LEGE nr. 105 din 22 septembrie 1992 (*actualizata*) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (actualizata pînă la data de 26 octombrie 1993*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Legea aplicabila obligației de întreținere este
în raporturile dintre soti, legea care cirmuieste, potrivit art. 20, efectele căsătoriei
în raporturile dintre fostii soti, legea care cirmuieste, potrivit art. 22, divortul
în raporturile dintre persoane, legea naționala a creditorului. În caz de schimbare a cetateniei, noua lege naționala se aplică numai prestatiilor ulterioare schimbarii.
Legea aplicabila obligației de întreținere determina indeosebi
persoana creditorului și debitorului, precum și ordinea de prioritate între mai mulți debitori
intinderea obligației de întreținere
modul de executare a obligației și termenele pentru satisfacerea acesteia. Pentru a se determina intinderea obligației de întreținere trebuie să se tina seama, chiar dacă legea străină aplicabila dispune altfel, de posibilitatile materiale ale debitorului și de nevoile efective ale creditorului.
Ocrotirea minorului nascut din căsătorie sau adoptat, exercitata de parinti ori, după caz, de tata sau de mama, este cirmuita de legea prevăzută de art. 20.
Instruirea, modificarea, efectele și încetarea tutelei, precum și raporturile dintre tutore și persoana lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa sînt supuse legii naționale a persoanei ocrotite. Obligația de a accepta și de a exercita tutela este supusă legii naționale a tutorelui.
Masurile ce se iau de către parinti sau tutore cu privire la minor sau la o altă persoană lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa, ori cu privire la bunurile ce le apartin, sînt supuse legii statului ale cărui autorități îndrumă și supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.
Persoana juridica are naționalitatea strainului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului consultativ, sediul social. Dacă exista sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naționalitatea persoanei juridice este sediul real. Prin sediul real se înțelege locul unde se afla centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărîrile organului respectiv sînt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociați din alte state.
Statutul organic al persoanei juridice este cirmuit de legea sa naționala, determinata în modul prevăzut la art. 40. Statutul organic al sucursalei înființate de către persoana juridica intr-o alta tara este supus legii naționale a acesteia. Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a înființat-o.
Legea statului organic al persoanei juridice cirmuieste indeosebi
capacitatea acesteia
modul de dobîndire și de pierdere a calității de asociat
drepturile și oblibațiile ce decurg din calitatea de asociat
modul de alegere, competentele și functionarea organelor de conducere ale persoanelor juridice
reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii
raspunderea persoanei juridice și a organelor ei față de terti
modificarea actelor constitutive
dizolvarea și lichidarea persoanei juridice.
Persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naționalitate o au, sînt recunoscute de plin drept în România. Persoanele juridice straine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, pe baza aprobării prealabile a guvernului, prin hotărîre judecătorească, sub condiția reciprocitatii, dacă sînt valabil constituite în statul a carei naționalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale și economice din România. Hotărîrea de recunoastere se publică în Monitorul Oficial al României și într-un ziar central și este supusă recursului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicari. Recursul poate fi exercitat de orice persoană interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre condițiile prevăzute la alin. 2.
O persoana juridica străină care este recunoscută beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin dispozitiile sale legale.
Persoana juridica străină recunoscută în România își desfășoară activitatea pe teritoriul tarii în condițiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităților economice, sociale, culturale sau de alta natură.
Fuzionarea unor persoane juridice de naționalitati diferite poate fi realizata dacă sînt indeplinite cumulativ condițiile prevăzute de cele doua legi naționale aplicabile statutului lor organic.
Reprezentarea legala a persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu și a persoanei juridice în cazurile în care se afla în incetare de plati, precum și asistarea persoanei fizice cu capacitate de exercitiu restrinsa sînt supuse legii care se aplică raportului juridic din care se naste atributia de reprezentare sau de asistare.
Calitatea de comerciant este determinata de legea statului unde persoana fizica sau juridica a obținut autorizarea de a desfășura activități economice sau unde este inmatriculata. În lipsa de autorizare, de inmatriculare sau dacă persoana a obținut mai multe autorizații, respectiv este inmatriculata în mai multe state, se aplică legea statului unde funcționează conducerea activității ei economice. ------------- *) Conform RECTIFICARII nr. 105 din 20 septembrie 1992 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 26 octombrie 1993, în Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, se face urmatoarea rectificare
La articolul 48 alineatul 2, în loc de "În lipsa de autorizatie de inmatriculare " se va citi "În lipsa de autorizare, de inmatriculare ".
