LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
România poate încheia acorduri bilaterale cu un stat terț până la data intrării în vigoare a unui acord încheiat la nivelul Uniunii Europene cu statul terț respectiv, potrivit art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, în măsura în care aceste acorduri bilaterale sunt conforme cu prezentul titlu.
Acordurile bilaterale prevăzute la alin. (1) se referă la modalitățile de cooperare dintre Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț, printre altele, cu scopul de a face schimb de informații privitoare la planificarea redresării și rezoluției în ceea ce privește instituțiile de credit, instituțiile financiare, întreprinderile-mamă și instituțiile din statul terț respectiv. (3) Acordurile prevăzute la alin. (1) urmăresc să asigure în special instituirea unor procese și mecanisme de cooperare între Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț în vederea îndeplinirii unora sau a tuturor sarcinilor și exercitarea unora sau a tuturor competențelor următoare
elaborarea de planuri de rezoluție în conformitate cu prevederile art. 49-83 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv
evaluarea posibilităților de soluționare ale acestor instituții și grupuri în conformitate cu prevederile art. 85-91 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv
aplicarea competențelor de abordare sau înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-116 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv
aplicarea măsurilor de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv
aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție, precum și a unor competențe similare care pot fi exercitate de către autoritățile relevante din statul terț respectiv.
Dispozițiile art. 514-518 se aplică în legătură cu procedurile de rezoluție din state terțe cu condiția absenței și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare un acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Prevederile art. 514-518 se aplică și ulterior datei intrării în vigoare a unui acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț nu sunt reglementate prin acordul respectiv.
Banca Națională a României poate participa, în cadrul unui colegiu de rezoluție european instituit în condițiile prevăzute la art. 464-468 , la adoptarea unei decizii comune cu privire la oportunitatea recunoașterii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț, care
are filiale stabilite în Uniunea Europeană sau sucursale situate în Uniunea Europeană și considerate semnificative de două sau mai multe state membre; sau
deține active, drepturi sau obligații situate în două sau mai multe state membre sau care sunt reglementate de dreptul statelor membre respective.
În cazul în care se adoptă decizia comună privind recunoașterea procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, face demersuri pentru punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție recunoscute din statul terț prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor relevante din prezenta lege.
În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție participante la colegiul de rezoluție european sau dacă nu există un colegiu de rezoluție european, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia propria decizie cu privire la oportunitatea recunoașterii și a punerii în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț.
Decizia trebuie să țină seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea o instituție sau o întreprindere-mamă dintr-un stat terț și în special de impactul potențial al recunoașterii și al punerii în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț asupra celorlalte părți ale grupului și stabilității financiare din statele membre respective.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este abilitată, cel puțin: a) să-și exercite competențele de rezoluție în legătură cu activele unei instituții de credit sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț care sunt situate în România sau care sunt reglementate de legislația din România, precum și în legătură cu drepturile sau obligațiile unei instituții de credit dintr-un stat terț care sunt înregistrate în România, de sucursala din Uniune sau care sunt reglementate de legislația din România ori pentru care există creanțe care pot fi executate în România privind astfel de drepturi sau obligații
perfectarea transferului de acțiuni sau instrumente de proprietate, într-o filială din Uniune stabilită în România, inclusiv solicitând unei alte persoane să întreprindă acțiuni pentru perfectarea acestui transfer
exercitarea competențelor prevăzute la art. 406-409 , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu drepturile oricărei părți dintr-un contract cu o entitate prevăzută la art. 514 , atunci când aceste competențe sunt necesare pentru a pune în aplicare proceduri de rezoluție din state terțe; și
să facă neexercitabil orice drept contractual de a înceta, stinge sau accelera contracte ori de a aduce atingere drepturilor contractuale ale entităților prevăzute la art. 514 și ale altor entități din grup, în cazul în care un astfel de drept decurge din acțiunile de rezoluție întreprinse cu privire la instituția de credit dintr-un stat terț, întreprinderea-mamă a entităților respective sau la alte entități din grup, fie de autoritatea de rezoluție din statul terț, fie în temeiul cerințelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluție din statul respectiv, cu condiția să fie în continuare îndeplinite obligațiile contractuale esențiale, inclusiv obligațiile de plată și de livrare și furnizarea de garanții reale.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate întreprinde, atunci când este necesar în interesul public, acțiuni de rezoluție cu privire la o întreprindere-mamă din România în cazul în care autoritatea relevantă din statul terț stabilește că o instituție care este înregistrată în statul terț respectiv îndeplinește condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție în conformitate cu legislația statului terț respectiv. În acest scop, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să utilizeze orice competențe în materie de rezoluție cu privire la respectiva întreprindere-mamă din România, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 400-405 .
Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe nu aduc atingere procedurilor de insolvență derulate în temeiul legislației naționale aplicabile, după caz, în conformitate cu prezenta lege.
După consultarea altor autorități de rezoluție, în cazul în care s-a instituit un colegiu de rezoluție european în condițiile prevăzute la art. 464-468 , Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate refuza recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe prevăzute de art. 514 , în cazul în care consideră
că procedurile de rezoluție din statul terț ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare din România sau că procedurile respective ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare a unui alt stat membru
că pentru realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției este necesară întreprinderea unei acțiuni de rezoluție independente în conformitate cu prevederile art. 520-522 în legătură cu o sucursală în România
că creditorii, inclusiv, în special, deponenții localizați sau care trebuie despăgubiți într-un stat membru, nu ar beneficia de același tratament precum cel al creditorilor și deponenților din statul terț cu drepturi legale similare, conform procedurii de rezoluție din statul terț de origine
că, după consultarea cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, recunoașterea sau punerea în aplicare a procedurii de rezoluție din statul terț ar avea implicații fiscale semnificative pentru România; sau
că efectele unei astfel de recunoașteri sau puneri în aplicare ar contraveni legislației naționale aplicabile.
Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, deține competențele necesare pentru a acționa în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț care nu face obiectul vreunei proceduri de rezoluție din statul terț sau care face obiectul unei proceduri din acel stat și se aplică una dintre situațiile prevăzute la art. 519 .
Dispozițiile art. 400-405 se aplică în cazul exercitării unor astfel competențe.
Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este abilitată să exercite competențele prevăzute la art. 520 în cazul în care aceasta consideră că întreprinderea unei acțiuni este necesară în interesul public și dacă cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită
sucursala situată în România nu mai îndeplinește sau este probabil să nu mai îndeplinească condițiile impuse de legislația națională aplicabilă pentru autorizare și funcționare în România și nu există nicio perspectivă potrivit căreia vreo măsură a sectorului privat ori vreo măsură de supraveghere sau vreo măsură întreprinsă de statul terț relevant ar putea restabili conformarea sucursalei sau preveni intrarea sa în situația de dificultate majoră, într-un interval de timp considerat de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind rezonabil
instituția de credit din statul terț este, în opinia Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, incapabilă, reticentă sau pasibilă de a se afla în incapacitate să își achite obligațiile față de creditorii din Uniunea Europeană, ori obligațiile create sau înregistrate prin sucursala sa, pe măsură ce acestea devin exigibile, iar Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că nicio procedură de rezoluție sau de insolvență din statul terț nu a fost sau nu va fi declanșată în legătură cu respectiva instituție de credit din statul terț într-un interval de timp rezonabil
autoritatea relevantă din statul terț a inițiat o procedură de rezoluție în legătură cu instituția de credit din statul terț sau a notificat Băncii Naționale României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenția sa de a iniția o astfel de procedură.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, întreprinde o acțiune independentă în legătură cu o sucursală în România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, aceasta are în vedere obiectivele rezoluției și întreprinde acțiunea în conformitate cu următoarele principii și cerințe, în măsura în care acestea sunt relevante
principiile stabilite la art. 188-193
cerințele referitoare la aplicarea instrumentelor de rezoluție prevăzute la art. 201-213 .
Dispozițiile art. 524-526 se aplică în ceea ce privește cooperarea cu statele terțe în absența și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare acordul internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Dispozițiile art. 524-526 se aplică și ulterior intrării în vigoare a unui acord internațional, prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care aspectele care fac obiectul prevederilor art. 524-526 nu sunt reglementate prin acordul respectiv.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, sau, după caz, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încheie acorduri de cooperare neobligatorii în conformitate cu acordul-cadru încheiat de Autoritatea bancară europeană cu autoritățile relevante din statele terțe prevăzute la art. 97 alin. (2) din Directiva 2014/59/UE.
