LEGE nr. 11 din 13 mai 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România

Instituțiile de învățămînt superior sînt: universități, institute, academii, conservatoare.

Instituțiile de învățămînt superior se înființează prin lege. Ele au personalitate juridică.

Instituțiile de învățămînt superior sînt organizate pe facultăți. Facultățile pot fi organizate pe secții, potrivit nomenclatorului de specialități. Facultățile se înființează prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. În subordonarea unor instituții de învățămînt superior funcționează institute organizate pe facultăți și secții.

Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri și tehnicieni sau maiștri se organizează. În cadrul institutelor tehnice sau politehnice, secții de subingineri sau de conductori arhitecti. Pregătirea subinginerilor și a conductorilor arhitecti se va putea face și în cadrul unor institute de subingineri sau de conductori arhitecti, subordonate institutelor tehnice sau politehnice.

Pentru pregătirea profesorilor din învățămîntul obligatoriu de cultura generală se organizează institute pedagogice, ca instituții de învățămînt superior în înțelesul art. 119 și art. 120 din prezenta lege sau ca institute subordonate universitatilor, în același scop se pot organiza și facultăți sau secții în cadrul universitatilor.

Activitatea instructiva, educativă și de cercetare științifică din facultăți este organizată pe catedre.

Durata studiilor în instituțiile de învățămînt superior este de la 3 la 6 ani. La unele facultăți și secții care pregătesc profesori pentru învățămîntul obligatoriu de cultura generală durata de studii poate fi de 2-3 ani. La secțiile și institutele de subingineri și de conductori arhitecti durata studiilor este de 2-3 ani. Durata studiilor se stabilește, în limitele prevăzute în alineatele precedente, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, în funcție de specialitate și de scopul pregătirii.

Studiile din instituțiile de învățămînt superior se realizează prin învățămînt de zi. La unele facultăți, pentru specialitatile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, se poate organiza și învățămînt seral sau învățămînt fără frecventa cu o durată de studii mai mare cu un an față de cea stabilită pentru învățămîntul de zi.

Nomenclatorul de specialități și planul anual de școlarizare se elaborează de Ministerul Învățămîntului, la propunerea ministerelor și a celorlalte organe centrale interesate, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii și se aproba prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Instituția de învățămînt superior este condusă de un consiliu profesoral. La unele instituții de învățămînt superior, stabilite de Ministerul Învățămîntului, consiliul profesoral are denumirea de senat.

Consiliul profesoral este format din rector, ca președinte, prorectori, decanii facultăților, 2-4 reprezentanți ai fiecărei facultăți, aleși de către consiliile profesorale ale acestora dintre șefii de catedra sau alți profesori ori conferențiari pe termen de 4 ani și reprezentantul organizației Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-3 profesori consultanți desemnați de însuși acest consiliu. La ședințele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al organizației Uniunii Tineretului Comunist și al Asociației studenților. Numărul reprezentanților fiecărei facultăți se fixează de rector, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului. Consiliul profesoral alege din rindul membrilor săi un secretar științific. Consiliul profesoral este convocat de rector, lunar, în ședințe ordinare și, ori de cîte ori este nevoie, în ședințe extraordinare.

Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.

Consiliul profesoral are următoarele atribuții principale

Între ședințele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din rector, prorectori și secretarul științific.

Rectorul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă, științifică și gospodareasca a instituției de învățămînt superior. Rectorul reprezintă instituția de învățămînt superior în relațiile cu orice persoane sau organizații. De asemenea, rectorul

În îndeplinirea atribuțiilor sale rectorul este ajutat de unu sau mai mulți prorectori. Numărul prorectorilor se stabilește de Ministerul Învățămîntului, în funcție de volumul și complexitatea activității instituției. Rectorul poate delega unele din atribuțiile sale prorectorilor. În cazul institutelor subordonate prevăzute la art. 121, unul din prorectori este delegat cu conducerea operativă a activității acestor institute.

Rectorul este ordonator de credite. Cu autorizarea ministrului învățămîntului el poate delega atribuțiile rezultind din aceasta calitate unuia din prorectori.

