Înapoi la Legislație

Legea nr. 105/1992 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
183

Pe scurt

Legea nr. 105/1992: LEGE nr. 105 din 22 septembrie 1992 (*actualizata*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (actualizata pînă la data de 26 octombrie 1993*).

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
183 articole.
Cuprins

LEGE nr. 105 din 22 septembrie 1992 (*actualizata*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (actualizata pînă la data de 26 octombrie 1993*)

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 73

Contractul este supus legii alese prin consens de părți.

Art. 74

Alegerea legii aplicabile contractului trebuie să fie expresa ori să rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanțe.

Art. 75

Părțile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite părți a contractului.

Art. 76

Înțelegerea privind alegerea legii aplicabile, potrivit art. 73, poate fi modificata prin acordul părților. Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului, are efect retroactiv, fără să poată totusi

a)

sa infirme validitatea formei acestuia; sau

b)

sa aduca atingere drepturilor dobindite între timp de terti.

Art. 77

În lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse. Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului în care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsa, reședința, ori fondul de comert sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosință temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat.

Art. 78

Prin prestatie caracteristica se înțelege

a)

prestatia părții care, în temeiul unui contract translativ, precum vinzarea sau altele similare, instraineaza un bun mobil

b)

prestatia părții care, în temeiul unui contract de închiriere sau altele similare, pune la dispoziția unei persoane, pe o durată de timp determinata, folosință unui bun

c)

prestatia indeplinita de mandatar, depozitar, antreprenor și, în general, de partea care, în contractele de servicii, o aduce la indeplinire

d)

prestatia garantului în contractele de garantie, de cautiune sau altele similare. Prezumtiile stabilite în alineatul precedent pot fi inlaturate dacă partea interesata face dovada ca din circumstanțe rezultă ca exista legaturi mai strinse ale contractului cu legea unui stat.

Art. 79

Contractul care nu poate fi localizat în functie de prestatia caracteristica a uneia dintre părți este supus, cit priveste condițiile de fond, legii locului unde a fost incheiat. Dacă, în acest scop, părțile aflate în state diferite au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera incheiat în tara domiciliului sau sediului părții de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata.

Art. 80

Legea aplicabila fondului contractului, potrivit art. 73-79, se aplică indeosebi

a)

interpretarii naturii sale juridice și a clauzelor pe care le cuprinde

b)

executarii obligațiilor izvorite din contract

c)

consecintelor neexecutarii totale sau partiale a acestor obligații, precum și evaluării prejudiciului pe care l-a cauzat

d)

modului de stingere a obligațiilor izvorite din contract

e)

cauzelor de nulitate a contractului și consecintelor acesteia. Modul de executare a obligațiilor izvorite din contract trebuie să se conformeze legii locului de executare. Creditorul este obligat să respecte această lege în luarea masurilor destinate, potrivit contractului, sa preintimpine sau sa remedieze neexecutarea ori să-i restringa efectele prejudiciabile.

Art. 81

Existenta și validitatea de fond a consimtamintului părților referitor la legea aplicabila contractului sînt determinate de insasi legea pe care au ales-o. Dacă legea mentionata declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul este cirmuit de legea aratata în art. 77-79.

Art. 82

Existenta și validitatea de fond a contractului contestat de către una dintre părți se determina în conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat dacă era socotit ca valabil.

Art. 83

Efectele juridice ale tacerii părții care contesta ca și-a dat consimtamintul la un contract sînt supuse legii naționale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice în cauza.

Art. 84

Contractul dintre părți care își au domiciliul sau sediul în state diferite se considera incheiat la data cînd acceptarea a ajuns la cunoștința ofertantului. Contractul, care prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, se considera incheiat în momentul cînd debitorul acesteia a inceput executarea, afara numai dacă ofertantul a cerut ca, în prealabil, sa i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alineatului precedent.

Art. 85

Legea străină aplicabila contractului, în temeiul prezentului capitol, cuprinde dispozitiile sale de drept material, în afară de normele ei conflictuale.

Art. 86

Contractul este supus condițiilor de forma stabilite de legea prevăzută la art. 71 alin. 1, care se aplică în mod corespunzător. Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei dacă

a)

părțile care se gasesc, la data cînd l-au incheiat, în state diferite, au indeplinit condițiile de forma prevăzute de legea unuia dintre aceste state

b)

reprezentantul părții a indeplinit condițiile de forma ale statului unde s-a aflat în momentul incheierii contractului.

Art. 87

Formele de publicitate necesare spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului prin care se constituie, se modifica, se transmit ori se sting drepturi asupra bunurilor corporale, sînt supuse legii locului unde acestea se afla sau sînt situate.

