LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Dacă sunt respectate condițiile prevăzute la art. 117-148 , o instituție-mamă din România, o instituție-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) , persoană juridică română, și filiale ale acesteia din România, din alte state membre sau din state terțe care au calitatea de instituție sau instituție financiară și care sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene pot încheia acorduri intragrup privind acordarea de sprijin financiar oricărei părți la acord care îndeplinește condițiile de intervenție timpurie conform art. 149-151 .
Instituțiile și instituțiile financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unor instituții-mamă sau ale unor entități similare celor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) din alte state membre, care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene, pot participa în cadrul acordurilor intragrup încheiate în cadrul grupului în condițiile prevăzute la alin. (1) .
Prevederile art. 117-148 nu se aplică acordurilor financiare intragrup, inclusiv acordurilor de finanțare și derulării acordurilor de finanțare centralizate, destinate situațiilor în care niciuna dintre părțile la respectivele acorduri nu îndeplinește condițiile de intervenție timpurie.
Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca o instituție de credit să poată furniza sprijin financiar intragrup unei entități din grup care întâmpină dificultăți financiare, dacă instituția de credit decide astfel, cu luarea în considerare a situației specifice a entității și a politicilor grupului, în cazul în care aceasta nu reprezintă un risc pentru întregul grup.
Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca entitățile prevăzute la art. 117 să funcționeze pe teritoriul României.
Prevederile din legislația națională, ce constituie un impediment legal pentru tranzacțiile privind furnizarea de sprijin financiar intragrup derulate potrivit dispozițiilor art. 117-148 , nu se aplică.
Dispozițiile art. 117-148 nu aduc atingere prevederilor care stabilesc limite ale tranzacțiilor intragrup potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, reglementărilor date în aplicarea acestuia ori potrivit legislației altui stat membru care pune în aplicare opțiunile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau transpune Directiva 2013/36/UE ori a prevederilor care impun separarea, din motive de stabilitate financiară, a unor părți dintr-un grup sau a activităților desfășurate în cadrul unui grup.
Acordul de sprijin financiar intragrup poate acoperi una sau mai multe filiale ale grupului și poate prevedea sprijin financiar din partea întreprinderii-mamă către filiale, din partea filialelor către întreprinderea-mamă, între filialele din grup care sunt parte la acord sau orice altă combinație între părți ale acordului.
Sprijinul financiar prevăzut de acord poate fi sub formă de credit, furnizare de garanții personale, furnizare de active pentru a fi utilizate drept garanții reale sau orice combinație între aceste forme de sprijin financiar, în cadrul uneia sau mai multor tranzacții, inclusiv între beneficiarul sprijinului și o terță parte.
În cazul în care, în conformitate cu termenii acordului de sprijin financiar intragrup, o entitate din grup se angajează să acorde sprijin financiar unei alte entități din grup, acest din urmă acord poate include o clauză de reciprocitate, prin care entitatea din grup care primește sprijinul se angajează să acorde sprijin financiar entității din grup care acordă sprijinul.
Acordul de sprijin financiar intragrup trebuie să respecte următoarele cerințe
fiecare parte decide în mod liber cu privire la încheierea acordului
acordul cuprinde principiile pentru determinarea contraprestației datorate pentru orice tranzacție efectuată în temeiul acordului
contraprestația se stabilește în momentul furnizării sprijinului financiar
la încheierea acordului și la determinarea contraprestației aferente furnizării sprijinului financiar, fiecare parte acționează potrivit propriilor interese, care pot ține seama de eventualele beneficii directe sau indirecte pe care le poate obține în urma furnizării sprijinului financiar
fiecare parte care acordă sprijin financiar are acces la toate informațiile relevante de la părțile care primesc sprijin financiar, înainte de stabilirea contraprestației aferente furnizării acestuia și înainte de a lua orice decizie privind furnizarea acestuia
contraprestația aferentă furnizării sprijinului financiar poate ține seama de informațiile pe care partea furnizoare de sprijin financiar le deține în virtutea faptului că aparține aceluiași grup ca partea beneficiară a sprijinului financiar și care nu sunt disponibile pentru piață
la calcularea contraprestației aferente furnizării sprijinului financiar nu trebuie să existe obligația de a se ține seama de eventualele efecte temporare anticipate asupra prețurilor de pe piață ca urmare a unor evenimente externe grupului.
Acordul de sprijin financiar intragrup poate fi încheiat numai dacă, la momentul elaborării proiectului de acord, autoritățile competente relevante estimează că niciuna dintre instituțiile de credit din grup nu îndeplinește condițiile de intervenție timpurie.
