Înapoi la Legislație

Legea nr. 6/1969 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Articole
253

Pe scurt

Legea nr. 6/1969: LEGE nr. 6 din 14 martie 1969 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Câte articole are?
253 articole.
Cuprins

LEGE nr. 6 din 14 martie 1969 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 209

Pentru încălcarea, cu vina, a îndatoririlor ce-i revin, personalul didactic poate fi sancționat, în funcție de gravitatea abaterii, cu

a)

mustrare

b)

avertisment

c)

retragerea pe 1, 2 sau 3 luni a ultimei gradatii obținute sau, dacă cel în cauza nu a primit încă nici o gradatie, diminuarea salariului cu 5% pe aceleași perioade

d)

mutarea disciplinară la alta unitate școlară din aceeași localitate, pentru personalul didactic de predare, prevăzut la titlul II al prezentului statut. Aceasta sancțiune se poate aplica în cazul în care încălcarea a dus la crearea, în cadrul colectivului didactic al școlii, a unor situații dăunătoare învățămîntului

e)

îndepărtarea din învățămînt prin desfacerea contractului de muncă, sancțiune care se aplică pentru abateri sistematice sau chiar pentru o singura abatere deosebit de grava, dacă prin aceasta abatere cel vinovat devine incompatibil cu misiunea de educator.

Art. 210

Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterii, dar nu mai tirziu de 1 an de la data săvîrșirii ei.

Art. 211

În învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, sancțiunile se aplică personalului didactic de predare, după cum urmează

—

sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a și b, de directorul unității școlare sau de inspectoratul care a constatat abaterea

—

sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. c și d, de inspectoratul școlar ori de Ministerul Învățămîntului sau alt organ central în subordinea căruia se afla școala; - sancțiunea prevăzută la art. 209 lit. e, de Ministerul Învățămîntului, la sesizarea organelor arătate la alineatul precedent. Sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a-d pot fi aplicate și de organul ierarhic superioare celor menționate în prezentul articol. Sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate personalului didactic ajutator precum și procedura de aplicare, sînt cele stabilite de legislația muncii. Abaterile săvîrșite de personalul didactic de conducere și de personalul didactic de îndrumare și control se sancționează de organul care numește acest personal sau de organele superioare acestuia. În învățămîntul superior, sancțiunile se aplică personalului didactic potrivit art. 217 și art. 218.

Art. 212

Exercitarea acțiunii disciplinare se va face numai pe baza unei cercetări, în cadrul căreia se stabilesc faptele în legătură cu abaterea, împrejurările în care ele au fost săvîrșite și se întocmesc actele de cercetare, la care se atașează înscrisurile doveditoare, precum și în mod obligatoriu declarația scrisă a persoanei căreia i se imputa abaterea, cu arătarea probelor invocate în apărarea sa.

Art. 213

Dacă se apreciază ca gravitatea faptelor justifica aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 209 lit. e cercetarea abaterii este încredințată unei comisii numite de inspectoratul școlar sau de ministerul ori organul central care a încadrat pe post pe cel în cauza, avînd următoarea componenta

—

pentru comisia numita de inspectoratul școlar, un inspector delegat de inspectoratul școlar general, ca președinte, un director de școala și un reprezentant al Uniunii sindicatelor din instituțiile de învățămînt și cultura, ca membrii

—

pentru comisia numita de un minister sau alte organe centrale, șeful direcției (serviciului ori biroului) de învățămînt sau delegatul sau, ca președinte, un delegat al inspectoratului școlar județean, precum și un reprezentant al uniunii sindicatelor din ramura corespunzătoare, ca membri. Comisia întocmește un raport motivat ale cărui concluzii se comunică organului care a dispus cercetarea.

Art. 214

La stabilirea sancțiunii, se va ține seama de

—

împrejurările în care abaterea a fost săvîrșită

—

gradul de vinovăție

—

urmările abaterii săvîrșite

—

comportarea anterioară în serviciu și orice alte elemente care pot contribui la o justa stabilire a vinovatiei.

Art. 215

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 209 se comunică în scris celui sancționat, cu arătarea faptelor pentru care au fost aplicate. Sancțiunile disciplinare sînt executorii de la comunicare, chiar dacă au fost contestate de cei care au savirsit abaterea. Toate sancțiunile se noteaza în statutul personal al celui sancționat și se aduc la cunoștința consiliilor profesorale.

