LEGE nr. 105 din 22 septembrie 1992 (*actualizata*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (actualizata pînă la data de 26 octombrie 1993*)

Aplicarea legii straine este independenta de condiția reciprocitatii, afara numai dacă dispozitiile ce urmeaza sau legi speciale nu prevad altfel. În cazul în care se cere condiția reciprocitatii de fapt, indeplinirea ei este prezumata pînă la dovada contrara. Dovada se solicita Ministerului Justiției, care stabileste situația reala, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.

Conținutul legii straine se stabileste de instanța judecătorească prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Partea care invoca o lege străină poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. În cazul imposibilitatii de a stabili conținutul legii straine, se aplică legea română.

Aplicarea legii straine se inlatura

Drepturile cîștigate în tara străină sînt respectate în România, afara numai dacă sînt contrare ordinii publice de drept international privat român.

Dispozitiile prezentei legi sînt aplicabile în măsura în care conventiile internationale la care România este parte nu stabilesc o alta reglementare.

Starea, capacitatea și relatiile de familie ale persoanei fizice sînt cirmuite de legea sa naționala, afara numai dacă, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel.

Legea naționala este legea statului a cărui cetatenie o are persoana în cauza. Determinarea și proba cetateniei se fac în conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca. Legea naționala a cetateanului român care, potrivit legii straine, este considerat ca are o alta cetatenie, este legea română. Legea naționala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde își are domiciliul sau, în lipsa, reședința. Dacă o persoană nu are nici o cetatenie, se aplică legea domiciliului sau, în lipsa, legea resedintei.

Inceputul și încetarea personalitatii sînt determinate de legea naționala a fiecarei persoane.

Numele persoanei este cirmuit de legea sa naționala. Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, savirsite în România, este asigurata potrivit legii române.

Apartenenta unei persoane la o noua lege naționala nu aduce atingere majoratului dobîndit potrivit legii care îi era anterior aplicabila.

Condițiile, efectele și anularea unei hotărîri prin care se constata moartea prezumata, absenta sau dispariția, precum și prezumtiile de supravietuire sau de moarte sînt cirmuite de ultima lege naționala a persoanei disparute. Dacă această lege nu poate fi identificata, se aplică legea română.

Persoana care, potrivit legii naționale sau legii domiciliului sau, este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restrinsa, nu poate să opuna aceasta cauza de nevaliditate celui care l-a socotit, cu buna-credinta, ca fiind deplin capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost întocmit. Aceasta regula nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, mostenire și transmiterea imobilelor.

Condițiile de fond cerute pentru incheierea căsătoriei sînt determinate de legea naționala a fiecaruia dintre viitorii soti. Dacă una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a incheia o căsătorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soti este cetatean român și căsătoria se incheie pe teritoriul României.

Forma incheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Căsătoria unui cetatean român aflat în strainatate poate fi incheiata în fața autorității locale de stat competente ori în fața agentului diplomatic sau functionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor sot. Căsătoria care se incheie în fața agentului diplomatic sau functionarului consular al României este supusă condițiilor de forma a legii române.

Relatiile personale și patrimoniale dintre soti sînt supuse legii naționale comune, iar în cazul în care au cetatenii deosebite, sînt supuse legii domiciliului lor comun. Legea naționala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei își schimba, după caz, cetatenia sau domiciliul. În lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sînt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut reședința comuna sau cu care intretin în comun cele mai strinse legaturi.

Condițiile de fond cerute în incheierea convenției matrimoniale sînt cele stabilite de legea naționala a fiecaruia dintre viitorii soti. Regimul și efectele convenției matrimoniale sînt cirmuite de legea aleasa prin acord de către viitorii soti, iar în lipsa, de legea prevăzută de art. 20. Aceeasi lege stabileste dacă este posibila modificarea sau inlocuirea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei. Modificarea sau noua convenție matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor.

Divortul este cirmuit de legea aplicabila potrivit art. 20. Dacă legea străină, astfel determinata, nu permite divortul ori îl admite în condiții deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean român.

În cazul în care sotii sînt în drept sa ceara separatia de corp, condițiile acesteia sînt supuse legii prevăzute de art. 20, care se aplică în mod corespunzător.

Legea care reglementeaza cerințele legale pentru incheierea căsătoriei se aplică nulitatii căsătoriei și efectelor acestei nulitati. Nulitatea unei căsătorii incheiata în strainatate cu incalcarea condițiilor de forma poate fi admisa în România numai dacă sancțiunea nulitatii este prevăzută și în legea română.

Filiatia copilului din căsătorie se stabileste potrivit legii care, la data cînd s-a nascut, cirmuieste, potrivit art. 20, efectele căsătoriei parintilor săi. Dacă, înainte de nasterea copilului, căsătoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, se aplică legea care, la data încetării sau desfacerii, îi cirmuia efectele.

Legea aratata în art. 25 se aplică de asemenea

În cazul în care parintii sînt în drept sa procedeze la legitimarea prin căsătorie subsecventa a copilului nascut anterior, condițiile cerute în acest scop sînt cele prevăzute de legea care, potrivit art. 20, se aplică efectelor căsătoriei.

Filiatia copilului în afara căsătoriei se stabileste potrivit legii naționale a copilului de la data nasterii. În cazul în care copilul, cetatean strain, are și o alta cetatenie străină, se aplică legea care îi este mai favorabila. Legea mentionata se aplică indeosebi

Dreptul mamei de a cere tatalui copilului din afara căsătoriei sa răspundă pentru cheltuielile din timpul sarcinii și pentru cele prilejuite de nasterea copilului este supus legii naționale a mamei.

Condițiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sînt stabilite de legea naționala a adoptatorului și a celui ce urmeaza să fie adoptat. Acestia trebuie să indeplineasca și condițiile care sînt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naționale aratate. Condițiile de fond cerute sotilor care adopta împreună sînt cele stabilite de legea care cirmuieste, potrivit art. 20, efectele căsătoriei lor. Aceeasi lege se aplică și dacă unul dintre soti adopta copilul celuilalt.

Efectele adoptiei, precum și relatiile dintre adoptator și adoptat sînt cirmuite de legea naționala a adoptatorului, iar în cazul adoptiei consimtite de soti este aplicabila legea prevăzută de art. 20. Aceeasi lege cirmuieste și desfacerea adoptiei.

Forma adoptiei este supusă legii statului pe teritoriul caruia ea se incheie.

Nulitatea adoptiei este supusă, pentru condițiile de fond, legilor prevăzute la art. 30, iar pentru nerespectarea condițiilor de forma, legii prevăzute la art. 32.

Legea aplicabila obligației de întreținere este

Legea aplicabila obligației de întreținere determina indeosebi

Ocrotirea minorului nascut din căsătorie sau adoptat, exercitata de parinti ori, după caz, de tata sau de mama, este cirmuita de legea prevăzută de art. 20.

Instruirea, modificarea, efectele și încetarea tutelei, precum și raporturile dintre tutore și persoana lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa sînt supuse legii naționale a persoanei ocrotite. Obligația de a accepta și de a exercita tutela este supusă legii naționale a tutorelui.

Masurile ce se iau de către parinti sau tutore cu privire la minor sau la o altă persoană lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa, ori cu privire la bunurile ce le apartin, sînt supuse legii statului ale cărui autorități îndrumă și supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.

Dispozitiile art. 37 și 38 se aplică în mod corespunzător curatelei și oricăror institutii de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate restrinsa.

Persoana juridica are naționalitatea strainului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului consultativ, sediul social. Dacă exista sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naționalitatea persoanei juridice este sediul real. Prin sediul real se înțelege locul unde se afla centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărîrile organului respectiv sînt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociați din alte state.

Statutul organic al persoanei juridice este cirmuit de legea sa naționala, determinata în modul prevăzut la art. 40. Statutul organic al sucursalei înființate de către persoana juridica intr-o alta tara este supus legii naționale a acesteia. Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a înființat-o.

Legea statului organic al persoanei juridice cirmuieste indeosebi

Persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naționalitate o au, sînt recunoscute de plin drept în România. Persoanele juridice straine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, pe baza aprobării prealabile a guvernului, prin hotărîre judecătorească, sub condiția reciprocitatii, dacă sînt valabil constituite în statul a carei naționalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale și economice din România. Hotărîrea de recunoastere se publică în Monitorul Oficial al României și într-un ziar central și este supusă recursului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicari. Recursul poate fi exercitat de orice persoană interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre condițiile prevăzute la alin. 2.

O persoana juridica străină care este recunoscută beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin dispozitiile sale legale.

Persoana juridica străină recunoscută în România își desfășoară activitatea pe teritoriul tarii în condițiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităților economice, sociale, culturale sau de alta natură.

Fuzionarea unor persoane juridice de naționalitati diferite poate fi realizata dacă sînt indeplinite cumulativ condițiile prevăzute de cele doua legi naționale aplicabile statutului lor organic.