În vederea încheierii acordului de sprijin financiar intragrup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, informează supraveghetorul consolidant dacă instituțiile de credit din grup aflate în supravegherea sa îndeplinesc sau nu condițiile de intervenție timpurie.
Toate drepturile, creanțele sau acțiunile decurgând din acordul de sprijin financiar intragrup pot fi exercitate numai de către părțile la acord.
Entitățile din grup, persoane juridice române, care pot intra într-un acord de sprijin financiar intragrup în conformitate cu prevederile art. 117-124 , fac public faptul că au încheiat sau nu au încheiat un astfel de acord.
Entitățile din grup prevăzute la alin. (1) care sunt parte a unui acord de sprijin financiar intragrup trebuie să facă publică descrierea condițiilor generale ale acordului, denumirile entităților din grup care sunt parte la acesta și să actualizeze aceste informații cel puțin o dată pe an.
Prevederile art. 431-434 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Instituția-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, solicită Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, autorizarea pentru orice proiect de acord de sprijin financiar intragrup propus în temeiul art. 117-124 .
Cererea de autorizare trebuie să conțină textul proiectului de acord și să indice entitățile din grup care intenționează să fie parte la acord.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite fără întârziere cererea autorităților competente ale filialelor care intenționează să fie parte la acord pentru a ajunge la o decizie comună cu acestea.
În conformitate cu procedura prevăzută la art. 130 și 131 , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, acordă autorizația numai dacă termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar intragrup prevăzute la art. 137 .
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, respinge cererea de autorizare în cazul în care, din analiza derulată, rezultă că proiectul de acord de sprijin financiar intragrup nu respectă condițiile prevăzute la art. 137 .
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, va depune toate diligențele pentru a adopta, împreună cu autoritățile competente relevante, în termen de patru luni de la data primirii cererii de autorizare, o decizie comună cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la art. 137 , luând în considerare impactul potențial, inclusiv orice consecințe de ordin fiscal, al aplicării acordului în toate statele membre în care funcționează grupul.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică în scris solicitantului decizia comună, însoțită de fundamentarea acesteia.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate solicita Autorității bancare europene asistență pentru adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În cazul în care autoritățile competente nu ajung la o decizie comună în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în legătură cu cererea de autorizare, pe care o transmite celorlalte autorități competente și instituției de credit solicitante.
Decizia trebuie să fie formalizată într-un document, să fie fundamentată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente, exprimate în termenul de patru luni.
Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate solicită opinia Autorității bancare europene conform art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.
Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulament (UE) nr. 1.093/2010.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu mai poate solicita opinia Autorității bancare europene în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului financiar intragrup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, depune toate diligențele pentru adoptarea unei decizii comune cu celelalte autorități competente relevante, în termen de patru luni de la data primirii cererii de autorizare de către supraveghetorul consolidant, cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la art. 137 , luând în considerare impactul potențial, inclusiv orice consecințe de ordin fiscal, ale aplicării acordului în România.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita Autorității bancare europene să acorde asistență pentru adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
În termenul de patru luni prevăzut la art. 133 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita opinia Autorității bancare europene conform art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu mai poate solicita opinia Autorității bancare europene în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului financiar intragrup.
Orice proiect de acord care a fost autorizat de către supraveghetorul consolidant este supus aprobării acționarilor fiecărei entități din grup care intenționează să fie parte la acord.
Acordul este valabil doar pentru entitățile din grup ai căror acționari au aprobat acordul și au autorizat organul de conducere al respectivei entități din grup să decidă acordarea și/sau primirea de sprijin financiar în conformitate cu termenii acordului și cu condițiile stabilite la art. 117-148 . Acordul nu mai este valabil dacă acționarii revocă autorizarea.
Organul de conducere al entității din România, parte la un acord de sprijin financiar la nivel de grup, prezintă acționarilor în fiecare an un raport privind executarea acordului și punerea în aplicare a oricărei decizii luate în temeiul acestuia.
Sprijinul financiar poate fi acordat de o entitate din grup, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 117-124 , dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții
există, în opinia entității din grup care furnizează sprijinul financiar, o perspectivă rezonabilă că sprijinul acordat va contribui în mod semnificativ la soluționarea dificultăților financiare ale entității din grup beneficiare
furnizarea de sprijin financiar are ca obiectiv menținerea sau refacerea stabilității financiare a grupului în ansamblul său sau a oricărei entități din grup și este în interesul entității din grup care furnizează sprijinul
sprijinul financiar este oferit în termenii prevăzuți la art. 122 , inclusiv în ceea ce privește contraprestația
pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului de conducere a entității din grup care furnizează sprijinul financiar la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului financiar există o perspectivă rezonabilă ca entitatea din grup beneficiară să achite contraprestația sprijinului acordat și, în cazul în care sprijinul este acordat sub formă de împrumut, ca entitatea din grup beneficiară să îl ramburseze. În cazul în care sprijinul este acordat sub forma unei garanții personale sau a unei alte forme de garantare, condiția referitoare la perspectiva rambursării se aplică în relație cu datoria ce ar rezulta în sarcina beneficiarului în cazul executării garanției
furnizarea sprijinului financiar nu compromite lichiditatea sau solvabilitatea entității din grup care furnizează sprijinul
furnizarea sprijinului financiar nu reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare a României
entitatea din grup care furnizează sprijinul îndeplinește la data acordării sprijinului cerințele referitoare la capital și lichiditate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, precum și cerințele de fonduri proprii suplimentare dispuse de Banca Națională a României potrivit art. 226 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, iar furnizarea sprijinului financiar nu duce la încălcarea de către entitatea din grup a acestor cerințe, cu excepția cazului în care obține o aprobare în acest sens de la Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă
entitatea din grup care furnizează sprijinul îndeplinește la data acordării sprijinului cerințele referitoare la expuneri mari prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, iar furnizarea sprijinului financiar nu duce la încălcarea de către entitatea din grup a acestor cerințe, cu excepția cazului în care obține o aprobare în acest sens de la Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă
furnizarea sprijinului financiar nu ar submina posibilitatea de soluționare a entității din grup care furnizează sprijinul.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere remite acordurile de sprijin financiar intragrup autorizate și orice modificări ale acestora structurii care exercită funcția de rezoluție, precum și celorlalte autorități de rezoluție relevante.
Decizia de a furniza sprijin financiar intragrup în conformitate cu acordul este luată de organul de conducere al entității din grup care furnizează sprijinul financiar.
Această decizie trebuie să fie motivată și să indice scopul pentru care se propune sprijinul financiar, respectiv modul în care furnizarea sprijinului financiar este conformă cu condițiile stabilite la art. 137 .
Decizia de a accepta sprijinul financiar intragrup pe baza acordului este luată de organul de conducere al entității din grup care primește sprijin financiar.
Înainte de a acorda sprijin conform unui acord de sprijin financiar intragrup, organul de conducere al entității din grup, persoană juridică română, care intenționează să acorde sprijinul financiar și care este supusă supravegherii Băncii Naționale a României la nivel individual sau consolidat, trebuie să notifice
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă
supraveghetorul consolidant, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și c) , după caz
autoritatea competentă a entității beneficiare a sprijinului financiar, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și b)
Autoritatea bancară europeană.
Notificarea trebuie să conțină decizia motivată a organului de conducere, conform art. 139 , precum și detalii cu privire la sprijinul financiar propus, inclusiv o copie a acordului de sprijin financiar intragrup.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup care furnizează sprijin financiar, evaluează dacă au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea de sprijin financiar intragrup prevăzute la art. 137 și, în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii unei notificări complete de la entitatea care acordă sprijin financiar, aprobă acordarea sau, în cazul în care constată că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 137 , interzice sau limitează sprijinul financiar.
Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, privind interzicerea sau limitarea sprijinului financiar trebuie să fie motivată.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității care furnizează sprijin financiar, comunică fără întârziere decizia privind aprobarea, interzicerea sau limitarea sprijinului financiar către
supraveghetorul consolidant, dacă este diferit
autoritatea competentă a entității din grup care beneficiază de sprijinul financiar; și
Autoritatea bancară europeană.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității care furnizează sprijin financiar, nu interzice sau nu limitează sprijinul financiar în termenul prevăzut la art. 141 sau a fost de acord cu acel sprijin înainte de sfârșitul acelei perioade, sprijinul financiar poate fi acordat în conformitate cu condițiile prezentate acesteia.
Instituția de credit, persoană juridică română, care furnizează sprijin financiar și care este supusă supravegherii Băncii Naționale a României la nivel individual și/sau consolidat transmite decizia organului de conducere cu privire la furnizarea sprijinului financiar
Băncii Naționale a României
supraveghetorului consolidant, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și c) , după caz
autorității competente a entității din grup care beneficiază de sprijinul financiar, dacă este autoritate distinctă de autoritățile prevăzute la lit. a) și b)
Autorității bancare europene.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică prompt celorlalți membri ai colegiului de supraveghere și membrilor colegiului de rezoluție decizia privind aprobarea, interzicerea sau limitarea sprijinului financiar, adoptată de autoritatea competentă a entității care furnizează sprijinul.