Art. 88

În lipsa unei legi convenite de părți spre a se aplică vinzarii mobiliare, aceasta este supusă legii statului în care vînzătorul are, la data incheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsa, reședința ori fondul de comert sau sediul social.

Art. 89

Prin excepție de la prevederile art. 88, contractul de vinzare-cumparare comerciala este supus legii statului în care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, dacă

a)

negocierile au fost purtate și contractul a fost incheiat de către părți prezente în acel stat; sau

b)

contractul prevede în mod expres ca vînzătorul trebuie să execute obligația de livrare a marfii în acel stat.

Art. 90

Vinzarea prin licitație, prin burse sau tîrguri este supusă legii statului unde are loc incheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai dacă legea statului respectiv admite ca părțile sa aleaga prin acord legea aplicabila și ele au procedat explicit la o asemenea alegere.

Art. 91

Legea aplicabila vinzarii, în temeiul art. 73, 76-77 și 88-90, cirmuieste indeosebi

a)

interpretarea contractului

b)

drepturile și oblibațiile părților

c)

executarea obligațiilor ce izvorasc din contract

d)

momentul de cînd cumparatorul are dreptul la produsele și fructele bunului sau marfii transmise

e)

momentul de cînd cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa

f)

validitatea și efectele între părți ale clauzelor de rezerva a proprietății

g)

consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudicii, cu excepția chestiunilor care sînt supuse legii procedurale a forului

h)

modul de stingere a obligațiilor izvorite din contract, precum și decaderea intemeiata pe expirarea unui termen

i)

consecintele nulitatii contractului.

Art. 92

Legea statului unde se efectueaza receptia marfii stabileste, dacă nu s-a convenit expres altfel, termenele și procedura de verificare cantitativa și calitativa, precum și masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri în cazul în care sînt refuzate.

Art. 93

În raporturile dintre reprezentant și mandatar sau comisionar se aplică, dacă nu s-a convenit altfel, legea statului în care intermediarul exercita imputernicirea. În cazul în care acesta exercita, cu titlu profesional, functia de intermediar sau agent, se aplică legea sediului sau profesional.

Art. 94

Legea aratata în art. 93 se aplică indeosebi

a)

existentei, intinderii, modificarii și încetării puterilor intermediarului

b)

consecintelor depasirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive

c)

facultatii intermediarului de a delega, în totul sau în parte, puterile și de a desemna un intermediar aditional sau substituit

d)

posibilității ca intermediarul sa incheie un contract pentru reprezentat, cînd exista riscul unui conflict de interese între el insusi și reprezentat

e)

clauzei de neconcurenta

f)

cazurilor de prejudicii care urmeaza să fie reparate.

Art. 95

Raporturile dintre persoana reprezentata și terti sînt supuse, dacă nu au convenit explicit altfel, legii unde se afla sediul profesional al intermediarului. În lipsa unui asemenea sediu, se aplică legea statului unde a actionat intermediarul, dacă pe teritoriul respectiv se afla: a) sediul, domiciliul sau reședința persoanei reprezentate; sau

b)

sediul, domiciliul sau reședința tertului; sau

c)

sediul bursei, tirgului sau locului unde s-a organizat o licitație la care a participat intermediarul spre a îndeplini imputernicirea.

Art. 96

Legea aratata de art. 95 stabileste indeosebi efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat în exercitiul real sau pretins al imputernicirii.

Art. 97

Modul de executare a imputernicirii trebuie să se conformeze condițiilor stabilite de legea statului unde are loc executarea.

Art. 98

Intermediarul care a comunicat cu tertul dintr-un stat în altul, prin scrisori, telegrame, telex, telefon sau alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, în lipsa, de la domiciliul sau reședința sa.

Art. 99

Dacă reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale în state diferite, se tine seama de cel care prezinta legătură cea mai strinsa cu actul indeplinit de intermediar.

Art. 100

Reprezentarea care are ca obiect acte de administrare sau de dispoziție referitoare la un imobil este supusă legii situației bunului.

Art. 101

Legea convenita de părți, potrivit art. 73 și 76, spre a cirmui contractul de muncă este aplicabila numai în măsura în care nu aduce restringeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri.

Art. 102

Contractul de muncă este supus, dacă părțile nu au convenit altfel, legii statului pe al cărui teritoriu

a)

salariatul își indeplineste în mod obisnuit munca, în temeiul contractului, chiar dacă este temporar detasat într-un alt stat

b)

se afla sediul intreprinderii care a angajat salariatul, dacă acesta își indeplineste munca, prin natura functiei sale; în cazul în care totusi exista legaturi mai puternice ale contractului de muncă cu un alt stat, devine aplicabila legea acestuia.

