LEGE nr. 11 din 13 mai 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Pentru trecerea în revista a realizarilor obținute în instruirea și educarea elevilor și studenților și pentru a stimula personalul didactic în activitatea sa, se sarbatoreste în fiecare an, la 34 iunie, "Ziua invatatorului".
La concursurile de admitere prevăzute în prezenta lege sînt declarați reusiti, în ordinea clasificarii și în limita locurilor, candidații care obțin, după caz, cel puțin media 5 sau 6, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Dispozițiile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, potrivit normelor ce se vor stabili în acest scop, Academiei de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" de pe lîngă Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, precum și instituțiilor de învățămînt organizate de Ministerul Forțelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Securității Statului.
Persoanele fără cetățenie cu domiciliul în Republica Socialistă România și cetățenii străini se bucura de dreptul la învățătura, potrivit convențiilor internaționale. Cetățenii străini pot fi admiși în instituțiile de învățămînt din Republica Socialistă România, pe baza aprobării Ministerului Învățămîntului, fără concurs de admitere și în afară planului de școlarizare.
Diplomele și certificatele de studii obținute în străinătate sînt valabile numai după echivalarea lor cu actele de studii eliberate de instituțiile de învățămînt din țara. Echivalarea se face de către Ministerul Învățămîntului.
Pentru creșterea și educarea copiilor rămași fără părinți sau lipsiți de posibilitatea de a fi crescuti în familie se organizează case de copii preșcolari și școlari care îndeplinesc rolul de cămin parintesc. Condițiile de primire în casele de copii precum modul de funcționare a acestora se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Dispozițiile art. 26 alin. 1 se aplică treptat, astfel ca pînă în anul 1973 învățămîntul obligatoriu de cultura generală cu durata de 10 ani să fie generalizat, și pînă în anul 1971 cuprinderea în școala a copiilor în vîrsta de 6 ani să fie de asemenea generalizata. Normele pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor alineatelor precedente vor fi stabilite de Ministerul Învățămîntului.
În perioada de tranzitie de la intrarea în vigoare a prezentei legi pînă în anul 1973 vor putea fi admiși în școlile profesionale și la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă și absolvenți a 8 clase ale școlii generale de 10 ani.
Pentru absolvenții prevăzuți la articolul precedent, precum și pentru absolvenții școlii generale de 8 ani, admiși în școlile profesionale și la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă, după intrarea în vigoare a prezentei legi, durata studiilor va fi de 2-3 ani, în funcție de complexitatea meseriilor în care se califica. Cei care se califica în meserii pentru care durata studiilor este de 2 ani efectuează, după absolvire, stagiul ca muncitori practicanti, în conformitate cu art. 91 alin. 4.
Elevii în curs de școlarizare din școlile tehnice de maiștri, școlile tehnice de 4 ani și școlile tehnice pentru personal tehnic continua studiile pînă la terminare, în condițiile în care au început școlarizarea.
Absolvenții școlilor tehnice de 4 ani și ai școlilor tehnice de maiștri se pot prezenta la examenul de bacalaureat, după echivalarea studiilor lor cu liceul de specialitate, în condițiile stabilite de Ministerul Învățămîntului.
Consiliile științifice ale instituțiilor de învățămînt superior și comisiile științifice ale facultăților, constituite potrivit dispozițiilor legale anterioare, își vor continua activitatea pînă la constituirea noilor consilii profesorale, nu mai tirziu de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Consiliile științifice sînt autorizate sa procedeze la alegerile sau numirile de membri și consiliilor profesorale prevăzute de dispozițiile art. 129 și art. 131.
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 1968. Pe aceeași dată se abroga toate dispozițiile legale contrarii prevederilor din prezenta lege. Această lege a fost votată de Marea Adunare Naționala la 13 mai 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 428 voturi pentru și 2 voturi împotriva. Președintele Marii Adunări Naționale, ȘTEFAN VOITEC În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituția Republicii Socialiste România, semnam această lege. Președintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUȘESCU București, 13 mai 1968. Nr. 11. ────────────────