LEGE nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România

Inspectoratul General pentru Imigrări poate limita sau retrage condițiile materiale de primire acordate solicitanților de protecție internațională, prin decizie motivată, care se comunică solicitantului în condițiile prezentei legi. Cazurile în care pot fi limitate sau retrase condițiile materiale de primire se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată, dispozițiile art. 80 și 81 aplicându-se în mod corespunzător.

Împotriva unui solicitant de protecție internațională nu pot fi dispuse măsuri restrictive pentru unicul motiv că a depus o cerere de protecție internațională în România.

Față de solicitanții de protecție internațională care fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil sau al unei măsuri de îndepărtare sau expulzare de pe teritoriul României nu poate fi luată măsura prevăzută la alin. (1) lit. c) .

În vederea menținerii unității familiei și pentru respectarea principiului interesului superior al copilului, Inspectoratul General pentru Imigrări poate permite membrilor de familie ai solicitantului față de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) să locuiască cu acesta.

Pe durata derulării procedurii de azil, în vederea realizării activităților prevăzute la art. 19^6 și pe durata procedurii de determinare a statului membru responsabil, în scopul asigurării transferului, Inspectoratul General pentru Imigrări poate dispune, prin decizie motivată, obligarea solicitantului de protecție internațională de a se prezenta periodic, la datele și orele stabilite, precum și la solicitare, la sediul uneia dintre structurile sale teritoriale.

Măsura prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.

În cazul în care măsurile restrictive prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. a) și b) nu sunt suficiente pentru îndeplinirea formalităților, precum și pentru limitarea abuzurilor la procedura de azil, în aplicarea art. 19^2 alin. (1) lit. c) solicitantul de protecție internațională poate fi plasat într-un spațiu închis special amenajat, cu restrângerea temporară a libertății de mișcare, numai în următoarele situații

Măsura prevăzută la alin. (1) nu poate fi dispusă împotriva solicitanților de protecție internațională minori, cu excepția situației prevăzute la art. 41 alin. (2) , cu respectarea principiului interesului superior al copilului.

Pentru scopurile prezentei legi, în vederea verificării identității solicitantului de protecție internațională, structura specializată din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări desfășoară următoarele activități

Stabilirea elementelor cererii de protecție internațională se realizează cu prilejul derulării interviului prevăzut la art. 45 și 47 , după caz.

Prin risc de sustragere în sensul art. 19^5 alin. (1) lit. b) se înțelege situația de fapt care justifică presupunerea că solicitantul de protecție internațională se sustrage de la derularea activității prevăzute la alin. (2) .

Prezintă risc de sustragere solicitantul care se află în oricare dintre următoarele situații

Plasarea într-un spațiu închis special amenajat se dispune în scris, pentru o perioadă de 30 de zile, prin ordonanță motivată în fapt și în drept de către procurorul anume desemnat din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripția căreia se află centrul de cazare în care urmează a fi plasat solicitantul de protecție internațională, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări.

Inspectoratul General pentru Imigrări îndeplinește formalitățile administrative necesare aplicării măsurii prevăzute la alin. (1) , în termen de cel mult 24 de ore de la data la care se constată necesitatea dispunerii acestei măsuri.

Prelungirea duratei măsurii prevăzute la alin. (1) se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare în care este plasat solicitantul, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, atunci când din motive obiective activitățile prevăzute la art. 19^6 nu pot fi realizate. Solicitarea motivată se depune cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului de 30 de zile, iar instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului de 30 de zile, prin hotărâre care este definitivă.

De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzută la alin. (3) , îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune citarea părților. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar, atunci când solicitantul de protecție internațională depune întâmpinare, aceasta nu se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia la cunoștință despre conținutul său de la dosarul cauzei. Solicitarea de prelungire a duratei măsurii plasării într-un spațiu închis special amenajat este scutită de taxa judiciară de timbru.

Perioada de plasare într-un spațiu închis special amenajat nu poate depăși 60 de zile.

Inspectoratul General pentru Imigrări desfășoară cu celeritate activitățile prevăzute la art. 19^6 pentru a menține o durată cât mai scurtă a măsurii. Întârzierile datorate derulării procedurilor administrative care nu se pot imputa solicitantului nu pot justifica o continuare a măsurii. Fac excepție situațiile în care din rațiuni de securitate națională este necesară continuarea aplicării măsurii, fără a se depăși în niciun caz termenul de 60 de zile.

