LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României

Amnistia înlătura răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătura și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care aceasta pedeapsa nu a fost executată. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate

Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Grațierea are ca efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanța se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negrațiată. Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de grațiere. În cazul comutării pedepsei cu moartea în pedeapsa închisorii, se aplică cu privire la pedeapsa complimentară privativă de drepturi dispozițiile art. 55 alin. 3. Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative

Prescripția înlătura răspunderea penală. Prescripția nu înlătura răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii

Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei

Prescripția înlătura răspunderea penală oricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate

Prescripția nu înlătura executarea pedepsei principale Prescripția nu înlătura executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii

Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală. Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare

Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori

Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuiește pedeapsa cu moartea potrivit art. 55, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripție curge de la rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plîngeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plîngeri înlătura răspunderea penală. Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, înlătura răspunderea penală. Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele. Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei. Plîngerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsa

Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătura răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă. Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsa se pot împacă cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege

Reabilitarea face sa înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracțiune. Reabilitatea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracțiuni contra avutului obștesc

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească

Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris. Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod. În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de grațiere

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedura penală

Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare

Ori de cîte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel

Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete

Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul tarii" se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia

Prin "infracțiune săvîrșită pe teritoriul tarii" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava o aeronava română. Infracțiunea se considera săvîrșită pe teritoriul tarii și atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii

Prin "săvîrșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvîrșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativa, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice

Prin termenul "obștesc" se înțelege tot ce interesează organizațiile de stat, organizațiile obștești sau orice organizații care desfășoară o activitate utila din punct de vedere social și care funcționează potrivit legii

Infracțiunile cuprinse în partea specială, Titlurile III și IV, se considera ca au avut "consecințe grave" sau "consecințe deosebit de grave", atunci cînd au produs pagube materiale mari, au avut repercusiuni asupra realizării planului de stat sau al unității, au produs o stinjenire importanța activității unității ori au cauzat alte asemenea urmări

Prin "funcționar" se înțelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat, ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat. Sînt asimilate cu funcționarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție

Prin "alți salariați" se înțeleg salariații care exercită, în condițiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizații prevăzute în art. 145. Sînt asimilate cu "alți salariați" persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție

Rude apropiate "Rude apropiate" sînt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude. Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului.

Secrete de stat și înscrisuri oficiale "Secrete de stat" sînt documentele și datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. "Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o organizație din cele prevăzute în art. 145, sau care aparține unei asemenea organizații.

Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac

Fapta se considera săvîrșită "în public" atunci cînd a fost comisă

Timp de război "Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.

La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și saptamina de 7 zile. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă