LEGE nr. 105 din 22 septembrie 1992 (*actualizata*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (actualizata pînă la data de 26 octombrie 1993*)

Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sînt supuse legii aplicabile la data și locul unde se indeplinesc.

Formele aratate în art. 64, precum și cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sînt supuse legii statului unde acesta se găsește situat, chiar dacă temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restringerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

Mostenirea este supusă

Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi

Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decit cea aratata în art. 66, fără a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative. Legea astfel aleasa se aplică situațiilor prevăzute la art. 67. Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sînt socotite valabile dacă actul respecta condițiile de forma aplicabile, fie la data cînd a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare

Condițiile de fond ale actului juridic unilateral sînt stabilite de legea aleasa de către autorul sau. În lipsa, se aplică legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai strinse, iar dacă această lege nu poate fi identificata, se aplică legea locului unde actul juridic unilateral este întocmit.

Actul juridic accesoriu este cirmuit de legea care se aplică fondului actului juridic principal, în lipsa unei manifestari de voința diferita.

Condițiile de forma ale unui act juridic sînt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul. Actul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei, dacă indeplineste condițiile prevăzute de una dintre legile urmatoarele

În cazul în care legea aplicabila condițiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancțiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici o alta lege dintre cele menționate în art. 71 nu poate să inlature aceasta cerința, chiar dacă actul a fost întocmit în strainatate.

Contractul este supus legii alese prin consens de părți.

Alegerea legii aplicabile contractului trebuie să fie expresa ori să rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanțe.

Părțile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite părți a contractului.

Înțelegerea privind alegerea legii aplicabile, potrivit art. 73, poate fi modificata prin acordul părților. Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului, are efect retroactiv, fără să poată totusi

În lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse. Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului în care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsa, reședința, ori fondul de comert sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosință temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat.

Prin prestatie caracteristica se înțelege

Contractul care nu poate fi localizat în functie de prestatia caracteristica a uneia dintre părți este supus, cit priveste condițiile de fond, legii locului unde a fost incheiat. Dacă, în acest scop, părțile aflate în state diferite au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera incheiat în tara domiciliului sau sediului părții de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata.

Legea aplicabila fondului contractului, potrivit art. 73-79, se aplică indeosebi

Existenta și validitatea de fond a consimtamintului părților referitor la legea aplicabila contractului sînt determinate de insasi legea pe care au ales-o. Dacă legea mentionata declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul este cirmuit de legea aratata în art. 77-79.

Existenta și validitatea de fond a contractului contestat de către una dintre părți se determina în conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat dacă era socotit ca valabil.

Efectele juridice ale tacerii părții care contesta ca și-a dat consimtamintul la un contract sînt supuse legii naționale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice în cauza.

Contractul dintre părți care își au domiciliul sau sediul în state diferite se considera incheiat la data cînd acceptarea a ajuns la cunoștința ofertantului. Contractul, care prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, se considera incheiat în momentul cînd debitorul acesteia a inceput executarea, afara numai dacă ofertantul a cerut ca, în prealabil, sa i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alineatului precedent.

Legea străină aplicabila contractului, în temeiul prezentului capitol, cuprinde dispozitiile sale de drept material, în afară de normele ei conflictuale.

Contractul este supus condițiilor de forma stabilite de legea prevăzută la art. 71 alin. 1, care se aplică în mod corespunzător. Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei dacă

Formele de publicitate necesare spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului prin care se constituie, se modifica, se transmit ori se sting drepturi asupra bunurilor corporale, sînt supuse legii locului unde acestea se afla sau sînt situate.

În lipsa unei legi convenite de părți spre a se aplică vinzarii mobiliare, aceasta este supusă legii statului în care vînzătorul are, la data incheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsa, reședința ori fondul de comert sau sediul social.

Prin excepție de la prevederile art. 88, contractul de vinzare-cumparare comerciala este supus legii statului în care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, dacă

Vinzarea prin licitație, prin burse sau tîrguri este supusă legii statului unde are loc incheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai dacă legea statului respectiv admite ca părțile sa aleaga prin acord legea aplicabila și ele au procedat explicit la o asemenea alegere.

Legea aplicabila vinzarii, în temeiul art. 73, 76-77 și 88-90, cirmuieste indeosebi

Legea statului unde se efectueaza receptia marfii stabileste, dacă nu s-a convenit expres altfel, termenele și procedura de verificare cantitativa și calitativa, precum și masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri în cazul în care sînt refuzate.

În raporturile dintre reprezentant și mandatar sau comisionar se aplică, dacă nu s-a convenit altfel, legea statului în care intermediarul exercita imputernicirea. În cazul în care acesta exercita, cu titlu profesional, functia de intermediar sau agent, se aplică legea sediului sau profesional.

Legea aratata în art. 93 se aplică indeosebi

Raporturile dintre persoana reprezentata și terti sînt supuse, dacă nu au convenit explicit altfel, legii unde se afla sediul profesional al intermediarului. În lipsa unui asemenea sediu, se aplică legea statului unde a actionat intermediarul, dacă pe teritoriul respectiv se afla: a) sediul, domiciliul sau reședința persoanei reprezentate; sau

Legea aratata de art. 95 stabileste indeosebi efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat în exercitiul real sau pretins al imputernicirii.

Modul de executare a imputernicirii trebuie să se conformeze condițiilor stabilite de legea statului unde are loc executarea.

Intermediarul care a comunicat cu tertul dintr-un stat în altul, prin scrisori, telegrame, telex, telefon sau alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, în lipsa, de la domiciliul sau reședința sa.

Dacă reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale în state diferite, se tine seama de cel care prezinta legătură cea mai strinsa cu actul indeplinit de intermediar.

Reprezentarea care are ca obiect acte de administrare sau de dispoziție referitoare la un imobil este supusă legii situației bunului.

Legea convenita de părți, potrivit art. 73 și 76, spre a cirmui contractul de muncă este aplicabila numai în măsura în care nu aduce restringeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri.

Contractul de muncă este supus, dacă părțile nu au convenit altfel, legii statului pe al cărui teritoriu

În lipsa de lege convenita de părți se aplică