În cazul în care are obiecții privind decizia de interzicere sau de limitare a sprijinului financiar luată de autoritatea competentă a entității din grup care furnizează sprijinul financiar, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant sau de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup beneficiare a sprijinului financiar, poate sesiza Autoritatea bancară europeană și poate solicita asistența acesteia conform art. 31 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de două zile de la primirea deciziei autorității competente a entității din grup care furnizează sprijinul financiar.
Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică prompt celorlalți membri ai colegiului de supraveghere și membrilor colegiului de rezoluție decizia organului de conducere al instituției de credit care furnizează sprijinul financiar.
În cazul în care autoritatea competentă a entității din grup care ar furniza sprijin financiar intragrup interzice sau limitează furnizarea de sprijin financiar intragrup, iar planul de redresare la nivel de grup prevede furnizarea de sprijin financiar intragrup potrivit art. 33 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual a entității din grup care ar fi beneficiat de sprijinul financiar, poate solicita supraveghetorului consolidant să reevalueze planul de redresare la nivel de grup potrivit art. 41-47 sau, dacă planul de redresare este întocmit la nivel individual, să solicite entității din grup care ar fi beneficiat de sprijinul financiar intragrup să prezinte un plan de redresare revizuit.
În cazul în care o instituție de credit încalcă sau, din cauza, printre altele, unei deteriorări rapide a situației financiare este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acestora, de dispozițiile privind piața de capital ce transpun titlul II din Directiva 2014/65/UE sau de oricare dintre art. 3-7, art. 14-17, art. 24, 25 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, fără a aduce atingere măsurilor prevăzute la art. 226 și art. 230^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, poate lua, după caz, cel puțin următoarele măsuri
să solicite organului de conducere al instituției de credit să implementeze unul sau mai multe aranjamente sau măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu art. 14 , să actualizeze un astfel de plan de redresare atunci când circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul inițial de redresare și să implementeze unul sau mai multe dintre aranjamentele sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că nu mai există condițiile menționate în partea introductivă a prezentului articol; b) să solicite organului de conducere al instituției de credit să examineze situația, să identifice măsurile vizând soluționarea oricăror probleme constatate și să elaboreze un program de acțiune pentru soluționarea acelor probleme și a unui calendar de implementare a acestuia
să solicite organului de conducere al instituției de credit convocarea unei adunări generale a acționarilor instituției de credit sau, în cazul în care organul de conducere nu reușește să respecte această cerință, să convoace în mod direct adunarea respectivă și, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi și să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acționari
să solicite înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere sau ai conducerii superioare a instituției de credit, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor în sensul art. 13, 14, 38, 71, 107 și 108 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau al prevederilor legislației privind piața de capital ce transpun art. 9 din Directiva 2014/65/UE
să solicite organului de conducere al instituției de credit să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu toți creditorii instituției de credit, în conformitate cu planul de redresare, după caz
să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a instituției de credit
să solicite efectuarea de modificări în structura juridică sau în structura operațională a instituției de credit; și
să obțină, inclusiv prin inspecții la fața locului, și să furnizeze Băncii Naționale României în calitate de autoritate de rezoluție toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru pregătirea unei posibile rezoluții a instituției de credit, precum și pentru efectuarea unei evaluări a activelor și pasivelor instituției de credit în conformitate cu prevederile art. 201-213 .
În sensul alin. (1) , deteriorarea rapidă a situației financiare a unei instituții de credit include o deteriorare a situației lichidității, o creștere a nivelului de îndatorare, a creditelor neperformante sau a concentrării expunerilor, evaluată pe baza unui set de indicatori, care poate include cerința de fonduri proprii a instituției de credit plus 1,5 puncte procentuale.
Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere notifică, fără întârziere, structura care exercită funcția de rezoluție cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 149 alin. (1) și (2) în legătură cu o instituție de credit. Competențele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, includ și competența de a solicita instituției de credit să contacteze cumpărători potențiali pentru a pregăti rezoluția instituției de credit, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 237 și a prevederilor referitoare la confidențialitate prevăzute la art. 448-452 .
Pentru fiecare din măsurile prevăzute la art. 149 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește un termen corespunzător pentru finalizare care să îi permită acesteia evaluarea eficacității măsurii.