LEGE nr. 11 din 13 mai 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România

Elevii din școlile profesionale, școlile de maiștri și școlile de specializare postliceala beneficiază de burse și celelalte forme de sprijin material, în condițiile stabilite de lege pentru fiecare tip de școala. Ținerii angajați ca ucenici primesc sprijinul material reglementat pentru forma de pregătire prin ucenicie la locul de muncă.

Pentru conducerea și administrarea unităților școlare din învățămînt proporțional și învățămîntul tehnic se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 67 și art. 69. Școlile profesionale, școlile de maiștri și școlile de specializare postliceala pot fi constituite în grupuri școlare, avînd o singura conducere.

În cadrul unităților școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic funcționează, sub președinția directorului, consilii profesorale, ale căror atribuții sînt cele stabilite la art. 68 alin. 3. Consiliile profesorale sînt formate din personalul didactic de conducere, de predare și de instruire practica. În unele unități școlare, se pot organiza și comisiile prevăzute la art. 68 alin. 4.

Comitetele de părinți, prevăzute la art. 70, funcționează și pe lîngă școlile profesionale.

Pentru calificarea la locul de muncă a muncitorilor și a personalului mediu de specialitate, întreprinderile și celelalte organizații socialiste de stat pot organiza și cursuri de calificare. Pentru a da muncitorilor calificați și personalului mediu de specialitate, potrivit cerințelor locurilor de muncă unde activează, cunoștințele teoretice și practice privind noi utilaje perfectionate și tehnologii de fabricație introduse în producție sau pentru, a le adinci cunoștințele într-un domeniu restrîns al meseriei sau specialitatii lor, întreprinderile și celelalte organizații socialiste de stat pot organiza, la locul de muncă, cursuri de perfecționare.

Organizarea cursurilor de calificare și a celor de perfecționare, în întreprinderi și celelalte organizații socialiste de stat, se aproba de organele centrale ale administrației de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare județene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București cărora le sînt subordonate aceste organizații, potrivit planului de școlarizare și în limita fondurilor alocate prin planul de stat. Cursuri de calificare și cursuri de perfecționare pot fi organizate și în centre înființate de organele centrale ale administrației de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare județene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului București, pentru pregătirea personalului necesar mai multor organizații socialiste din subordinea acestor organe.

Cursurile de calificare se desfășoară, în funcție de complexitatea meseriei, în unu sau doua cicluri (grade). Durata cursurilor de calificare pentru un ciclu este de 3-12 luni, în funcție de volumul cunoștințelor care trebuie predate și se stabilește pentru fiecare meserie sau specialitate prin nomenclator.

Nomenclatorul de meserii și ciclurile care se pregătesc muncitorii calificați, nomenclatorul de specialități în care se pregătește personalul mediu de specialitate prin cursuri de calificare, precum și planul anual de școlarizare, se stabilesc în condițiile prevăzute la art. 74.

Durata cursurilor de perfecționare se stabilește prin planurile de învățămînt, între o luna și șase luni, în funcție de volumul cunoștințelor care trebuie predate.

Cursurile de calificare și cele de perfecționare funcționează fără scoatere de la locul de muncă a celor care le frecventează. Se pot organiza și cursuri cu scoatere de la locul de muncă, în condiții stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Condițiile de admitere la cursurile de calificare și la cursurile de perfecționare se stabilesc de organele prevăzute la art. 105 alin. 1, în funcție de cerințele și complexitatea fiecărei meserii sau specialități. Stabilirea condițiilor de admitere la cursurile de calificare se face cu acordul Ministerului Învățămîntului și al Ministerului Muncii.

Cursurile de calificare și cele de perfecționare se desfășoară potrivit planurilor de învățămînt și programelor de curs elaborate, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului, de organele prevăzute la art. 105 alin. 1.

Cursurile de calificare și cele de perfecționare se încheie printr-un examen teoretic și practic, pentru promovarea căruia candidații trebuie să obțină cel puțin media 5. Cei care promovează acest examen primesc certificat de absolvire.

Posesorii certificatului de absolvire a ciclului II al cursurilor de calificare, care au absolvit și școala generală sau poseda studii echivalente, se pot prezenta la examenul de absolvire a școlii profesionale și, în caz de promovare, primesc diploma de absolvire a școlii profesionale.

Persoanele care frecventează cursurile de calificare sau de perfecționare se bucura de sprijin material, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Cheltuielile privind organizarea și funcționarea cursurilor de calificare și a cursurilor de perfecționare se suporta, după caz, din fondurile de producție sau din fondurile de circulație ale organizațiilor socialiste pentru care se pregătesc cadrele. Fac excepție cheltuielile pentru pregătirea personalului necesar instituțiilor bugetare, care se suporta din buget și cele pentru pregătirea. personalului necesar organizațiilor socialiste noi sau obiectivelor noi, ce urmează să-și înceapă activitatea, care se suporta, dacă legea nu prevede altfel, din fondul de investiții.

Organizațiile cooperatiste pot înființa cursuri de calificare și cursuri de perfecționare pentru pregătirea muncitorilor și personalului tehnic-administrativ de care au nevoie, aplicindu-se în mod corespunzător prevederile cuprinse în acest capitol. Finanțarea cursurilor precum și stabilirea și acordarea sprijinului material pentru cursanți sînt în sarcina acestor organizații.

