LEGE nr. 6 din 14 martie 1969 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România

Personalul didactic titular care desfășoară activitate meritorie pe tarim didactic, educativ, științific și social-cultural poate primi ordine, medalii, titluri precum și premii, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează conferirea acestora cu prevederile prezentului statut.

În învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic se acordă următoarele titluri: educatoare evidențiată, invatator sau institutor evidențiat, maistru-instructor evidențiat, profesor evidențiat, precum și educatoare emerita, invatator sau institutor emerit, maistru-instructor emerit și profesor emerit.

În învățămîntul superior se acordă titlul de conferențiar universitar emerit și profesor universitar emerit.

Titlurile de "evidențiat" se conferă de Ministerul Învățămîntului personalului didactic care a obținut rezultate deosebite în activitatea profesională cu o vechime de cel puțin 5 ani în învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional sau învățămîntul tehnic. Titlurile de "emerit" se conferă prin decret al Consiliului de Stat personalului didactic cu stagiul îndelungat în funcții didactice și merite remarcabile în activitatea de învățămînt. Personalului didactic de predare, de conducere și de îndrumare și control prevăzut la titlul II, pentru titlul de emerit, i se cere și gradul didactic I.

Personalul didactic beneficiază, în condițiile legii, pentru rezultatele obținute în munca, de premii (gratificatii) acordate la sfîrșitul anului școlar (universitar), precum și de premii excepționale, în cursul anului, pentru realizari deosebite în activitatea desfășurată.

Pentru realizarea în condiții deosebite a unor sarcini didactice-educative precum și cu prilejul trecerii la pensii, după o activitate îndelungată și meritorie în învățămînt, personalului didactic i se pot aduce multumiri prin acte oficiale emanind de la Ministerul Învățămîntului, alte ministere și instituții centrale care au în subordine școli, inspectoratele școlare și conducerile instituțiilor de învățămînt superior.

În semn de prețuire a personalului didactic pentru trecerea în revista a realizarilor obținute în instruirea și educarea elevilor și studenților și pentru a stimula personalul didactic în activitatea sa, se sarbatoreste, în fiecare an la 30 iunie, "Ziua invatatorului".

Pentru încălcarea, cu vina, a îndatoririlor ce-i revin, personalul didactic poate fi sancționat, în funcție de gravitatea abaterii, cu

Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterii, dar nu mai tirziu de 1 an de la data săvîrșirii ei.

În învățămîntul preșcolar, învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, sancțiunile se aplică personalului didactic de predare, după cum urmează

Exercitarea acțiunii disciplinare se va face numai pe baza unei cercetări, în cadrul căreia se stabilesc faptele în legătură cu abaterea, împrejurările în care ele au fost săvîrșite și se întocmesc actele de cercetare, la care se atașează înscrisurile doveditoare, precum și în mod obligatoriu declarația scrisă a persoanei căreia i se imputa abaterea, cu arătarea probelor invocate în apărarea sa.

Dacă se apreciază ca gravitatea faptelor justifica aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 209 lit. e cercetarea abaterii este încredințată unei comisii numite de inspectoratul școlar sau de ministerul ori organul central care a încadrat pe post pe cel în cauza, avînd următoarea componenta

La stabilirea sancțiunii, se va ține seama de

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 209 se comunică în scris celui sancționat, cu arătarea faptelor pentru care au fost aplicate. Sancțiunile disciplinare sînt executorii de la comunicare, chiar dacă au fost contestate de cei care au savirsit abaterea. Toate sancțiunile se noteaza în statutul personal al celui sancționat și se aduc la cunoștința consiliilor profesorale.

Împotriva sancțiunilor disciplinare, cei sancționați pot face contestație în termen de 15 zile de la comunicare. Contestațiile se rezolva, după caz, de organul ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea sau de instanța judecătorească, potrivit normelor legale privind jurisdicția muncii.

Actele de cercetare disciplinară privind personalul didactic din învățămîntul superior sînt supuse spre examinare unei comisii constituite, pentru fiecare caz în parte, din președinte și 2 membri, avînd cel puțin funcția didactica a celui care a savirsit abaterea. Președintele comisiei este desemnat de Ministerul Învățămîntului, atunci cînd cel invinuit de săvîrșirea abaterii este profesor, conferențiar sau șef de lucrări (lector) numit de Ministerul Învățămîntului, și de către rector, atunci cînd cel invinuit de săvîrșirea abaterii este șef de lucrări (lector) numit de rector, asistent sau asistent stagiar. Membrii comisiei sînt desemnați de consiliul profesoral al facultății, dintre membrii acestuia. Comisia se pronunța asupra sancțiunii prin hotărîre motivată, luată în majoritate, care se comunică celui sancționat.