Solicitantul de protecție internațională față de care s-a dispus plasarea într-un spațiu închis în condițiile alin. (1) poate depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare în care a fost plasat, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Plângerea nu suspendă măsura și este scutită de taxa judiciară de timbru. Hotărârea instanței este definitivă.

În situația în care instanța admite plângerea, măsura plasării într-un spațiu închis special amenajat încetează la data pronunțării hotărârii instanței.

În cazul în care activitățile pentru care a fost dispusă plasarea într-un spațiu închis special amenajat sunt finalizate anterior expirării duratei măsurii dispuse potrivit art. 19^2 alin. (1) lit. c) , funcționarul anume desemnat din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări constată încetarea acesteia printr-un referat motivat, care este aprobat de directorul centrului unde se află plasat solicitantul. Măsura plasării încetează la data aprobării referatului motivat.

Dacă ulterior luării sau prelungirii măsurii plasării într-un spațiu închis special amenajat se constată prin documente medicale eliberate de unitățile medicale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne ori eliberate de unitățile sanitare publice din subordinea direcțiilor de sănătate publică, în condițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare, faptul că starea de sănătate a solicitantului de protecție internațională este incompatibilă cu măsura, aceasta încetează de drept. Cu privire la încetarea de drept a măsurii, funcționarul anume desemnat din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări întocmește o notă de constatare, care este aprobată de directorul centrului unde se află plasat solicitantul, și care se comunică acestuia din urmă.

În situația prevăzută la alin. (2) , dacă starea de sănătate a solicitantului de protecție internațională este incompatibilă numai temporar cu măsura, funcționarul anume desemnat din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări întocmește o notă de constatare cu privire la suspendarea de drept a măsurii pe perioada menționată în documentele medicale. Nota de constatare se aprobă de către directorul centrului unde se află plasat solicitantul și se comunică acestuia din urmă. La data la care încetează suspendarea, solicitantul are obligația de a se prezenta la sediul centrului unde a fost plasat anterior suspendării.

Măsura plasării într-un spațiu închis special amenajat poate înceta înainte de împlinirea termenului pentru care a fost dispusă din oficiu sau la cererea solicitantului de protecție internațională, dacă din circumstanțe relevante sau informații noi rezultă că menținerea măsurii nu se mai justifică. În acest caz, Inspectoratul General pentru Imigrări, din oficiu sau la cerere, poate dispune motivat încetarea măsurii. În cazul respingerii cererii de încetare a măsurii, Inspectoratul General pentru Imigrări emite o decizie, motivată în fapt și în drept.

Împotriva deciziei de respingere a cererii de încetare a măsurii plasării într-un spațiu închis special amenajat, prevăzută la alin. (4) , solicitantul poate depune plângere în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare în care este plasat, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Plângerea nu suspendă măsura și este scutită de taxa judiciară de timbru. Hotărârea instanței este definitivă.

Pe perioada plasării în spațiile prevăzute la art. 19^9 solicitanții de protecție internațională au drepturile prevăzute la art. 17 , cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. k), o), o^1) și q), cele prevăzute la art. 18 , precum și obligațiile prevăzute la art. 19 , cu excepția celei de la lit. g).

Regulile de ordine interioară pe care sunt obligate să le respecte persoanele plasate în spațiile închise special amenajate, precum și modul de organizare a cazării, accesul, paza, supravegherea și însoțirea acestor persoane, în și din respectivele spații, sunt prevăzute în regulamentul de ordine interioară a centrelor regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pe perioada plasării în spațiile prevăzute la art. 19^9 , solicitanții de protecție internațională beneficiază gratuit de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Solicitanților plasați într-un spațiu închis special amenajat li se comunică de îndată, în scris, într-o limbă pe care o înțeleg sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, motivele măsurii și procedura pentru contestarea acesteia, posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar în condițiile legii, drepturile și obligațiile pe care le au pe durata plasării lor în spațiul închis special amenajat, precum și suspendarea sau încetarea măsurii, după caz.

Activitățile prevăzute la art. 19^6 și 19^7 se realizează cu prioritate în cazul solicitanților de protecție internațională vulnerabili care sunt plasați în spații închise special amenajate.

Solicitanții de protecție internațională vulnerabili care sunt plasați în spații închise special amenajate sunt monitorizați în mod regulat și beneficiază de sprijinul corespunzător, ținând seama de situația lor individuală, inclusiv de starea lor de sănătate.