Rectorul este numit de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral, propuși de acesta prin vot uninominal. Pentru motive temeinice, rectorul poate fi eliberat din funcție de ministrul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Prorectorii sînt numiți de ministrul învățămîntului pe termen de 4 ani, dintre profesorii conferențiari instituției, la propunerea rectorului, facuta cu consultarea consiliului profesoral. Pentru motive temeinice, prorectorii pot fi eliberați din funcție de ministerul învățămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Pentru desfășurarea activității lor didactice, educative, științifice și administrativ-gospodărești, instituțiile de învățămînt superior sînt încadrate și ca personal tehnico-administrativ și gospodăresc, potrivit normelor legale.

Fiecare facultate este condusă de un consiliu profesoral.

Consiliul profesoral și facultății este format din decan, ca președinte, prodecani, șefii de catedra, din alți profesori sau conferențiari numiți de consiliul profesoral ai instituției de învățămînt superior la propunerea decanului, și reprezentantul organizației Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-2 profesori consultanți desemnați de însuși acest consiliu. La ședințele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizației sindicale a personalului didactic, al organizației Uniunii tineretului Comunist și al Asociației studenților. Consiliul profesoral alege din rindul membrilor și un secretar științific. Consiliul profesoral este convocat de decan, lunar, în ședințe ordinare și, ori de cîte ori e nevoie, în ședințe extraordinare.

Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.

Consiliul profesoral al facultății are următoarele atribuții principale

între ședințele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din decan, prodecani și secretarul științific.

Decanul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă și științifică a facultății. Decanul reprezintă facultatea în relațiile cu orice persoane sau organizații. De asemenea, decanul

În îndeplinirea atribuțiilor sale decanul poate fi ajutat de unu sau mai mulți prodecani. Necesitatea numirii unor prodecani, precum și numărul lor se stabilesc de Ministerul Învățămîntului, în funcție de volumul și complexitatea activității facultății. Decanul poate delega unele din atribuțiile sale prodecanilor sau oricăruia dintre membrii consiliului profesoral.

Decanul este numit de ministrul învățămîntului, pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral al facultății, propuși de către acesta prin vot uninominal. Propunerea consiliului profesoral și facultății va fi avizată de rector. Pentru motive temeinice, decanul poate fi eliberat din funcție de ministrul învățămîntului înaintea expirării termenului de 4 ani.

Prodecanii sînt numiți de rector, pe termen de 4 ani, la propunerea decanului, facuta cu consultarea consiliului profesoral al facultății. Pentru motive temeinice, prodecanii pot fi eliberați din funcție, de rector, cu aceeași procedura, înainte de expirarea termenului de 4 ani.

Catedrele sînt formate din personalul didactic care îndeplinește activitatea instructiv-educativă și științifică din cadrul unei discipline sau mai multor discipline înrudite.

Catedra este condusă de un șef de catedra delegat, cu acordul Ministerului Învățămîntului, de consiliul profesoral al instituției de învățămînt superior, la propunerea consiliului profesoral al facultății, dintre membrii catedrei.

Șeful de catedra organizează activitatea catedrei și răspunde de realizarea de către personalul acesteia, a procesului de învățămînt la disciplina sau disciplinele care fac parte din catedra, precum și de îndeplinirea sarcinilor catedrei privind activitatea motodico-educativă și de cercetare științifică.

Admiterea în învățămîntul superior se face pe bază de concurs. Se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care poseda diploma de bacalaureat sau o diploma echivalenta. La concursul de admitere pentru învățămîntul seral se pot prezenta numai persoanele care lucrează în domeniul specialitatii pe care doresc s-o studieze.

Disciplinele de concurs, probele scrise și orale și procedura desfășurării concursului se stabilesc de Ministerul Învățămîntului, la propunerea instituțiilor de învățămînt superior.

Structura anului universitar, durata orelor de curs și a celorlalte forme de activitate, sesiunile de examene și vacantele se stabilesc de Ministerul Învățămîntului.

Procesul de învățămînt se desfășoară în conformitate cu planurile de învățămînt și programele de curs. Consiliile profesorale, șefii de catedra și întreg personalul didactic răspund de conținutul, nivelul științific și orientarea procesului de învățămînt. În vederea modernizării și perfecționării procesului de învățămînt, Ministerul Învățămîntului poate aproba aplicarea, în unele instituții de învățămînt superior, a unor planuri, programe sau metode de predare experimentale.