Art. 216

Împotriva sancțiunilor disciplinare, cei sancționați pot face contestație în termen de 15 zile de la comunicare. Contestațiile se rezolva, după caz, de organul ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea sau de instanța judecătorească, potrivit normelor legale privind jurisdicția muncii.

Art. 217

Actele de cercetare disciplinară privind personalul didactic din învățămîntul superior sînt supuse spre examinare unei comisii constituite, pentru fiecare caz în parte, din președinte și 2 membri, avînd cel puțin funcția didactica a celui care a savirsit abaterea. Președintele comisiei este desemnat de Ministerul Învățămîntului, atunci cînd cel invinuit de săvîrșirea abaterii este profesor, conferențiar sau șef de lucrări (lector) numit de Ministerul Învățămîntului, și de către rector, atunci cînd cel invinuit de săvîrșirea abaterii este șef de lucrări (lector) numit de rector, asistent sau asistent stagiar. Membrii comisiei sînt desemnați de consiliul profesoral al facultății, dintre membrii acestuia. Comisia se pronunța asupra sancțiunii prin hotărîre motivată, luată în majoritate, care se comunică celui sancționat.

Art. 218

Împotriva hotărîrii comisiei, cel sancționat poate face contestație în termen de 15 zile de la comunicare. Pentru sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a-c, contestația se adresează Ministerului Învățămîntului, în cazul profesorilor, conferentiarilor și sefilor de lucrări (lectorilor) numiți de rector, al asistentilor și asistentilor stagiari. Pentru sancțiunea prevăzută la art. 209 lit. e, contestația se adresează organelor competente, potrivit normelor legale privind jurisdicția muncii. Hotărîrile comisiei necontestate în termen, precum și hotărîrile asupra contestațiilor sînt definitive. Pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. c sau e se aplică de Ministerul Învățămîntului în cazul profesorilor, conferentiarilor și sefilor de lucrări (lectorilor) numiți de Ministerul Învățămîntului - și de rector, în cazul personalului didactic numit de acesta. Sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a-b se aplică de rector.

Art. 219

Cei sancționați pot cere revizuirea hotărîrii de sancționare, în cazul în care se descoperă dovezi noi de natura sa stabilească nevinovatia lor. Cererea de revizuire se face în termen de 30 de zile de la descoperirea noilor dovezi și se soluționează de organul care a aplicat sancțiunea.

Art. 220

Dacă în cursul unui an de la executarea sancțiunii disciplinare, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 209 lit. d și e, cel sancționat nu a mai savirsit nici o abatere, i se ridica sancțiunea, facindu-se mențiunea corespunzătoare în statutul personal. În cazul în care cel sancționat nu a mai savirsit abateri disciplinare și s-a evidențiat prin comportarea lui în munca, organul care a aplicat sancțiunea va putea dispune ridicarea sancțiunii chiar înainte de expirarea termenului de 1 an, dar nu mai devreme de 6 luni.

Art. 221

În cazul sancțiunii prevăzute de art. 209 lit. d, dacă timp de 2 ani de la aplicarea sancțiunii cel sancționat nu a mai savirsit nici o abatere și a avut o buna comportare în munca, el va putea fi transferat, la cerere, la unitatea școlară unde a funcționat, la ivirea unui post vacant.

Art. 222

Răspunderea materială a personalului didactic din învățămîntul de toate gradele este supus prevederilor din codul muncii și celorlalte norme din legislația muncii. Dispoziția de reținere și celelalte acte pentru recuperarea pagubelor se vor face de către conducerea persoanei juridice al carei angajat este cel în cauza, în afară de cazurile cînd, prin lege, se dispune altfel.

Art. 223

Personalul didactic din învățămîntul de toate gradele beneficiază de pensie pentru limita de vîrsta, pensie de invaliditate sau ajutor social, precum și de pensie suplimentară, iar membrii de familie beneficiază de pensie de urmaș, în condițiile stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, cu completările din prezentul statut.

Art. 224

Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior pot fi mentinuti în funcțiile didactice pe care le ocupa peste limita de vîrsta stabilită de legea pensiilor, pînă la împlinirea virstei de 70 de ani cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, la propunerea senatului (consiliului profesoral al instituției de învățămînt superior), motivată prin necesitați de învățămînt și de cercetare științifică.

Art. 225

Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior cu merite deosebite în munca didactica și științifică, trecuți la pensie pentru limita de vîrsta, pot continua unele activități didactice și științifice ca profesori consultanți sau conferențiari consultanți. Profesorii și conferentiarii consultanți pot primi sarcini de conducere a doctoranzilor, de referenți în comisii de concurs sau de avansare, în comisii de doctorat, precum și orice alte sarcini ce se vor stabili de conducerea facultății, potrivit normelor Ministerului Învățămîntului. Ei pot fi desemnați în senate (consiliile profesorale ale instituțiilor de învățămînt superior) sau în consiliile profesorale ale facultăților.

Art. 226

Numirea în funcțiile de profesor consultant și conferențiar consultant se face de Ministerul Învățămîntului, la propunerea senatului (consiliului profesoral al instituției de învățămînt superior). Profesorii consultanți și conferentiarii consultanți primesc o indemnizație, stabilită potrivit dispozițiilor legale, în raport cu sarcinile încredințate.

Art. 227

Personalul didactic de predare din învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, care împlinește în cursul anului școlar vîrsta prevăzută de lege pentru trecerea la pensie și solicita pensionarea, va fi trecut la pensie numai pe data încheierii anului școlar.

Art. 228

Personalului didactic din învățămîntul de toate gradele, cu excepția personalului didactic ajutator, i se va întocmi de către instituția de învățămînt un stat personal în care se vor trece datele privind situația lor de serviciu, precum și rezultatele obținute în munca. Statutul personal se păstrează după cum urmează

—

la inspectoratele școlare, pentru inspectorii școlari șefi și inspectorii școlari; statutul personal al inspectorului școlar general județean se păstrează la Ministerul Învățămîntului

—

la inspectoratele școlare, la ministerele și celelalte organe centrale, pentru directorii și directorii adjuncți ai unităților școlare subordonate

—

la liceele și la unitățile școlare din învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, pentru personalul didactic de predare din aceste unități

—

la anumite școli stabilite de inspectoratele școlare județene și al municipiului București, pentru personalul didactic de predare din celelalte unități școlare

—

la instituția de învățămînt superior, pentru profesori, conferențiari, șefi de lucrări (lectori), asistenți și asistenți stagiari.

Art. 229

Interesul învățămîntului, potrivit dispozițiilor prezentului statut, constituie interes al serviciului în înțelesul codului muncii.

Art. 230

Personalul didactic suplinitor numit pe întregul an școlar (universitar) sau care funcționează pe întregul an școlar (universitar) beneficiază, potrivit legislației muncii, de aceleași drepturi ca angajații cu contracte de muncă pe durata nedeterminată.

Art. 231

Dispozițiile prezentului statut se aplică în mod corespunzător și personalului didactic de la casele de copii din sistemul Ministerului Învățămîntului, de la școlile organizate pentru copii cu deficiente, de la centrele logopedice, de la școlile și institutele speciale pentru reeducarea minorilor, precum și învățătorilor și profesorilor de la casele de pionieri, îndatoririle acestui personal fiind stabilite prin norme speciale.

Art. 232

În mod excepțional, la disciplinele pentru care învățămîntul superior nu pregătește personal didactic, pot fi numiți ca profesori în învățămîntul prevăzut la titlul II absolvenți al unui liceu de specialitate sau ai unei școli de specializare postliceala.

Art. 233

În lipsa unor solicitanți cu studii corespunzătoare, prevăzute la art. 9 lit. a-f, pentru ocuparea funcțiilor didactice de predare vor putea fi numiți în mod excepțional, ca suplinitori în posturile vacante și persoane cu studii incomplete.

Art. 234

Personalul didactic prevăzut la titlul II, cu excepția personalului didactic de predare, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentului statut, care nu îndeplinește condițiile de studii, stagiu sau grad didactic cerute pentru numire, va putea fi menținut în posturile ocupate, dacă a dovedit ca poate îndeplini sarcinile funcției încredințate. În mod excepțional, poate fi numit, cu delegație, în funcții didactice de conducere sau în funcții de îndrumare și control, personal didactic de predare care nu îndeplinește unele din condițiile prevăzute la art. 41-44 și art. 47.

Art. 235

Absolvenții instituțiilor de învățămînt superior, fără examen de diploma, care la data intrării în vigoare a prezentului statut funcționează în învățămînt își păstrează, ca personal didactic, drepturile decurgind din obligațiile legale pentru a preda în învățămîntul obligatoriu de cultura generală. Nu beneficiază de prevederile alineatului precedent absolvenții, fără examen de diploma, a institutelor pedagogice care au pregătit profesori numai pentru învățămîntul obligatoriu de cultura generală.