Pentru anumite meserii ce nu figurează în nomenclatorul de meserii al școlilor profesionale pot fi pregatiti prin cursuri de calificare și ucenici, cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor din prezentul capitol.

Învățămîntul superior formează specialiști de înaltă calificare necesari în diferitele domenii ale vieții sociale și contribuie la progresul științei, tehnicii și culturii. Învățămîntul superior se realizează prin instituțiile de învățămînt superior.

Instituțiile de învățămînt superior sînt: universități, institute, academii, conservatoare.

Instituțiile de învățămînt superior se înființează prin lege. Ele au personalitate juridică.

Instituțiile de învățămînt superior sînt organizate pe facultăți. Facultățile pot fi organizate pe secții, potrivit nomenclatorului de specialități. Facultățile se înființează prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. În subordonarea unor instituții de învățămînt superior funcționează institute organizate pe facultăți și secții.

Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri și tehnicieni sau maiștri se organizează. În cadrul institutelor tehnice sau politehnice, secții de subingineri sau de conductori arhitecti. Pregătirea subinginerilor și a conductorilor arhitecti se va putea face și în cadrul unor institute de subingineri sau de conductori arhitecti, subordonate institutelor tehnice sau politehnice.

Pentru pregătirea profesorilor din învățămîntul obligatoriu de cultura generală se organizează institute pedagogice, ca instituții de învățămînt superior în înțelesul art. 119 și art. 120 din prezenta lege sau ca institute subordonate universitatilor, în același scop se pot organiza și facultăți sau secții în cadrul universitatilor.

Activitatea instructiva, educativă și de cercetare științifică din facultăți este organizată pe catedre.

Durata studiilor în instituțiile de învățămînt superior este de la 3 la 6 ani. La unele facultăți și secții care pregătesc profesori pentru învățămîntul obligatoriu de cultura generală durata de studii poate fi de 2-3 ani. La secțiile și institutele de subingineri și de conductori arhitecti durata studiilor este de 2-3 ani. Durata studiilor se stabilește, în limitele prevăzute în alineatele precedente, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, în funcție de specialitate și de scopul pregătirii.

Studiile din instituțiile de învățămînt superior se realizează prin învățămînt de zi. La unele facultăți, pentru specialitatile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, se poate organiza și învățămînt seral sau învățămînt fără frecventa cu o durată de studii mai mare cu un an față de cea stabilită pentru învățămîntul de zi.

Nomenclatorul de specialități și planul anual de școlarizare se elaborează de Ministerul Învățămîntului, la propunerea ministerelor și a celorlalte organe centrale interesate, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și se aproba prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Instituția de învățămînt superior este condusă de un consiliu profesoral. La unele instituții de învățămînt superior, stabilite de Ministerul Învățămîntului, consiliul profesoral are denumirea de senat.

Consiliul profesoral este format din rector, ca președinte, prorectori, decanii facultăților, 2-4 reprezentanți ai fiecărei facultăți, aleși de către consiliile profesorale ale acestora dintre șefii de catedra sau alți profesori ori conferențiari pe termen de 4 ani și reprezentantul organizației Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-3 profesori consultanți desemnați de însuși acest consiliu. La ședințele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al organizației Uniunii Tineretului Comunist și al Asociației studenților. Numărul reprezentanților fiecărei facultăți se fixează de rector, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului. Consiliul profesoral alege din rindul membrilor săi un secretar științific. Consiliul profesoral este convocat de rector, lunar, în ședințe ordinare și, ori de cîte ori este nevoie, în ședințe extraordinare.

Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.

Consiliul profesoral are următoarele atribuții principale

Între ședințele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din rector, prorectori și secretarul științific.

Rectorul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă, științifică și gospodareasca a instituției de învățămînt superior. Rectorul reprezintă instituția de învățămînt superior în relațiile cu orice persoane sau organizații. De asemenea, rectorul

În îndeplinirea atribuțiilor sale rectorul este ajutat de unu sau mai mulți prorectori. Numărul prorectorilor se stabilește de Ministerul Învățămîntului, în funcție de volumul și complexitatea activității instituției. Rectorul poate delega unele din atribuțiile sale prorectorilor. În cazul institutelor subordonate prevăzute la art. 121, unul din prorectori este delegat cu conducerea operativă a activității acestor institute.

Rectorul este ordonator de credite. Cu autorizarea ministrului învățămîntului el poate delega atribuțiile rezultind din aceasta calitate unuia din prorectori.

Rectorul este numit de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral, propuși de acesta prin vot uninominal. Pentru motive temeinice, rectorul poate fi eliberat din funcție de ministrul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Prorectorii sînt numiți de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, dintre profesorii conferențiari instituției, la propunerea rectorului, facuta cu consultarea consiliului profesoral. Pentru motive temeinice, prorectorii pot fi eliberați din funcție de ministerul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Pentru desfășurarea activității lor didactice, educative, științifice și administrativ-gospodărești, instituțiile de învățămînt superior sînt încadrate și ca personal tehnico-administrativ și gospodăresc, potrivit normelor legale.