LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi

Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constata ca, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa. Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripția executării pedepsei

Pedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului și dreptului de a purta uniforma. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani. Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani

Pedeapsa complimentară a confiscării parțiale a averii consta în trecerea în proprietatea statului a unuia sau mai multor bunuri ale condamnatului, anume determinate prin hotărîrea de condamnare. Confiscarea parțială a averii se aplică în mod facultativ și numai în cazul infracțiunilor pentru care este prevăzută în partea specială. Pedeapsa confiscării totale a averii este obligatorie și se aplică în cazurile anume prevăzute de lege. Prin bunurile condamnatului se înțeleg atît bunurile care se găseau în patrimoniul acestuia la data săvîrșirii infracțiunii, cît și bunurile intrate în patrimoniul sau pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare. Pedeapsa confiscării se aplică chiar dacă la data pronunțării hotărîrii nu sînt cunoscute bunurile care aparțin condamnatului și care ar putea fi confiscate; în acest caz, dacă se aplică confiscarea parțială a averii, întinderea acesteia se determina prin fixarea unei cote-părți

Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului din momentul rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare, fără a se aduce atingere sarcinilor reale ce le grevează, cît și altor drepturi de orice natura izvorite din obligațiile celui condamnat, născute înainte de începerea urmăririi penale sau chiar după începerea urmăririi penale dacă acestea decurg din fapte ilicite, ori sînt urmarea unor acte încuviințate de organele de urmărire penală sau de instanțele de judecată. Drepturile reale și obligațiile prevăzute în alineatul precedent se lichidează în condițiile stabilite de lege

Nu sînt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinței personale a condamnatului și familiei sale, bunurile care servesc la exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum și bunurile care sînt de stricta trebuința pentru asigurarea traiului acestuia sau al familiei sale. Determinarea acestor bunuri se face prin lege

Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64. Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitivă și pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori pînă la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei

La stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozițiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît și pentru proporționalizarea acesteia

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante

În cazul în care exista circumstanțe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează

Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedeapsa cu moartea, dacă exista circumstanțe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani

În cazul în care exista circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăși o treime, din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul general al amenzii sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracțiunilor contra securității statului, contra avutului obștesc, ori al infracțiunii de omor, sau în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori în cazul infracțiunilor prin care s-a adus o paguba importanța economiei naționale

Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărîre

În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește tinindu-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidiva. În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțe agravante, recidiva și la concurs de infracțiuni, pedeapsa nu poate depăși 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 25 de ani dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani

Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiții

Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani. În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an. Termenul de încercare se socotește de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvîrșită după rămînerea definitivă a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva

Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații

Dacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicîndu-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește un an, instanța aplica dispozițiile art. 81 alin. 2. În cazul cînd se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei

Dacă condamnatul nu a savirsit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept

Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe să execute hotărîrea definitivă de condamnare. Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei

Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă. Scăderea reținerii și arestării preventive se face și în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii

În cazul infracțiunilor săvîrșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române

Răspunderea penală poate fi înlocuită cu răspunderea care atrage fie aplicarea unei forme de influentare obsteasca, fie o sancțiune cu caracter administrativ ce se aplică de instanța de judecată

În caz de înlocuire a răspunderii penale, formele de influentare obsteasca se realizează prin: a) rezolvarea directa a unor anumite cauze de către organul de influentare obsteasca din organizațiile prevăzute în art. 145

Sancțiunile cu caracter administrativ pe care le aplica instanța de judecată în caz de înlocuire a răspunderii penale sînt

Înlocuirea răspunderii penale prin rezolvarea directa a cauzei de către organul de influentare obsteasca se face în cazul infracțiunilor sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate și procedura de impaciuire este obligatorie, dacă nu s-a ajuns la împăcarea părților și persoana vătămată cere să se ia față de făptuitor măsuri de influentare obsteasca de către acest organ

Cînd cauza nu a fost rezolvată de organul de influentare obsteasca și persoana vătămată a sesizat instanța de judecată, aceasta, dacă constata din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii ca regreta fapta și ca a depus staruinta pentru a repara paguba pricinuită prin infracțiune, poate înlocui răspunderea penală, aplicînd una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 92

Trimiterea cauzei la o organizație din cele prevăzute în art. 145 poate fi dispusă de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța de judecată, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni și pentru care procedura de impaciuire nu este obligatorie, dacă din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii rezultă ca regreta fapta și ca a depus staruinta pentru a repara paguba pricinuită prin infracțiune. În cazul prevăzut în alineatul precedent, organizația trimite cauza organului de influentare obsteasca, care va lua față de făptuitor o măsura de influentare, de natura să contribuie la educarea acestuia. Dacă făptuitorul este o persoană exceptată de la competența organului de influentare obsteasca potrivit prevederilor art. 91 alin. 2, instanța dispunînd înlocuirea răspunderii penale, va aplica ea însăși sancțiunile potrivit dispozițiilor art. 94

Încredințarea făptuitorului pe garanție se poate dispune pe timp de un an, de către procuror sau de către instanța de judecată, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, dacă sînt îndeplinite următoarele condiții

Încredințarea pe garanție se revoca dacă, înăuntrul termenului de încredințare, organizația, constatind ca făptuitorul nu da dovada de îndreptare, renunța la luarea pe garanție. Încredințarea pe garanție poate fi revocată și dacă înăuntrul termenului de încredințare făptuitorul este condamnat pentru alta infracțiune sau dacă se descoperă ca a fost anterior condamnat

În caz de participație, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori față de care sînt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul titlu. Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru fiecare infracțiune aflată în concurs sînt îndeplinite condițiile de înlocuire a răspunderii penale