Împotriva hotărîrii comisiei, cel sancționat poate face contestație în termen de 15 zile de la comunicare. Pentru sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a-c, contestația se adresează Ministerului Învățămîntului, în cazul profesorilor, conferentiarilor și sefilor de lucrări (lectorilor) numiți de rector, al asistentilor și asistentilor stagiari. Pentru sancțiunea prevăzută la art. 209 lit. e, contestația se adresează organelor competente, potrivit normelor legale privind jurisdicția muncii. Hotărîrile comisiei necontestate în termen, precum și hotărîrile asupra contestațiilor sînt definitive. Pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. c sau e se aplică de Ministerul Învățămîntului în cazul profesorilor, conferentiarilor și sefilor de lucrări (lectorilor) numiți de Ministerul Învățămîntului - și de rector, în cazul personalului didactic numit de acesta. Sancțiunile prevăzute la art. 209 lit. a-b se aplică de rector.

Cei sancționați pot cere revizuirea hotărîrii de sancționare, în cazul în care se descoperă dovezi noi de natura sa stabilească nevinovatia lor. Cererea de revizuire se face în termen de 30 de zile de la descoperirea noilor dovezi și se soluționează de organul care a aplicat sancțiunea.

Dacă în cursul unui an de la executarea sancțiunii disciplinare, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 209 lit. d și e, cel sancționat nu a mai savirsit nici o abatere, i se ridica sancțiunea, facindu-se mențiunea corespunzătoare în statutul personal. În cazul în care cel sancționat nu a mai savirsit abateri disciplinare și s-a evidențiat prin comportarea lui în munca, organul care a aplicat sancțiunea va putea dispune ridicarea sancțiunii chiar înainte de expirarea termenului de 1 an, dar nu mai devreme de 6 luni.

În cazul sancțiunii prevăzute de art. 209 lit. d, dacă timp de 2 ani de la aplicarea sancțiunii cel sancționat nu a mai savirsit nici o abatere și a avut o buna comportare în munca, el va putea fi transferat, la cerere, la unitatea școlară unde a funcționat, la ivirea unui post vacant.

Răspunderea materială a personalului didactic din învățămîntul de toate gradele este supus prevederilor din codul muncii și celorlalte norme din legislația muncii. Dispoziția de reținere și celelalte acte pentru recuperarea pagubelor se vor face de către conducerea persoanei juridice al carei angajat este cel în cauza, în afară de cazurile cînd, prin lege, se dispune altfel.

Personalul didactic din învățămîntul de toate gradele beneficiază de pensie pentru limita de vîrsta, pensie de invaliditate sau ajutor social, precum și de pensie suplimentară, iar membrii de familie beneficiază de pensie de urmaș, în condițiile stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, cu completările din prezentul statut.

Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior pot fi mentinuti în funcțiile didactice pe care le ocupa peste limita de vîrsta stabilită de legea pensiilor, pînă la împlinirea virstei de 70 de ani cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, la propunerea senatului (consiliului profesoral al instituției de învățămînt superior), motivată prin necesitați de învățămînt și de cercetare științifică.

Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior cu merite deosebite în munca didactica și științifică, trecuți la pensie pentru limita de vîrsta, pot continua unele activități didactice și științifice ca profesori consultanți sau conferențiari consultanți. Profesorii și conferentiarii consultanți pot primi sarcini de conducere a doctoranzilor, de referenți în comisii de concurs sau de avansare, în comisii de doctorat, precum și orice alte sarcini ce se vor stabili de conducerea facultății, potrivit normelor Ministerului Învățămîntului. Ei pot fi desemnați în senate (consiliile profesorale ale instituțiilor de învățămînt superior) sau în consiliile profesorale ale facultăților.

Numirea în funcțiile de profesor consultant și conferențiar consultant se face de Ministerul Învățămîntului, la propunerea senatului (consiliului profesoral al instituției de învățămînt superior). Profesorii consultanți și conferentiarii consultanți primesc o indemnizație, stabilită potrivit dispozițiilor legale, în raport cu sarcinile încredințate.

Personalul didactic de predare din învățămîntul obligatoriu de cultura generală, învățămîntul liceal, învățămîntul profesional și învățămîntul tehnic, care împlinește în cursul anului școlar vîrsta prevăzută de lege pentru trecerea la pensie și solicita pensionarea, va fi trecut la pensie numai pe data încheierii anului școlar.