LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preintimpinarea săvîrșirii faptelor prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d
Măsurile de siguranță sînt
obligarea la tratament medical
internarea medicală
interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupație
interzicerea de a se afla în anumite localități
expulzarea străinilor
confiscarea specială
Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratamentul medical pînă la însănătoșire. Cînd persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată la tratament este condamnata la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei. Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmarii penale sau al judecații
Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se afla într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoșire. Aceasta măsura poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecații
Cînd făptuitorul a savirsit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație. Aceasta măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare
Cînd persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnata pentru alte infracțiuni, dacă instanța constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savirsit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua față de aceasta persoana măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărîrea de condamnare. Condiția ca făptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, cînd se pronunța o condamnare mai mare de 5 ani. Aceasta măsura poate fi luată pe o durată pînă la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial. Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare
Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul tarii. Dispoziția alineatului precedent se aplică și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țara. În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei
Sînt supuse confiscării speciale
lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală
lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa servească la săvîrșirea unei infracțiuni, dacă sînt ale infractorului
lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni sau pentru a rasplati pe infractor
lucrurile dobîndite în mod vadit prin săvîrșirea infracțiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia
lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale
Amnistia înlătura răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătura și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care aceasta pedeapsa nu a fost executată. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate
Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Grațierea are ca efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanța se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negrațiată. Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de grațiere. În cazul comutării pedepsei cu moartea în pedeapsa închisorii, se aplică cu privire la pedeapsa complimentară privativă de drepturi dispozițiile art. 55 alin. 3. Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative
Prescripția înlătura răspunderea penală. Prescripția nu înlătura răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii
Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt
15 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa cu moartea sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani
10 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani
8 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani
5 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani
3 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda. Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni
Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei
Prescripția înlătura răspunderea penală oricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate
Prescripția nu înlătura executarea pedepsei principale Prescripția nu înlătura executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii
Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt
20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea mai mare de 15 ani
5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea
3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda. Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18-1 și art. 92 este de un an. Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămînerea definitivă a hotărîrii sau, după caz, de la data cînd poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanța prin care s-a aplicat sancțiunea. În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau, după caz, a obligării la munca corecțională, termenul de prescripție începe să curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitivă. Măsurile de siguranță nu se prescriu
Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii
Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală. Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare
Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori
Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuiește pedeapsa cu moartea potrivit art. 55, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripție curge de la rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte
În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plîngeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plîngeri înlătura răspunderea penală. Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, înlătura răspunderea penală. Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele. Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei. Plîngerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsa
Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătura răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă. Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsa se pot împacă cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege
Reabilitarea face sa înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d
Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracțiune. Reabilitatea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracțiuni contra avutului obștesc
Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească
în cazul condamnării la pedeapsa închisorii pînă la 5 ani pentru infracțiuni contra avutului obștesc, precum și în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani pentru celelalte infracțiuni, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate
în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate
în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate
în cazul pedepsei cu moartea comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei cu închisoare. Procurorul General poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol
Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris. Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod. În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de grațiere
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții
nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevăzut în art. 135
își are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul cînd are vîrsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă
a avut o buna conduita
a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau cînd instanța constata ca cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare. Cînd instanța constata că nu este îndeplinită condiția de la lit. d, dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea
În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedura penală
Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare
Ori de cîte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel
Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete
Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul tarii" se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia
Prin "infracțiune săvîrșită pe teritoriul tarii" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava o aeronava română. Infracțiunea se considera săvîrșită pe teritoriul tarii și atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii
Prin "săvîrșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvîrșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativa, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice
Prin termenul "obștesc" se înțelege tot ce interesează organizațiile de stat, organizațiile obștești sau orice organizații care desfășoară o activitate utila din punct de vedere social și care funcționează potrivit legii
Infracțiunile cuprinse în partea specială, Titlurile III și IV, se considera ca au avut "consecințe grave" sau "consecințe deosebit de grave", atunci cînd au produs pagube materiale mari, au avut repercusiuni asupra realizării planului de stat sau al unității, au produs o stinjenire importanța activității unității ori au cauzat alte asemenea urmări
Prin "funcționar" se înțelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat, ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat. Sînt asimilate cu funcționarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție
Prin "alți salariați" se înțeleg salariații care exercită, în condițiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizații prevăzute în art. 145. Sînt asimilate cu "alți salariați" persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuție
Rude apropiate "Rude apropiate" sînt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude. Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului.
Secrete de stat și înscrisuri oficiale "Secrete de stat" sînt documentele și datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. "Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o organizație din cele prevăzute în art. 145, sau care aparține unei asemenea organizații.
Art. 151 · Arme "Arme" sînt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozițiile legale
Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac
Fapta se considera săvîrșită "în public" atunci cînd a fost comisă
într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentată nici o persoană
în orice alt loc accesibil publicului, dacă sînt de fața doua sau mai multe persoane
în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de doua sau mai multe persoane
într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante
prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului
Timp de război "Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.
La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și saptamina de 7 zile. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă