LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar

Dacă în urma evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit și a altor entități, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit sau entității respective, va notifica aceste constatări în scris instituției de credit și entităților respective, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.

Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere și, în situația în care structura care exercită funcția de rezoluție constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit și a altor entități, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcția de supraveghere.

În termen de 4 luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1) , instituția de credit sau entitatea transmite Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.

În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1) , instituția de credit sau entitatea propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, măsuri posibile și calendarul privind implementarea acestora, pentru a se asigura conformarea cu cerințele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 și cu cerința amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare este cauzat de una dintre situațiile următoare

Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (2) ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (1) și (2) , pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (4) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.

Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate, în conformitate cu prevederile art. 94 , nu asigură reducerea în mod eficace sau înlăturarea obstacolelor în cauză, impune acesteia măsuri alternative care pot atinge același obiectiv și notifică respectivele măsuri în scris instituției de credit sau entității, care, în termen de o lună de la primirea notificării măsurilor alternative, propune un plan de conformare la acestea. Aceste măsuri pot fi impuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau în calitate de autoritate competentă.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, însoțește notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilității de soluționare și de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporționale pentru îndepărtarea acestor obstacole.

La stabilirea măsurilor alternative, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de amenințarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de acele obstacole în calea soluționării și de efectul măsurilor asupra activității instituției de credit sau entității, stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la economie.

Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea, dacă este cazul, a autorității naționale macroprudențiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potențial al măsurilor respective asupra instituției de credit sau entității respective, asupra pieței interne de servicii financiare, asupra stabilității financiare din alte state membre și din Uniunea Europeană în ansamblu.

Banca Națională a României se asigură că activitatea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. 3

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu Autoritatea bancară europeană, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, întocmesc și prezintă un raport întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană și autorităților de rezoluție ale filialelor pentru a fi transmis filialelor care intră în responsabilitatea acestora, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.

Banca Națională a României se asigură că raportul prevăzut la alin. (1) este întocmit cu consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, consultă anterior definitivării raportului și celelalte autorități competente relevante. Raportul include o analiză a obstacolelor considerate de Banca Națională a României ca fiind semnificative în aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție în raport cu grupul și, de asemenea, în raport cu grupurile de rezoluție, atunci când un grup este compus din mai mult de un grup de rezoluție.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, se asigură de includerea în cadrul raportului a impactului măsurilor asupra modelului de afaceri al grupului și a recomandărilor de măsuri proporționale și specifice care, în opinia acesteia, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole.

În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluționare a grupului este cauzat de situația în care se află o entitate a grupului, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, notifică analiza sa privind acest obstacol întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană după consultarea autorității de rezoluție a entității de rezoluție și a autorităților de rezoluție ale filialelor acesteia care sunt instituții.

În termen de 4 luni de la data primirii raportului, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România poate prezenta observații și poate propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, măsuri alternative de remediere a obstacolelor identificate în raport.

Prevederile alin. (1) și (3) sunt aplicate și în situația în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este o autoritate din alt stat membru.

În cazul în care obstacolele identificate în raport sunt cauzate de o situație a unei entități din grup, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România, în termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (5) , propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, posibile măsuri și calendarul de implementare a acestora pentru a se asigura că entitatea respectivă respectă cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 , exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, după caz, cerința amortizorului combinat și cerințele prevăzute la art. 295^26 și art. 295^27-295^31 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (3) ia în considerare cauzele care au determinat obstacolul semnificativ.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (3) , pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (5) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, comunică Autorității bancare europene, autorităților de rezoluție ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, măsurile propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.

Banca Națională a României se asigură că măsurile prevăzute la alin. (1) sunt comunicate de către structura care exercită funcția de rezoluție structurii care exercită funcția de supraveghere.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea cu autoritățile competente și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative, depun toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, și autoritățile de rezoluție ale filialelor iau decizia comună în termen de 4 luni de la transmiterea de observații de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.

În cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu a prezentat observații, decizia comună se ia în termen de o lună de la data expirării perioadei de 4 luni prevăzute la art. 101 alin. (1) .

Decizia comună privind obstacolele din calea posibilității de soluționare, cauzate de o situație prevăzută la art. 94 alin. (2) , se adoptă în termen de două săptămâni de la data la care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană prezintă eventuale observații în conformitate cu prevederile art. 101 .

Decizia comună trebuie să fie motivată și formalizată întrun document care va fi transmis de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate solicita asistența Autorității bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină seama de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.

Decizia de la alin. (1) este transmisă de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.

Dacă în termenul aplicabil prevăzut la art. 103 o autoritate de rezoluție a solicitat medierea Autorității bancare europene cu privire la măsurile prevăzute la art. 96 lit. g) , h) sau m) potrivit dispozițiilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

Termenul aplicabil prevăzut la art. 103 se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE.

În absența unei decizii a Autorității bancare europene, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

În absența unei decizii comune și după expirarea termenului prevăzut de prevederile care transpun art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statelor membre, Banca Națională a României nu mai poate solicita medierea Autorității bancare europene.

Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, este consultată de către o autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de către o autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție în legătură cu măsurile adecvate care trebuie aplicate, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (4) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statelor membre, unei filiale care nu este entitate de rezoluție sau unei entități de rezoluție din cadrul grupului, Banca Națională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competențelor deținute. 3

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, transmite entităților din grup aflate în jurisdicția sa raportul primit de la autoritatea de rezoluție a grupului, care l-a întocmit potrivit prevederilor care au transpus art. 18 paragraful

din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care este stabilită.

În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluționare a grupului este cauzat de situația în care se află o entitate a grupului, persoană juridică română, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2) , iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, este consultată de către autoritatea de rezoluție a grupului cu privire la obstacolul respectiv, Banca Națională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competențelor deținute.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (3) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care aceasta este stabilită, pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează de către structura care exercită funcția de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.

În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă din România și în calitate de autoritate de rezoluție din România, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în vederea ajungerii la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.

În aplicarea prevederilor alin. (1) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție cooperează cu structura care exercită funcția de supraveghere.

În absența unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluție potrivit dispozițiilor art. 95 . Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, transmite decizia filialei vizate, entității de rezoluție din același grup de rezoluție, autorității de rezoluție a entității de rezoluție respective și, dacă este diferită, autorității de rezoluție la nivel de grup.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, transmite decizia entității de rezoluție.

Dacă, în termenul aplicabil prevăzut la art. 113 , oricare dintre autoritățile de rezoluție solicită medierea Autorității bancare europene cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g) , h) sau m) , în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

Termenul aplicabil prevăzut la art. 113 se consideră perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

După expirarea termenului prevăzut la art. 113 sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, nu mai poate solicita medierea Autorității bancare europene în legătură cu măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g) , h) sau m) .

În absența unei decizii a Autorității bancare europene se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție.

Dacă sunt respectate condițiile prevăzute la art. 117-148 , o instituție-mamă din România, o instituție-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) , persoană juridică română, și filiale ale acesteia din România, din alte state membre sau din state terțe care au calitatea de instituție sau instituție financiară și care sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene pot încheia acorduri intragrup privind acordarea de sprijin financiar oricărei părți la acord care îndeplinește condițiile de intervenție timpurie conform art. 149-151 .

Instituțiile și instituțiile financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unor instituții-mamă sau ale unor entități similare celor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) din alte state membre, care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată în cadrul Uniunii Europene, pot participa în cadrul acordurilor intragrup încheiate în cadrul grupului în condițiile prevăzute la alin. (1) .

Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca o instituție de credit să poată furniza sprijin financiar intragrup unei entități din grup care întâmpină dificultăți financiare, dacă instituția de credit decide astfel, cu luarea în considerare a situației specifice a entității și a politicilor grupului, în cazul în care aceasta nu reprezintă un risc pentru întregul grup.

Existența unui acord de sprijin financiar intragrup nu constituie o condiție prealabilă pentru ca entitățile prevăzute la art. 117 să funcționeze pe teritoriul României.