În situația în care capacitatea de cazare temporară în spațiile prevăzute la art. 19^9 este epuizată sau condițiile de cazare existente nu sunt adecvate cazării solicitanților de protecție internațională, nu se solicită dispunerea măsurii plasării într-un spațiu închis special amenajat până la data la care aplicarea măsurii se poate realiza cu respectarea dispozițiilor art. 19^10 și 19^11 . În acest caz, față de solicitanții de protecție internațională se poate dispune, după caz, una dintre măsurile prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. a) sau b).

În situația în care condițiile de cazare devin inadecvate cazării, măsura plasării într-un spațiu închis special amenajat dispusă față de solicitantul afectat de acestea se suspendă până la restabilirea condițiilor de cazare sau identificarea unui alt spațiu închis special amenajat. În acest caz, față de solicitantul de protecție internațională se poate dispune, după caz, una dintre măsurile prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. a) sau b) .

Situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) și reluarea aplicării măsurii plasării într-un spațiu închis special amenajat se constată prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General pentru Imigrări.

Un solicitant de protecție internațională poate fi luat sau, după caz, menținut în custodie publică, în cazurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în următoarele situații

Custodia publică a solicitanților de protecție internațională se poate dispune dacă prin evaluarea în prealabil a posibilității aplicării măsurilor prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. a) și b) rezultă că acestea nu sunt posibile și suficiente în raport cu procedura în cadrul căreia ar fi dispuse și scopul care ar fi urmărit prin luarea lor.

Luarea în custodie publică se dispune, în scris, prin ordonanță motivată în drept și în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări împotriva solicitantului care prezintă un risc ridicat de sustragere de la procedura transferului.

Prezintă risc ridicat de sustragere de la procedura transferului solicitantul care se află în una dintre următoarele situații

Inspectoratul General pentru Imigrări îndeplinește formalitățile administrative necesare luării în custodie publică a solicitanților de protecție internațională în termen de cel mult 24 de ore de la data la care se constată necesitatea acestei măsuri.

Prelungirea duratei de luare în custodie publică se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, depusă cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului luării în custodie publică. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este definitivă.

De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzută la alin. (4) , îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune citarea părților. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar, atunci când străinul depune întâmpinare, aceasta nu se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia cunoștință despre conținutul său de la dosarul cauzei. Solicitările de prelungire a duratei de luare în custodie publică sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Perioada de luare în custodie publică a solicitanților de protecție internațională nu poate depăși 6 luni.

Perioada prevăzută la alin. (6) poate fi extinsă în mod excepțional, în condițiile prevăzute la alin. (4) , pe o perioadă suplimentară ce nu poate depăși 12 luni, în cazurile în care Inspectoratul General pentru Imigrări se află, din motive neimputabile, în imposibilitatea de a efectua transferul în statul membru responsabil din cauza întârzierilor în obținerea documentației necesare transferului în statul membru responsabil.

Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică în condițiile alin. (1) pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea împotriva măsurii luării în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică și nici procedura determinării statului membru responsabil.

În situația în care la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări nu se dispune măsura luării în custodie publică sau a prelungirii acesteia, procurorul anume desemnat din cadrul parchetului competent sau instanța de judecată competentă se pronunță cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. a) și b) . Dispozițiile art. 19^3 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

În situația în care, ulterior luării în custodie publică, se împlinește unul dintre termenele prevăzute la art. 28 alin. (3) din Regulamentul Dublin, măsura încetează de drept. Inspectoratul General pentru Imigrări întocmește o notă de constatare cu privire la încetarea de drept a măsurii, care se comunică solicitantului.

În situația prevăzută la art. 101 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, structura specializată pe probleme de azil competentă este obligată să analizeze cererea de protecție internațională și să se pronunțe prin hotărâre motivată în fapt și în drept, în termen de 3 zile, asupra acordării accesului la procedura ordinară de azil sau respingerii cererii de protecție internațională potrivit art. 75 alin. (1) . În situația în care nu se poate emite o hotărâre de acordare a accesului la procedura ordinară pe baza elementelor de la dosar, solicitantul de azil este intervievat în condițiile art. 45 . Hotărârea se comunică potrivit art. 54 care se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care cererea de protecție internațională este respinsă, iar solicitantul depune plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de protecție internațională, acesta rămâne în custodie publică până la pronunțarea unei hotărâri.

În situația în care măsura custodiei publice expiră înainte de emiterea sau, după caz, pronunțarea unei hotărâri cu privire la acordarea sau, după caz, de neacordarea accesului la procedura ordinară, aceasta poate fi prelungită pentru a asigura punerea în executare a măsurii de îndepărtare sau de expulzare, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul cererilor de protecție internațională pentru care sunt incidente prevederile art. 75 alin. (2) .

Solicitanții de protecție internațională luați în custodie publică sunt introduși în centrele de cazare pentru străinii luați în custodie publică prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar cazarea acestora se face, în măsura în care este posibil, separat de celelalte categorii de străini.

Pe perioada introducerii în centrele de cazare pentru străinii luați în custodie publică, solicitanții de protecție internațională au drepturile prevăzute la art. 17 , cu excepția celor de la alin. (1) lit. k), o), o^1) și q), cele de la art. 18 , precum și obligațiile prevăzute la art. 19 , cu excepția celei de la lit. g).

Plângerile formulate împotriva luării măsurii custodiei publice sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Recunoașterea statutului de refugiat sau acordarea protecției subsidiare conferă beneficiarului următoarele drepturi

Minorii neînsoțiți beneficiază de aceeași protecție oferită, în condițiile legii, minorilor români aflați în dificultate.

Abrogat.

Abrogat.

Fondurile bănești necesare în vederea acordării ajutorului sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, denumite în continuare agenții teritoriale.

Cuantumul ajutorului se stabilește la 1,08 ISR.

Acordarea ajutorului nerambursabil poate fi suspendată sau poate înceta în condiții stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Permisul de ședere prevăzut la alin. (1) lit. a) se eliberează, de îndată ce este posibil după acordarea protecției internaționale în România, pentru o perioadă de 3 ani, în cazul persoanelor cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat, respectiv pentru o perioadă de 2 ani, persoanelor cărora li s-a acordat protecție subsidiară. După expirare, se va elibera un nou permis de ședere cu aceeași valabilitate.

În cazul beneficiarilor unei forme de protecție cărora li se aplică prevederile art. 6 alin. (3) , permisul de ședere nu va fi eliberat sau valabilitatea acestuia va înceta.

Documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) lit. a) se eliberează, la cerere, beneficiarilor protecției internaționale în România pentru o perioadă de 2 ani, fără posibilitatea prelungirii valabilității. După expirare, se eliberează un nou document de călătorie cu aceeași valabilitate.

Beneficiarilor statutului de refugiat și ai protecției subsidiare aflați în străinătate, care nu mai posedă documente de călătorie valabile, li se vor elibera de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări, titluri de călătorie numai pentru revenirea în țară. Valabilitatea titlului de călătorie este de cel mult 30 de zile și încetează de drept la data intrării titularului pe teritoriul României. Forma și conținutul titlului de călătorie se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României.

În cazul în care se acordă protecție internațională în România unui străin care are un permis de ședere pe termen lung într-un alt stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări solicită statului membru în cauză să înscrie, în permisul de ședere pe termen lung, mențiunea privind acordarea protecției internaționale de către România.

Străinii, beneficiari ai protecției internaționale în România, sunt readmiși pe teritoriul României imediat și fără formalități, împreună cu membrii lor de familie, ca urmare a unei decizii de îndepărtare luate de statul membru în care au avut drept de ședere pe termen lung ori care le-a eliberat Cartea albastră a UE.

Pentru stabilirea situației străinilor care au înscrisă în permisul de ședere pe termen lung ori în Cartea albastră a UE eliberate de un alt stat membru al Uniunii Europene mențiunea privind acordarea protecției internaționale de către România, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică statului membru interesat, în termen de cel mult o lună de la primirea unei cereri în acest sens, dacă străinul beneficiază în continuare de protecție internațională în România.

În vederea facilitării accesului la sistemul de învățământ românesc, minorii cărora le-a fost acordată protecția internațională în România beneficiază, în mod gratuit, pe durata unui an școlar, de un curs pregătitor în vederea înscrierii în sistemul național de învățământ.

Cursul pregătitor prevăzut la alin. (1) este organizat de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu Inspectoratul General pentru Imigrări.

Minorul beneficiar al protecției internaționale este înscris la cursul prevăzut la alin. (1) de îndată ce i-a fost acordată forma de protecție internațională.

Cursul pregătitor început în perioada cât minorul a avut calitatea de solicitant de azil, potrivit art. 18 , se continuă și după acordarea protecției internaționale, până la finalizarea acestuia.

