a României la nivel individual sau consolidat, trebuie să notifice
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă
supraveghetorul consolidant, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și c) , după caz
autoritatea competentă a entității beneficiare a sprijinului financiar, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și b)
Autoritatea bancară europeană.
Notificarea trebuie să conțină decizia motivată a organului de conducere, conform art. 139 , precum și detalii cu privire la sprijinul financiar propus, inclusiv o copie a acordului de sprijin financiar intragrup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup care furnizează sprijin financiar, evaluează dacă au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea de sprijin financiar intragrup prevăzute la art. 137 și, în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii unei notificări complete de la entitatea care acordă sprijin financiar, aprobă acordarea sau, în cazul în care constată că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 137 , interzice sau limitează sprijinul financiar.
Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, privind interzicerea sau limitarea sprijinului financiar trebuie să fie motivată.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității care furnizează sprijin financiar, comunică fără întârziere decizia privind aprobarea, interzicerea sau limitarea sprijinului financiar către
supraveghetorul consolidant, dacă este diferit
autoritatea competentă a entității din grup care beneficiază de sprijinul financiar; și
Autoritatea bancară europeană.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității care furnizează sprijin financiar, nu interzice sau nu limitează sprijinul financiar în termenul prevăzut la art. 141 sau a fost de acord cu acel sprijin înainte de sfârșitul acelei perioade, sprijinul financiar poate fi acordat în conformitate cu condițiile prezentate acesteia.
Instituția de credit, persoană juridică română, care furnizează sprijin financiar și care este supusă supravegherii Băncii Naționale a României la nivel individual și/sau consolidat transmite decizia organului de conducere cu privire la furnizarea sprijinului financiar
Băncii Naționale a României
supraveghetorului consolidant, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și c) , după caz
autorității competente a entității din grup care beneficiază de sprijinul financiar, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și b)
Autorității bancare europene.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică prompt celorlalți membri ai colegiului de supraveghere și membrilor colegiului de rezoluție decizia privind aprobarea, interzicerea sau limitarea sprijinului financiar, adoptată de autoritatea competentă a entității care furnizează sprijinul.
În cazul în care are obiecții privind decizia de interzicere sau de limitare a sprijinului financiar luată de autoritatea competentă a entității din grup care furnizează sprijinul financiar, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant sau de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup beneficiare a sprijinului financiar, poate sesiza Autoritatea bancară europeană și poate solicita asistența acesteia conform art. 31 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de două zile de la primirea deciziei autorității competente a entității din grup care furnizează sprijinul financiar.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică prompt celorlalți membri ai colegiului de supraveghere și membrilor colegiului de rezoluție decizia organului de conducere al instituției de credit care furnizează sprijinul financiar.
În cazul în care autoritatea competentă a entității din grup care ar furniza sprijin financiar intragrup interzice sau limitează furnizarea de sprijin financiar intragrup, iar planul de redresare la nivel de grup prevede furnizarea de sprijin financiar intragrup potrivit art. 33 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup care ar fi beneficiat de sprijinul financiar, poate solicita supraveghetorului consolidant să reevalueze planul de redresare la nivel de grup potrivit art. 41-47 sau, dacă planul de redresare este întocmit la nivel individual, să solicite entității din grup care ar fi beneficiat de sprijinul financiar intragrup să prezinte un plan de redresare revizuit.
În cazul în care o instituție de credit încalcă sau, din cauza, printre altele, unei deteriorări rapide a situației financiare este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acestora, de dispozițiile privind piața de capital ce transpun titlul II din Directiva 2014/65/UE sau de oricare dintre art. 3-7, art. 14-17, art. 24, 25 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, fără a aduce atingere măsurilor prevăzute la art. 226 și art. 230^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, poate lua, după caz, cel puțin următoarele măsuri
să solicite organului de conducere al instituției de credit să implementeze unul sau mai multe aranjamente sau măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu art. 14 , să actualizeze un astfel de plan de redresare atunci când circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul inițial de redresare și să implementeze unul sau mai multe dintre aranjamentele sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că nu mai există condițiile menționate în partea introductivă a prezentului articol; b) să solicite organului de conducere al instituției de credit să examineze situația, să identifice măsurile vizând soluționarea oricăror probleme constatate și să elaboreze un program de acțiune pentru soluționarea acelor probleme și a unui calendar de implementare a acestuia
să solicite organului de conducere al instituției de credit convocarea unei adunări generale a acționarilor instituției de credit sau, în cazul în care organul de conducere nu reușește să respecte această cerință, să convoace în mod direct adunarea respectivă și, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi și să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acționari
să solicite înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere sau ai conducerii superioare a instituției de credit, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor în sensul art. 13, 14, 38, 71, 107 și 108 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau al prevederilor legislației privind piața de capital ce transpun art. 9 din Directiva 2014/65/UE
să solicite organului de conducere al instituției de credit să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu toți creditorii instituției de credit, în conformitate cu planul de redresare, după caz
să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a instituției de credit
să solicite efectuarea de modificări în structura juridică sau în structura operațională a instituției de credit; și
să obțină, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze Băncii Naționale României în calitate de autoritate de rezoluție toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru pregătirea unei posibile rezoluții a instituției de credit, precum și pentru efectuarea unei evaluări a activelor și pasivelor instituției de credit în conformitate cu prevederile art. 201-213 .