Dispozițiile art. 523-526 nu împiedică România sau Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă sau, după caz, de autoritate de rezoluție, să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu state terțe, în conformitate cu prevederile art. 33 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Acordurile de cooperare încheiate între Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și autoritățile de rezoluție ale statelor terțe în conformitate cu prevederile art. 523-526 pot include dispoziții privind următoarele aspecte
schimbul de informații necesar pentru pregătirea și actualizarea planurilor de rezoluție
consultarea și cooperarea pentru elaborarea planurilor de rezoluție, inclusiv a principiilor privind exercitarea competențelor prevăzute la art. 513-518 și art. 520-522 și a unor competențe similare prevăzute de legislația statelor terțe relevante
schimbul de informații necesare pentru aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție și a unor competențe similare prevăzute de legislația statelor terțe relevante
avertizări timpurii adresate părților la acordul de cooperare sau consultarea acestora înainte de întreprinderea oricărei acțiuni importante în temeiul prezentei legi sau al legislației statelor terțe relevante în legătură cu instituția de credit sau grupul care face obiectul acordului
coordonarea comunicărilor publice în cazul întreprinderii unor acțiuni comune de rezoluție
procedurile și aranjamentele privind schimbul de informații și cooperarea în conformitate cu prevederile lit. a)-e) , inclusiv, după caz, prin instituirea și funcționarea unor grupuri de gestionare a crizelor.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție sau de autoritate competentă, notifică Autoritatea bancară europeană în legătură cu toate acordurile de cooperare încheiate de aceasta în respectivele calități în conformitate cu prevederile art. 523-525 .
Banca Națională României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și/sau de autoritate competentă și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, fac schimb de informații confidențiale, care includ și planuri de redresare, cu autoritățile relevante din statele terțe numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții
autoritățile din statele terțe respective fac obiectul unor cerințe și standarde în materie de secret profesional care sunt considerate a fi, în opinia tuturor autorităților implicate, cel puțin echivalente cu cele impuse la art. 448-452 . În măsura în care schimbul de informații se referă la date cu caracter personal, procesarea și transmiterea unor astfel de date către autoritățile statelor terțe sunt reglementate de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, și de legislația Uniunii Europene în materie
informațiile sunt necesare pentru îndeplinirea de către autoritățile relevante din statele terțe a funcțiilor de rezoluție prevăzute de dreptul intern al acestora care sunt comparabile cu cele prevăzute în prezenta lege și, în conformitate cu dispozițiile lit. a) , informațiile nu sunt utilizate în niciun alt scop.
În cazul în care informațiile confidențiale provin de la un alt stat membru, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție și/sau de autoritate competentă, și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, nu divulgă aceste informații autorităților relevante din statele terțe decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiții
autoritatea relevantă a statului membru din care provin informațiile este de acord cu această divulgare
informațiile sunt divulgate doar în scopurile permise de către autoritatea prevăzută la lit. a) .
În aplicarea prevederilor art. 527-528 , informațiile sunt considerate confidențiale dacă ele fac obiectul cerințelor de confidențialitate în conformitate cu legislația Uniunii Europene.
Fondul de rezoluție bancară stabilit conform art. 531-535 , mecanismele de finanțare a rezoluției din alte state membre, mecanismul de acordare de împrumuturi reciproce între fondul de rezoluție bancară pe de o parte și mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre pe de altă parte, prevăzute la art. 550-555 , precum și mecanismul de participare a fondului de rezoluție bancară și a celorlalte mecanisme de finanțare a rezoluției din alte state membre la finanțarea rezoluției la nivelul grupului potrivit art. 556-564 fac parte din sistemul de mecanisme de finanțare a rezoluției care urmează să fie înființat la nivel european.
În vederea asigurării aplicării eficace a instrumentelor și competențelor de rezoluție de către Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție se constituie fondul de rezoluție bancară, ale cărui resurse se utilizează conform obiectivelor rezoluției și principiilor prevăzute la art. 177-179 și art. 188-193 .
Resursele fondului de rezoluție bancară sunt administrate de către Fondul de garantare a depozitelor bancare potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
Fondul de rezoluție bancară se constituie prin preluarea resurselor fondului de restructurare bancară reglementat prin titlul II din Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, care își încetează astfel existența, și se alimentează, în vederea asigurării unor resurse adecvate, din următoarele surse financiare
contribuții anuale conform prevederilor art. 542-545 , în vederea atingerii nivelului-țintă prevăzut la art. 538-540
contribuții extraordinare, conform prevederilor art. 546-548 , în cazul în care contribuțiile prevăzute la lit. a) sunt insuficiente în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și
împrumuturi și alte forme de sprijin prevăzute la art. 549 .
Nivelul contribuțiilor anuale și extraordinare ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și ale actelor delegate adoptate de Comisia Europeană referitoare la fondul de rezoluție.
Instituțiile de credit plătesc Fondului de garantare a depozitelor contribuțiile prevăzute la alin. (2) în termenele comunicate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili ca un procent de maximum 30% din totalul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit, colectate potrivit dispozițiilor prezentei legi, să poată fi sub formă de angajamente de plată irevocabile, garantate în întregime prin active cu grad scăzut de risc, negrevate de sarcini în favoarea unor terți, emise în favoarea Fondului de garantare a depozitelor bancare și destinate exclusiv utilizării în scopurile prevăzute la art. 536 .
Contribuțiile anuale și extraordinare ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, are obligația să investească resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluție bancară în active cu grad scăzut de risc, într-o manieră suficient de diversificată.
Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, trebuie să stabilească strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție bancară și să o revizuiască periodic, cu frecvență cel puțin anuală.
Strategia privind investirea resurselor fondului de rezoluție bancară are ca obiective principale minimizarea riscului și lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora. Criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate și ierarhizate în funcție de aceste trei obiective.
În aplicarea prevederilor art. 530-555 , expresia "active cu grad scăzut de risc" are înțelesul prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
Resursele fondului de rezoluție bancară se utilizează potrivit deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și numai pentru scopurile prevăzute la art. 536 .
Utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară se decide de Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție, astfel
pentru garantarea activelor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției, ale filialelor sale, ale unei instituții-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor
pentru a acorda împrumuturi instituției supuse rezoluției, filialelor sale, unei instituții-punte sau unui vehicul de administrare a activelor
pentru achiziția de active ale instituției supuse rezoluției
pentru a furniza finanțarea necesară unei instituții-punte ori unui vehicul de administrare a activelor
pentru a plăti despăgubiri acționarilor sau creditorilor conform art. 427
pentru a furniza finanțare instituției supuse rezoluției în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluție a instituțiilor de credit decide să excludă anumiți creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform art. 287-292
pentru a acorda împrumuturi altor mecanisme de finanțare, în mod voluntar, conform art. 551-554
pentru rambursarea împrumuturilor contractate și a costurilor asociate acestora
pentru orice combinație a măsurilor prevăzute la lit. a)-h) .
Resursele fondului de rezoluție bancară pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și în relația cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii.
Resursele fondului de rezoluție bancară nu pot fi utilizate în mod direct pentru a absorbi pierderile unei instituții de credit sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) sau pentru recapitalizarea acestora. În cazul în care utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară în scopurile prevăzute la art. 536 are ca efect indirect transferarea către acest mecanism de finanțare a unei părți din pierderile unei instituții de credit sau ale unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , se aplică principiile care reglementează utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară prevăzute la art. 285-295 .
Nivelul-țintă pentru resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluție bancară este de cel puțin 1% din suma depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României.
Nivelul prevăzut la alin. (1) trebuie atins pentru prima dată cel târziu la 31 decembrie 2024.
În aplicarea prevederilor art. 538 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește nivelul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit la fondul de rezoluție bancară astfel încât acestea să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp, dar ținându-se seama în mod corespunzător de faza ciclului economic și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor de credit care contribuie.
Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție poate prelungi termenul prevăzut la art. 538 alin. (2) până la care trebuie atins nivelul-țintă, cu maximum 4 ani, dacă se fac plăți din fondul de rezoluție bancară care cumulate depășesc 0,5% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României.
Ulterior termenului prevăzut la art. 538 , după atingerea nivelului-țintă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide suspendarea plății contribuțiilor anuale, urmând ca aceasta să fie reluată atunci când nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-țintă, cel puțin până la restabilirea acestuia. Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca plata contribuțiilor să fie reluată și anterior acestui moment.
După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată, dacă resursele financiare disponibile scad la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile anuale se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește nivelul contribuției anuale pentru situațiile vizate de prezentul articol, ținând cont de faza ciclului economic și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra instituțiilor de credit care contribuie.
În aplicarea prevederilor art. 530-568 , referirea la instituții de credit include sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină contribuția anuală a fiecărei instituții de credit potrivit ponderii valorii datoriilor instituției de credit, excluzând fondurile proprii, și deducând depozitele acoperite ale acesteia în valoarea agregată a datoriilor tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României, excluzând fondurile proprii agregate, și deducând depozitele acoperite agregate ale acestora.
Contribuțiile determinate potrivit alin. (1) sunt ajustate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în funcție de profilul de risc al fiecărei instituții de credit și comunicate Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitate de administrator al fondului de rezoluție, în scopul colectării acestora.
Pentru determinarea contribuției anuale, fiecare instituție de credit transmite informațiile necesare Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit formatului solicitat.
Dacă o instituție de credit nu plătește contribuțiile potrivit art. 530-568 , Fondul de garantare a depozitelor bancare va notifica de îndată acest lucru Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție, în vederea luării măsurilor necesare.