La finalul cursului de inițiere în limba română, o comisie de evaluare, ale cărei componență și funcționare se stabilesc prin ordin al ministrului educației și cercetării, apreciază nivelul de cunoaștere a limbii române și stabilește înscrierea străinilor minori care au obținut o formă de protecție internațională în anul de studiu corespunzător.

Beneficiarul unei forme de protecție are următoarele obligații

Ajutorul se solicită în termen de cel mult 3 luni de la dobândirea formei de protecție, iar după acest termen dreptul se prescrie.

Ajutorul se plătește pe stat de plată. În situația în care timp de 3 luni ajutorul nu este ridicat de beneficiar, plata acestuia se suspendă, iar dacă până la finalizarea termenului de 9 luni nu a fost solicitat, nu se mai acordă.

În situația suspendării ajutorului, agențiile teritoriale au obligația efectuării verificărilor pentru determinarea cauzelor care au condus la neridicarea acestuia de către beneficiari. În cazul în care se constată că aceștia nu se mai află pe teritoriul României sau că realizează venituri pe membru de familie cel puțin egale cu nivelul ajutorului, acordarea acestuia încetează.

Beneficiarul unei forme de protecție, posesor al unui permis de ședere sau, după caz, al unui document de călătorie este obligat

În cazul minorilor, obligațiile prevăzute la alin. (3) revin părinților sau reprezentantului legal, cu excepția celor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, care pot depune personal actele pentru eliberarea permisului de ședere sau, după caz, a documentului de călătorie, cu acordul părinților ori al reprezentantului legal.

Statutul de refugiat se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 25 .

În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 23 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.

În situația în care membrul de familie al beneficiarului statutului de refugiat nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .

Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor cu privire la care există motive serioase să se creadă că

De asemenea, statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.

Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care, având reședința stabilită într-un alt stat, sunt considerați de către autoritățile competente din respectivul stat ca beneficiind de drepturi și obligații care decurg din cetățenia respectivului stat sau beneficiază de drepturi și obligații echivalente.

Cetățenii străini și apatrizii care intră în domeniul de aplicare al art. 1 secțiunea D din Convenția de la Geneva, privind protecția sau asistența acordată de un organism sau de o instituție a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, sunt excluși de la recunoașterea statutului de refugiat.

În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) se datorează unor circumstanțe legitime și obiective asupra cărora persoana nu are niciun control sau care sunt independente de voința sa și fără ca situația acestuia să fi fost reglementată în mod definitiv în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, străinului i se recunoaște de drept statutul de refugiat.

Inspectoratul General pentru Imigrări verifică, pe baza unei evaluări individuale a cererii, dacă străinul a primit efectiv protecție sau asistență din partea unui organism sau a unei instituții a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, condițiile în care protecția sau asistența prevăzută la alin. (4) au încetat și dacă străinul nu se încadrează în sfera de aplicare a uneia dintre cauzele de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat, prevăzute la alin. (1)-(3) . Străinul este obligat să prezinte, de îndată ce este posibil, toate documentele necesare în sprijinul cererii sale, din care să rezulte inclusiv că a recurs efectiv la protecția sau la asistența menționate și că această protecție sau asistență a încetat.

În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) este rezultatul propriei sale voințe, persoana în cauză nu poate pretinde recunoașterea de drept a statutului de refugiat.

În procesul de analizare a cererii de azil, autoritățile competente pot determina că solicitantul nu are nevoie de protecție internațională în România, atunci când într-o parte a țării sale de origine nu există motive întemeiate de a fi expus unor acte de persecuție sau unui risc serios ori când acesta are acces la protecție împotriva unor astfel de acte.

În situația prevăzută la alin. (1) se va stabili dacă solicitantul poate călători în siguranță către acea parte a țării de origine în scopul de a se stabili acolo, cu luarea în considerare a condițiilor generale existente în partea țării de origine considerată ca fiind sigură, precum și a situației personale a solicitantului, pe baza informațiilor precise și actualizate obținute din surse pertinente precum Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați.

Protecția subsidiară se acordă cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2) , care nu poate sau, din cauza acestui risc, care nu dorește protecția acelei țări și căruia nu i se aplică cauzele de excludere de la acordarea acestei forme de protecție, prevăzute de prezenta lege.

Prin risc serios, în sensul alin. (1) , se înțelege

Protecția subsidiară se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 28 .

În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a acordat protecție subsidiară în temeiul art. 26 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.

În situația în care membrul de familie al beneficiarului protecției subsidiare nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .

Protecția subsidiara nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor atunci când există motive serioase să se creadă că aceștia

De asemenea, protecția subsidiară nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.