Art. 236

Pentru personalul didactic din învățămîntul prevăzut la titlul II, care îndeplinește funcții în cadrul UTC, condiția de vechime prevăzută la art. 83 se va considera îndeplinită dacă a funcționat cel puțin un an la catedra, iar pînă la completarea vechimii de trei ani, ca activist al acestei organizații.

Art. 237

Sefilor de lucrări (lectorilor) cu o vechime în învățămînt de cel puțin 8 ani trecuți în învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic li se acordă gradul didactic II, pe baza unei inspecții de specialitate. Asistentilor din învățămîntul superior trecuți în învățămîntul prevăzut la alineatul precedent li se acorda de drept definitivarea pe posturile în care au fost transferati.

Art. 238

Absolvenții instituțiilor de învățămînt fără examen de diploma repartizați în învățămînt, după intrarea în vigoare a prezentului statut, dacă nu promovează acest examen în termenul stabilit pentru susținerea lui, pierd calitatea de personal didactic titular. În cazul prevăzut la alineatul precedent, sînt aplicabile dispozițiile din codul muncii privind desfacerea contractului de muncă pentru necorespundere în munca.

Art. 239

Personalul didactic de predare, prevăzut la titlul II, în funcțiune la data intrării în vigoare a prezentului statut, care nu a obținut definitivarea în învățămînt și nu mai are dreptul, potrivit normelor legale în vigoare, să se mai prezinte la acest examen, se va putea prezenta, în mod excepțional în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului statut, la o sesiune de lichidare. În caz de neprezentare sau nepromovare, se vor aplica dispozițiile art. 19 alin. 3.

Art. 240

Ministerul Învățămîntului va putea stabili, pentru unele municipii și orașe, o perioadă premergătoare operațiilor de numire și transferare în vederea rezolvarii cererilor de transferare în cadrul aceleași localități, ale personalului didactic titular definitiv pentru apropiere de domiciliu.

Art. 241

Personalul didactic de predare din învățămîntul liceal care s-a dovedit, pe baza constatărilor inspectorilor școlari de specialitate, că nu poate face fața cerințelor învățămîntului liceal, va fi trecut, în interesul învățămîntului, cu consimțămîntul sau la clasele V-X ale învățămîntului obligatoriu de cultura generală, la aceeași școala sau la alta școala din localitate. În caz de refuz, sînt aplicabile dispozițiile codului muncii privind desfacerea contractului de muncă pentru necorespundere în munca.

Art. 242

Personalul didactic prevăzut la titlul II, care funcționa în învățămînt la data de 1 august 1959, la împlinirea a 10 ani de activitate în învățămînt poate solicita acordarea gradului didactic II, fără a avea 5 ani vechime ca personal didactic definitiv, iar la împlinirea a 15 ani de activitate în învățămînt poate solicita acordarea gradului didactic I, fără a avea 5 ani vechime în gradul didactic II. Inginerii, economistii și medicii care la data de 1 august 1959 aveau o vechime de cel puțin 3 ani în producție, în specialitate, beneficiază de prevederile alineatului precedent, dacă au lucrat continuu în specialitate și au obținut definitivarea în învățămînt pe bază de examen. În cazul maiștrilor-instructori, dispozițiile alin. 1 se vor aplica celor aflați în funcție la data de 1 septembrie 1968. Inginerii, economistii și medicii, încadrați ca profesori sau ca personal didactic în învățămîntul liceal de specialitate, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, care la data de 1 septembrie 1968 aveau o vechime în producție de cel puțin 5 ani, din care cel puțin 3 ani în învățămînt, dobîndesc, la data intrării în vigoare a prezentului statut, calitatea de personal didactic titular definitiv. Maistrii-instructori care, la data intrării în vigoare a prezentului statut, au o vechime de cel puțin 10 ani în producție, din care cel puțin 5 ani în învățămînt și au promovat cursul special de promovare pedagogica, dobîndesc de drept calitatea de personal didactic titular definitiv.

Art. 243

Educatoarelor și învățătorilor care au obținut gradele II și I în învățămînt înainte de reforma învățămîntului din 1948, li se recunosc aceste grade, iar profesorilor și maiștrilor-instructori din învățămîntul prevăzut la titlul II, cu examen de capacitate dinainte de reforma învățămîntului din 1948 li se atribuie gradul didactic II.

Art. 244

Titlurile de "invatator fruntas" și "profesor fruntas" conferite pînă la intrarea în vigoare a prezentului statut se echivaleaza, de drept, după caz, cu titlurile de "educatoare evidențiată", "invatator evidențiat" și "profesor evidențiat".