Posesia, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sînt cirmuite de legea locului unde acestea se afla sau sînt situate, afara numai dacă prin dispozitii speciale se prevede altfel.
Natura mobiliara sau imobiliara, cit și conținutul drepturilor reale asupra bunurilor se determina în conformitate cu legea locului unde se afla sau sînt situate, prin derogare de la art. 3.
Platformele și alte institutii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sînt considerate, în înțelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile.
Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care și-a schimbat asezarea sînt cirmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul cînd s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.
Bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai dacă
părțile interesate au ales prin acordul lor, în condițiile art. 73 și art. 74, o alta lege, care devine astfel aplicabila; b) bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor măsuri asiguratorii sau ca urmare a unei vinzari silite, în aceste cazuri fiind aplicabila, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reasezat temporar
bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii sale naționale.
Condițiile și efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sînt cirmuite, dacă părțile nu au convenit altfel, de legea statului exportator.
Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sînt supuse
legii pavilionului pe care îl arboreaza nava sau aeronava
legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare și rutiere din patrimoniul ei.
Legea aratata de art. 55 se aplică deopotriva
bunurilor aflate în mod durabil la bord, formindu-i dotarea tehnica
creanțelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnica, întreținerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.
Emiterea de acțiuni nominative, la ordin sau la purtator, precum și de obligațiuni este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.
Condițiile și efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele aratate de art. 57 sînt supuse
legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cit priveste titlul nominativ
legii locului de plată a titlului la ordin; c) legii locului unde se afla titlul la purtator în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum și dintre acestia și tertele persoane.
Legea aratata expres în cuprinsul unui titlu de valoare se stabileste dacă acesta intruneste condițiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o specifică. În lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determina potrivit legii statului în care își are sediul intreprinderea emitenta. Dacă titlul reprezinta marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil, potrivit alineatului precedent, cirmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică.
Nasterea, conținutul și stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala sînt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru intiia oara adusa la cunoștința publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat. Operele de creatie intelectuala nedivulgate sînt supuse legii naționale a autorului.
Nasterea, conținutul și stingerea dreptului de proprietate industriala sînt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de înregistrare.
Obtinerea reparatiei materiale și morale este supusă legii statului unde a avut loc incalcarea dreptului de autor sau de proprietate industriala.
Drepturile de autor și de proprietate industriala ale persoanelor fizice și persoanelor juridice straine sînt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române și convențiilor internationale la care România este parte.
Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sînt supuse legii aplicabile la data și locul unde se indeplinesc.
Formele aratate în art. 64, precum și cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sînt supuse legii statului unde acesta se găsește situat, chiar dacă temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restringerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.
Mostenirea este supusă
în ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naționale pe care persoana decedata o avea la data mortii
în ce priveste bunurile imobile și fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.
Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi
momentul deschiderii mostenirii
persoanele cu vocatie de a mosteni
calitatile cerute pentru a mosteni
exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct
condițiile și efectele optiunii succesorale
intinderea obligației mostenitorilor de a suporta pasivul
drepturile statului asupra succesiunii vacante.
Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decit cea aratata în art. 66, fără a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative. Legea astfel aleasa se aplică situațiilor prevăzute la art. 67. Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sînt socotite valabile dacă actul respecta condițiile de forma aplicabile, fie la data cînd a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare
legea naționala a testatorului
legea domiciliului acestuia
legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat
legea situației imobilului ce formeaza obiectul testamentului
legea instanței sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.
Condițiile de fond ale actului juridic unilateral sînt stabilite de legea aleasa de către autorul sau. În lipsa, se aplică legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai strinse, iar dacă această lege nu poate fi identificata, se aplică legea locului unde actul juridic unilateral este întocmit.
Actul juridic accesoriu este cirmuit de legea care se aplică fondului actului juridic principal, în lipsa unei manifestari de voința diferita.
Condițiile de forma ale unui act juridic sînt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul. Actul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei, dacă indeplineste condițiile prevăzute de una dintre legile urmatoarele
legea locului unde a fost întocmit
legea naționala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit
legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autorității care examineaza validitatea actului juridic.
În cazul în care legea aplicabila condițiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancțiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici o alta lege dintre cele menționate în art. 71 nu poate să inlature aceasta cerința, chiar dacă actul a fost întocmit în strainatate.