Planurile de învățămînt cuprind, pe semestre, ani de studii și forme de activitate (prelegeri, seminarii, lucrări practice) disciplinele obligatorii, la alegere și facultative, activitățile aplicative, de practica în producție și de practica pedagogica, excursiile de documentare, precum și numărul și formele examenelor și colocviilor prin care se verifica pregătirea studenților. Planurile de învățămînt se întocmesc, pe specialități, de Ministerul Învățămîntului, cu consultarea specialiștilor și a organelor centrale interesate. În cadrul general fixat de Ministerul Învățămîntului, consiliile profesorale au dreptul sa aducă modificări planurilor de învățămînt, în funcție de profilul către care este orientata facultatea sau secția. Aceste modificări sînt supuse aprobării Ministerului Învățămîntului.

Practica în producția prevăzută în planurile de învățămînt se efectuează, după caz, în întreprinderi și instituții, în ateliere, laboratoare sau pe teren și are drept scop aprofundarea și aplicarea cunoștințelor teoretice însușite de studenți la prelegeri, seminarii și lucrări practice. Practica pedagogica prevăzută la planurile de învățămînt se efectuează în școli generale și licee și are drept scop însușirea de către studenți a metodelor de predare și a abilitatii necesare exercitării profesiunii didactice.

Volumul și conținutul cunoștințelor ce sînt predate studenților la fiecare disciplina sînt stabilite prin programe de curs. Programele de curs sînt elaborate la nivelul științific și tehnic contemporan, de catedre, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului și sînt aprobate de consiliile profesorale ale facultăților.

Instituțiile de învățămînt superior asigura elaborarea, la vederea editării, a cursurilor, manualelor și materialelor didactice ajutatoare, necesare desfășurării procesului de învățămînt și răspund de conținutul, nivelul științific și orientarea acestora. Planul editorial se aproba de Ministerul Învățămîntului, pe baza propunerilor instituțiilor de învățămînt superior.

Verificarea pregătirii studenților se face pe întregul parcurs al studiilor, în cadrul seminariilor, al lucrărilor practice și al celorlalte forme de activitate, precum și prin examene și colocvii. Aprecierea cunoștințelor studenților se face cu note. Nota maxima este 10, iar nota minima de promovare este 5.

Situația școlară a studenților se încheie, în fiecare an, după ultima sesiune de examene. Studenții care au obținut cel puțin nota 5 la toate disciplinele prevăzute în planul de învățămînt sînt promovati în anul de studii superior, Ceilalți repeta anul sau sînt exmatriculati, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învățămîntului. Într-un an universitar se poate promova un singur an de studii. Pentru unele specialități, la propunerea instituției de învățămînt superior, Ministerul Învățămîntului poate aproba unor studenți cu o pregătire excepționala promovarea a 2 ani de studii într-un an universitar.

Studiile în instituțiile de învățămînt superior se încheie printr-un examen de diploma, care are drept scop verificarea capacității absolvenților de a sintetiza și aplica cunoștințele asimilate în anii de studii. Examenul de diploma se susține în formele prevăzute în planul de învățămînt și în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Sînt declarați reusiti cei care obțin la acest examen cel puțin nota 6.

Absolvenților reusiti la examenul de diploma, instituția de învățămînt superior le eliberează diplome cu denumiri specifice stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Absolvenții declarați respinsi la examenul de diploma sau care nu se prezintă la acest examen primesc, la cerere, certificat de absolvire.

Absolvenții de la învățămîntul de zi al instituțiilor de învățămînt superior efectuează un stagiu de 2-3 ani, în specialitatea în care s-au pregătit sau într-o specialitate inrudita, în scopul desăvîrșirii pregătirii lor. Stagiul se efectuează în organizații economice, instituții de învățămînt, de cercetare științifică, sau alte instituții social-culturale, precum și în aparatul de stat. În vederea asigurării locurilor de muncă tuturor absolvenților, organizațiile socialiste sînt obligate să respecte actele de repartizare la stagiu. Încălcarea dispozițiilor alineatului precedent constituie contravenție și se sancționează potrivit legii. Efectuarea stagiului conferă absolvenților dreptul la definitivarea încadrării în organizația socialistă la care au făcut stagiul sau la încadrarea într-o alta organizație socialistă.