Art. 245

Persoanele numite în învățămîntul profesional, învățămîntul tehnic și în liceele de specialitate, în toate cazurile la disciplinele de specialitate, și care provin din alte sectoare de activitate, dacă au o vechime de cel puțin 3 ani în învățămînt în înțelesul art. 175, vor primi salariul stabilit pentru categoria personalului didactic definitiv, avînd obligația sa obțină definitivarea în termen de 3 ani de la numire.

Art. 246

Ministerul Învățămîntului poate transfera, în interesul învățămîntului, personalul didactic din învățămîntul superior în aceleași funcții, în cazul în care instituția de învățămînt superior se desființează, își restringe activitatea în specialitatea postului ocupat de persoana în cauza, sau pentru asigurarea cu personal didactic a unei instituții de învățămînt superior nou create, în toate cazurile fiind necesar acordul celui ce urmează a fi transferat.

Art. 247

În scopul organizării sau îmbunătățirii activității didactico-educative și științifice, Ministerul Învățămîntului poate detasa personal didactic din învățămîntul superior, cu acordul celor în cauza, pe timp de cel mult un an universitar, la instituțiile de învățămînt superior din același centru sau din alte centre universitare, cu acordarea drepturilor legate de detașare.

Art. 248

Profesorii și conferentiarii din instituțiile de învățămînt superior fără titlul științific de doctor și care nu au fost atestați de Comisia superioară de diplome sînt obligați ca în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului statut să obțină titlul științific de doctor. Dispozițiile alineatului precedent nu se aplică profesorilor și conferentiarilor neatestati de la specialitatile pentru care nu se organizează doctoratul. În acest caz, profesorii și conferentiarii vor fi atestați de Comisia superioară de diplome, potrivit normelor legale, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului statut. Profesorii și conferentiarii care nu vor obține titlul științific de doctor sau nu vor fi atestați în termenul prevăzut la alineatele precedente pierd calitatea de titulari, iar posturile didactice pe care le ocupa vor fi declarate vacante și scoase la concurs.

Art. 249

Pînă la sfîrșitul anului universitar 1969/1970, se vor putea înscrie la concursurile pentru ocuparea posturilor vacante de profesor și conferențiar, cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, și specialiști cu studii superioare, înscriși la doctorat, dacă nu au o vechime de cel puțin 10 ani în activitatea didactica, de cercetare științifică, de proiectare, în producție sau în aparatul de stat, de partid sau al organizațiilor obștești și au desfășurat o activitate științifică și practica deosebit de valoroasa în domeniul specialitatii din care face parte disciplina postului scos la concurs. Cei reusiti la concurs sînt obligați să obțină titlul științific de doctor în termen de 3 ani de al numirea în post, dispozițiile art. 248 alin. 3 fiindu-le aplicabile.

Art. 250

Șefii de lucrări (lectorii) și asistenții avînd la data intrării în vigoare a prezentului statut calitatea de suplinitor în învățămîntul superior dobîndesc de drept calitatea de titular, dacă, la aceeași dată, îndeplinesc următoarele condiții

—

pentru șefii de lucrări (lectorii), titlul științific de doctor și o vechime de 6 ani în învățămîntul superior sau calitatea de doctorand, promovarea tuturor examenelor de doctorat și o vechime de 10 ani în învățămîntul superior, precum și, în toate cazurile, activitate științifică și lucrări publicate

—

pentru asistenți, titlul științific de doctor și o vechime de 5 ani în învățămîntul superior sau să fie înscriși la doctorat și să aibă o vechime de 8 ani în învățămîntul superior, precum și, în toate cazurile, activitate științifică și lucrări publicate. Îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul precedent se constata de consiliul profesoral al facultății. În cazul în care la unele specialități nu s-a organizat doctoratul sau nu au existat condiții pentru cuprinderea unui număr mai mare de doctoranzi, personalul didactic suplinitor prevăzut în prezentul articol, care are o vechime de 10 ani în învățămîntul superior, va putea fi titularizat, folosindu-se, în mod corespunzător, procedura de avansare prevăzută la art. 119 alin. 2-5.

Art. 251

Ministerul Învățămîntului este autorizat ca, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, sa înființeze în fiecare județ și în municipiul București Casa corpului didactic.

Art. 252

În măsura în care nu se dispune altfel în prezentul statut, personalului didactic din învățămîntul de toate gradele i se aplică prevederile codului muncii și celelalte dispoziții din legislația muncii.

Art. 253

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziții legale contrarii prevederilor sale se abroga. -----------