În sensul alin. (1) , deteriorarea rapidă a situației financiare a unei instituții de credit include o deteriorare a situației lichidității, o creștere a nivelului de îndatorare, a creditelor neperformante sau a concentrării expunerilor, evaluată pe baza unui set de indicatori, care poate include cerința de fonduri proprii a instituției de credit plus 1,5 puncte procentuale.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere notifică, fără întârziere, structura care exercită funcția de rezoluție cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 149 alin. (1) și (2) în legătură cu o instituție de credit. Competențele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, includ și competența de a solicita instituției de credit să contacteze cumpărători potențiali pentru a pregăti rezoluția instituției de credit, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 237 și a prevederilor referitoare la confidențialitate prevăzute la art. 448-452 .
Pentru fiecare din măsurile prevăzute la art. 149 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește un termen corespunzător pentru finalizare care să îi permită acesteia evaluarea eficacității măsurii.
În cazul deteriorării semnificative a situației financiare a unei instituții de credit sau atunci când se produc încălcări grave ale legislației, reglementărilor sau actelor constitutive ale instituției de credit ori grave nereguli administrative și dacă alte măsuri luate în conformitate cu art. 149-151 nu sunt suficiente pentru a pune capăt acestei deteriorări, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate solicita înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere al instituției de credit, în ansamblul său, sau a unor membri ai acestuia. Desemnarea noii conduceri superioare sau a noului organ de conducere este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și cu dreptul Uniunii Europene și face obiectul aprobării Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere, astfel cum este prevăzută la art. 152 , este insuficientă pentru remedierea situației sau în cazul în care funcționarea organului de conducere al instituției de credit este împiedicată din motive precum vacantarea simultană a tuturor posturilor în cadrul organului de conducere ori imposibilitatea membrilor acestuia de exercitare a responsabilităților încredințate, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate desemna unul sau mai mulți administratori temporari ai instituției de credit, printre care poate fi și Fondul de garantare a depozitelor bancare constituit potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, poate desemna orice administrator temporar, proporțional circumstanțelor date, fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al instituției de credit, fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al instituției de credit și specifică acest lucru în decizia sa la momentul desemnării.
În cazul în care Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, desemnează un administrator temporar pentru a conlucra cu organul de conducere al instituției de credit, aceasta specifică, de asemenea, la momentul desemnării, rolul, atribuțiile și competențele administratorului temporar, precum și orice cerințe, pentru organul de conducere al instituției de credit, de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, face publică pe site-ul său oficial desemnarea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu deține competența de a reprezenta instituția de credit. La numirea administratorului temporar, Banca Națională a României are în vedere ca acesta să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare pentru exercitarea funcțiilor sale și să nu se afle în conflict de interese.
Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, atribuie administratorului temporar, la momentul desemnării acestuia, competențele care îi revin, în funcție de circumstanțele date. Competențele pot include unele dintre sau toate competențele organului de conducere al instituției de credit în conformitate cu actele constitutive ale instituției de credit și cu legislația națională aplicabilă, inclusiv competența de a exercita unele dintre sau toate funcțiile administrative ale organului de conducere al instituției de credit. Competențele administratorului temporar respectă, în relație cu instituția de credit, prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Remunerația administratorului temporar, după caz, a administratorilor temporari se suportă de către instituția de credit și este stabilită de Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, ținând seama de politica de remunerare a instituției de credit, elaborată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, nivelul total al acestor remunerații neputând depăși nivelul cumulat al remunerațiilor acordate membrilor organului de conducere a instituției de credit, pe o perioadă echivalentă de timp.
Rolul și funcțiile administratorului temporar sunt stabilite de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, la momentul desemnării acestuia și pot include evaluarea poziției financiare a instituției de credit, conducerea activității sau a unei părți a activității instituției de credit în vederea menținerii sau restabilirii poziției financiare a instituției de credit și adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase și prudente a activității instituției de credit, inclusiv, dacă este cazul, în vederea realizării evaluării prevăzute la art. 108 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, specifică, la momentul desemnării administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, deține competența exclusivă de a desemna, de a înlocui și, după caz, de a revoca orice administrator temporar. Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate înlocui un administrator temporar în orice moment și din orice motiv. Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, poate modifica în orice moment termenii mandatului conferit administratorului temporar, potrivit dispozițiilor art. 153-161 .
Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, poate solicita ca anumite acte ale unui administrator temporar să facă obiectul aprobării sale prealabile. Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, stabilește orice astfel de cerințe la momentul desemnării unui administrator temporar sau la momentul oricărei modificări a termenilor mandatului conferit unui administrator temporar.
Administratorul temporar poate exercita, în orice situație, competența de a convoca adunarea generală a acționarilor instituției de credit și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naționale României, în calitate de autoritate competentă.
Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, poate solicita administratorului temporar să întocmească rapoarte privind poziția financiară a instituției de credit și actele întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de aceasta, precum și la sfârșitul mandatului administratorului temporar.
Perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să depășească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepțional în cazul în care condițiile privind desemnarea administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, este responsabilă pentru a determina în ce măsură sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea unui administrator temporar și pentru a justifica o astfel de decizie în fața acționarilor.
Desemnarea unui administrator temporar în conformitate cu dispozițiile art. 153-161 se face prin derogare de la dispozițiile privind desemnarea și revocarea administratorilor, cuprinse în titlul III cap. IV secțiunea a III-a din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Desemnarea potrivit art. 153-161 nu aduce atingere altor drepturi ale acționarilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de dreptul Uniunii Europene în materia societăților comerciale.
Dispozițiile art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 312/2004 sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce privește regimul răspunderii administratorului temporar pentru exercitarea atribuțiilor conferite în conformitate cu art. 155 .