În cazul prevăzut la alin. (2) , Banca Națională a României poate debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate, respectiv suma reprezentând contribuția neplătită și, după caz, suma reprezentând dobânzile datorate.
Aplicarea de sancțiuni unei instituții de credit pentru nerespectarea dispozițiilor art. 530-568 nu conduce la exceptarea instituției de credit de la plata obligațiilor corespunzătoare pentru exercițiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancțiuni.
Resursele financiare colectate în baza art. 542-545 pot fi utilizate exclusiv pentru scopurile prevăzute la art. 536 . Veniturile din investirea resurselor fondului de rezoluție bancară pot fi utilizate potrivit legislației care reglementează funcționarea Fondului de garantare a depozitelor bancare.
Cu respectarea prevederilor art. 214-235 , art. 239-280 sumele primite de la instituția supusă rezoluției sau de la instituția-punte, dobânzile și alte venituri generate de investiții, precum și toate celelalte venituri obținute din administrarea fondului de rezoluție bancară sunt afectate alimentării fondului de rezoluție bancară.
În cazul în care resursele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară, fiecare instituție de credit plătește o contribuție extraordinară, stabilită de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu respectarea dispozițiilor art. 542 .
Contribuțiile extraordinare nu pot fi mai mari decât triplul contribuțiilor anuale stabilite conform art. 542-545 .
Dispozițiile art. 543-545 sunt aplicabile corespunzător în ceea ce privește contribuțiile extraordinare.
Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituțiilor de credit poate amâna, integral sau parțial, obligația unei instituții de credit de a plăti contribuția extraordinară la fondul de rezoluție bancară în cazul în care plata contribuției ar periclita lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de șase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției de credit.
Contribuțiile extraordinare a căror plată este amânată în temeiul prezentului articol trebuie plătite atunci când aceasta nu mai periclitează lichiditatea sau solvabilitatea instituției de credit.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să contracteze împrumuturi sau alte forme de sprijin de la instituții de credit, instituții financiare sau alte părți terțe, în cazul în care sumele colectate conform art. 542-545 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară, iar contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 546-548 nu sunt imediat accesibile sau suficiente.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să contracteze împrumuturi de la mecanisme de finanțare a rezoluției de pe teritoriul Uniunii Europene, în cazurile în care
sumele colectate conform art. 542-545 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau celelalte cheltuieli ocazionate de utilizarea fondului de rezoluție bancară
contribuțiile extraordinare prevăzute la art. 546-548 nu sunt imediat accesibile; și
mecanismele de finanțare alternative prevăzute la art. 549 nu sunt imediat accesibile în condiții rezonabile.
Fondul de garantare a depozitelor bancare este abilitat să acorde împrumuturi, din resursele fondului de rezoluție bancară, altor mecanisme de finanțare de pe teritoriul Uniunii Europene, în situația în care pentru respectivele mecanisme de finanțare sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 550 și sunt respectate dispozițiile art. 536 și 537 .
La primirea unei solicitări în temeiul art. 551 , Fondul de garantare a depozitelor bancare formulează în regim de urgență o propunere de decizie în legătură cu aceasta pe care o transmite, însoțită de fundamentarea aferentă, Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție și Ministerului Finanțelor Publice în calitate de minister competent. Decizia cu privire la acordarea unui împrumut trebuie să fie luată în consens de respectivele autorități.
Rata dobânzii, perioada de rambursare, alți termeni și condiții ale împrumutului se stabilesc de comun acord de către Fondul de garantare a depozitelor bancare și celelalte mecanisme de finanțare participante la împrumut.
Împrumuturile fiecărui mecanism de finanțare participant trebuie să aibă aceeași rată a dobânzii, aceeași perioadă de rambursare, aceiași termeni și aceleași condiții, cu excepția cazului în care mecanismele de finanțare participante convin, în unanimitate, să procedeze altfel.
Suma acordată ca împrumut din resursele fondului de rezoluție bancară se determină potrivit proporției valorii depozitelor acoperite de Fondul de garantare a depozitelor bancare în suma agregată a depozitelor acoperite din statele membre ale mecanismelor de finanțare a rezoluției participante. Aceste cote de participare pot fi modificate cu acordul tuturor mecanismelor de finanțare participante.
Împrumutul acordat, în temeiul art. 551-554 , unui mecanism de finanțare a rezoluției dintr-un alt stat membru se tratează ca activ al fondului de rezoluție bancară și se ia în considerare la determinarea nivelului-țintă de finanțare.