Art. 103

În lipsa de lege convenita de părți se aplică

a)

în contractele de executare de lucrari, legea sediului antreprenorului

b)

în contractele de transport, de expeditii și altele similare, legea sediului transportatorului sau expeditorului

c)

în contractele bancare, inclusiv cele de garantie bancara autonoma, legea sediului intreprinderii de credit; în raporturile dintre cele doua bănci se aplică legea celei care presteaza serviciul în favoarea celeilalte

d)

în contractele de asigurare împotriva riscurilor, legea sediului asiguratorului; această lege se aplică, de asemenea, cesiunii sau gajarii politei de asigurare

e)

în contractele de depozit, legea sediului depozitarului

f)

donatiei, legea naționala a donatorului.

Art. 104

Imbogatirea fără cauza a unei persoane fizice sau juridice este supusă legii statului unde s-a produs.

Art. 105

În cazul în care imbogatirea fără cauza decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anulat sau ale cărui efecte incetasera în orice alt mod, legea acestuia este aplicabila și imbogatirii. ------------ *) Conform RECTIFICARII nr. 105 din 20 septembrie 1992 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 26 octombrie 1993, în Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, se face urmatoarea rectificare

—

La articolul 105, în loc de " raport juridic anual " se va citi " raport juridic anulat ".

Art. 106

Gestiunea de afaceri este supusă legii locului unde persoana care indeplineste actele curente de gestiune exercita aceasta activitate.

Art. 107

Legea statului unde are loc un fapt juridic stabileste dacă acesta constituie un act ilicit și îl cirmuieste indeosebi în ce priveste

a)

capacitatea delictuala; b) condițiile și intinderea raspunderii

c)

cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere și de impartire a raspunderii între autor și victima

d)

raspunderea comitetului pentru fapta prepusului

e)

natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie

f)

modalitatile și intinderea reparatiei

g)

transmisibilitatea dreptului la reparatie

h)

persoanele indreptatite să obțină reparatia pentru prejudiciul suferit.

Art. 108

În cazul în care toate sau o parte din consecintele pagubitoare ale actului ilicit se produc într-un alt stat decit în cel unde a avut loc, se aplică reparatiei corelative legea acestui stat, în conformitate cu dispozitiile de la lit. b)-h) din art. 107.

Art. 109

Persoana prejudiciata poate introduce actiunea de despăgubiri direct împotriva asiguratorului de raspundere civila dacă legea contractului de asigurare o admite.

Art. 110

Regulile de securitate și de comportament din statul unde a avut loc actul ilicit trebuie să fie respectate în toate cazurile.

Art. 111

Dispozitiile art. 107-110 se aplică în mod corespunzător oricarei forme de raspundere izvorita din acte ilicite, dacă nu se dispune expres altfel în secțiunile urmatoare.

Art. 112

Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa personalitatii de către mass-media, indeosebi prin presa, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sînt cirmuite, la alegerea persoanei lezate, de

a)

legea statului domiciliului sau resedintei sale

b)

legea statului în care s-a produs rezultatul pagubitor

c)

legea statului în care autorul daunei își are domiciliul sau reședința ori sediul social. În cazurile prevăzute la lit. a) și b) se cere și condiția ca autorul daunei sa fi trebuit în mod rezonabil să se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii să se produca în unul din cele doua state.

Art. 113

Dreptul de replica împotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului în care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

Art. 114

Pretentiile de reparatii intemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere defectuoasa de natura sa creeze confuzii sau pe lipsa instructiunilor de folosire sînt supuse, la alegerea consumatorului prejudiciat

a)

legii domiciliului sau resedintei sale obisnuite

b)

legii statului de unde a fost dobîndit produsul, afara numai dacă fabricantul, producătorul sau furnizorul face dovada ca produsul a fost pus în circulatie pe piața acelui stat fără consimtamintul sau.

Art. 115

Pretentiile de reparatii prevăzute la art. 114 pot fi formulate dacă produsul face parte din cele destinate unei folosinte personale sau familiale a consumatorului și este lipsit de legătură cu activitatea sa profesionala sau comerciala.

Art. 116

Instantele din România pot sa acorde despăgubiri conform art. 114, intemeiate pe o lege străină, numai în limitele stabilite de legea română pentru prejudicii corespunzătoare.

Articolele următoare · 116 din 183