Prevederile din legislația națională, ce constituie un impediment legal pentru tranzacțiile privind furnizarea de sprijin financiar intragrup derulate potrivit dispozițiilor art. 117-148 , nu se aplică.

Dispozițiile art. 117-148 nu aduc atingere prevederilor care stabilesc limite ale tranzacțiilor intragrup potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, reglementărilor date în aplicarea acestuia ori potrivit legislației altui stat membru care pune în aplicare opțiunile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau transpune Directiva 2013/36/UE ori a prevederilor care impun separarea, din motive de stabilitate financiară, a unor părți dintr-un grup sau a activităților desfășurate în cadrul unui grup.

Acordul de sprijin financiar intragrup poate acoperi una sau mai multe filiale ale grupului și poate prevedea sprijin financiar din partea întreprinderii-mamă către filiale, din partea filialelor către întreprinderea-mamă, între filialele din grup care sunt parte la acord sau orice altă combinație între părți ale acordului.

Sprijinul financiar prevăzut de acord poate fi sub formă de credit, furnizare de garanții personale, furnizare de active pentru a fi utilizate drept garanții reale sau orice combinație între aceste forme de sprijin financiar, în cadrul uneia sau mai multor tranzacții, inclusiv între beneficiarul sprijinului și o terță parte.

În cazul în care, în conformitate cu termenii acordului de sprijin financiar intragrup, o entitate din grup se angajează să acorde sprijin financiar unei alte entități din grup, acest din urmă acord poate include o clauză de reciprocitate, prin care entitatea din grup care primește sprijinul se angajează să acorde sprijin financiar entității din grup care acordă sprijinul.

Acordul de sprijin financiar intragrup poate fi încheiat numai dacă, la momentul elaborării proiectului de acord, autoritățile competente relevante estimează că niciuna dintre instituțiile de credit din grup nu îndeplinește condițiile de intervenție timpurie.

În vederea încheierii acordului de sprijin financiar intragrup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, informează supraveghetorul consolidant dacă instituțiile de credit din grup aflate în supravegherea sa îndeplinesc sau nu condițiile de intervenție timpurie.

Entitățile din grup, persoane juridice române, care pot intra într-un acord de sprijin financiar intragrup în conformitate cu prevederile art. 117-124 , fac public faptul că au încheiat sau nu au încheiat un astfel de acord.

Entitățile din grup prevăzute la alin. (1) care sunt parte a unui acord de sprijin financiar intragrup trebuie să facă publică descrierea condițiilor generale ale acordului, denumirile entităților din grup care sunt parte la acesta și să actualizeze aceste informații cel puțin o dată pe an.

Prevederile art. 431-434 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Instituția-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, solicită Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, autorizarea pentru orice proiect de acord de sprijin financiar intragrup propus în temeiul art. 117-124 .

Cererea de autorizare trebuie să conțină textul proiectului de acord și să indice entitățile din grup care intenționează să fie parte la acord.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, va depune toate diligențele pentru a adopta, împreună cu autoritățile competente relevante, în termen de patru luni de la data primirii cererii de autorizare, o decizie comună cu privire la măsura în care termenii acordului propus respectă condițiile de acordare a sprijinului financiar prevăzute la art. 137 , luând în considerare impactul potențial, inclusiv orice consecințe de ordin fiscal, al aplicării acordului în toate statele membre în care funcționează grupul.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică în scris solicitantului decizia comună, însoțită de fundamentarea acesteia.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate solicita Autorității bancare europene asistență pentru adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

În cazul în care autoritățile competente nu ajung la o decizie comună în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în legătură cu cererea de autorizare, pe care o transmite celorlalte autorități competente și instituției de credit solicitante.

Decizia trebuie să fie formalizată într-un document, să fie fundamentată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente, exprimate în termenul de patru luni.

Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 130 alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate solicită opinia Autorității bancare europene conform art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulament (UE) nr. 1.093/2010.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu mai poate solicita opinia Autorității bancare europene în legătură cu cererea de autorizare a ajutorului financiar intragrup.