LEGE nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România

Fac obiectul procedurii accelerate

Cererile de azil ale solicitanților care au nevoie de garanții procedurale sau de primire speciale pot fi soluționate în procedură accelerată numai în situația de la alin. (1) lit. b) .

Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă se constata

Lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine există în următoarele cazuri

Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiați ori recurgerea abuzivă la procedura de azil există în toate cazurile în care solicitantul, fără a oferi o explicație plauzibilă, se află în una dintre următoarele situații

Motivele enumerate la alin. (1) , precum și cererile de azil prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. b) și c) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de persecuție conform art. 23 sau expunerii la un risc serios în sensul art. 26 .

Sunt considerate țări sigure de origine statele membre ale Uniunii Europene, precum și alte state stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, pe bază de listă, la propunerea Inspectoratului General pentru Imigrări, luând în considerare o serie de criterii, între care

În procesul de determinare a țării sigure de origine, Inspectoratul General pentru Imigrări ia în considerare informații furnizate de alte state membre, de BESA, de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), de Consiliul Europei sau de alte organizații internaționale relevante.

Inspectoratul General pentru Imigrări reexaminează periodic situația din țările terțe desemnate ca țări de origine sigure, iar pe baza informațiilor rezultate, actualizează lista menționată la alin. (1) .

Cererea de azil a străinului care provine dintr-o țară de origine sigură este respinsă ca evident nefondată, cu excepția cazului în care situația de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arată existența unei temeri bine întemeiate de persecuție în sensul art. 23 sau expunerii la un risc serios în sensul art. 26 . În acest caz solicitantul primește accesul la procedura ordinară.

În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată, termenul de depunere a plângerii este de 7 zile de la comunicare. În cazul în care plângerea este depusă în termenul legal, solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării plângerii.

Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de 10 zile și pronunța o hotărâre motivată, prin care

Hotărârea instanței prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă.

Abrogat.

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate pentru acordarea protecției internaționale, în raport cu datele privind situația din țara de origine, hotărăște

Fac obiectul procedurii la frontieră și cererile de azil depuse, în condițiile art. 82 , de străinii care au parcurs anterior o procedură de azil în România.

În situația prevăzută la alin. (2) funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , în baza cererii motivate, a documentației prezentate de străin și în raport cu elementele existente la dosarul personal al acestuia, precum și după analizarea condițiilor prevăzute la art. 88 alin. (2) , emite o hotărâre prin care

În situația prevăzută la alin. (1) , dacă pe baza elementelor existente la dosar este posibilă emiterea unei hotărâri de acordare a accesului la procedura ordinară, solicitantul de azil nu mai este supus interviului prevăzut la art. 45 .

Cererile de azil ale solicitanților care au nevoie de garanții procedurale speciale nu fac obiectul procedurii la frontieră, cu excepția cazurilor în care, din motive întemeiate, solicitantul poate fi considerat un pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională.

Solicitanții de azil prevăzuți la alin. (1) primesc accesul la teritoriu și la procedura ordinară.

Împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. c) și alin. (3) lit. b) străinul poate depune plângere în termen de 7 zile de la comunicare.

Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Instanța de judecata soluționează plângerea în termen de 5 zile și pronunță o hotărâre motivată, prin care

Hotărârea instanței prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă.

În cazul în care cererea de azil a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, Inspectoratul General al Poliției de Frontiera Române va lua măsuri în vederea returnării străinului.

Străinul care solicită o formă de protecție în România rămâne în zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea frontierei de stat până la primirea hotărârii de aprobare a intrării în România sau, după caz, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de respingere a cererii de azil, dar nu mai mult de 20 de zile de la intrarea în zona de tranzit.

Solicitantul de azil poate fi cazat în centre speciale de primire și cazare aflate în apropierea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne și având regimul juridic al zonei de tranzit.

Solicitantul de azil cazat în centrele prevăzute la alin. (2) beneficiază gratuit de masă în natură, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Persoanelor prevăzute la alin. (3) nu li se aplică dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. j) referitoare la sumele cuvenite pentru masă.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) , dacă cererea de azil nu este soluționată printr-o hotărâre irevocabilă, străinului i se permite intrarea în țară.

Pe perioada în care se află în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul de azil are dreptul la asistență juridico-socială și la ajutoare umanitare din partea organizațiilor neguvernamentale cu atribuții în materie de refugiați, precum și din partea reprezentanței din România a Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și, de asemenea, are drepturile și obligațiile prevăzute la art. 17-19 , cu excepția celor care intră în contradicție cu prevederile acestei proceduri.

Solicitantului de protecție internațională i se comunică de îndată, în scris, într-o limbă pe care o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege, informații privind procedura la frontieră, acordarea sau neacordarea accesului la teritoriu, drepturile și obligațiile pe care le are pe durata procedurii, modul de contestare a hotărârii emise de funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , precum și cu privire la posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar în condițiile legii.

Cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil poate fi depusă numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții

Accesul la o nouă procedură de azil se acordă dacă sunt îndeplinite, alternativ, următoarele condiții

Depunerea personală a cererii nu va fi obligatorie în cazul străinilor care sunt luați în custodie publică de Oficiul Român pentru Imigrări și de structurile sale teritoriale, se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate.

Cererile de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, aparținând străinilor aflați în situațiile prevăzute la alin. (3) , vor fi transmise de îndată structurii specializate pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări de către organele în custodia sau, după caz, în arestul ori în detenția cărora aceștia se află.

Pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil străinul are următoarele drepturi

Pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil străinul are următoarele obligații

Fondurile bănești necesare pentru asigurarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. c) se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 88 alin. (1) , străinul are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.

Dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când

Prevederile alin. (2) se aplică numai în situația în care se consideră că prin punerea în executare a deciziei de returnare nu se aduce atingere principiului nereturnării.

În cazurile prevăzute la alin. (2) se va emite de îndată o hotărâre prin care se justifică neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României. Această hotărâre se comunică direct străinului care a fost informat cu privire la data la care trebuie să se prezinte la sediul structurii specializate pe probleme de azil a Inspectoratului General pentru Imigrări. În cazul în care străinul nu se prezintă la data stabilită și nici nu prezintă motive care să justifice absența sa, comunicarea se face potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (2) și (3) , care se aplică în mod corespunzător.

Împotriva hotărârii prevăzute la alin. (3) se poate face plângere în termen de doua zile de la comunicare.

Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea instanței prevăzute la alin. (5) este irevocabilă.

Hotărârea se pronunță în termen de 5 zile de la data înregistrării cererii, în baza cererii motivate, a documentației prezentate de străin și în raport cu elementele existente la dosarul personal al acestuia.

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) emite o hotărâre prin care

Hotărârea se comunică străinului de îndată, în scris, prin comunicare directă de către reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări sau prin trimitere poștală, cu confirmare de primire, la ultima reședință declarată a acestuia. Hotărârea comunicată este însoțită de o informare în scris, în limba română și într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la soluția de admitere sau de respingere a cererii sale și condițiile în care hotărârea poate fi contestată, după caz.

Hotărârea prevăzută la alin. (2) poate fi comunicată, după caz, avocatului sau reprezentantului organizației neguvernamentale care îl reprezintă în mod legal pe solicitant, în măsura în care solicitantul a precizat în mod expres acest lucru. Comunicarea se realizează direct de către reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări sau prin trimitere poștală, cu confirmare de primire, la adresa indicată de avocat sau reprezentantul organizației neguvernamentale.

În cazul în care comunicarea hotărârii nu este posibilă în condițiile prevăzute la alin. (3) sau (4) , aceasta se face prin afișarea, la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări emitente, unei note de informare care cuprinde: numărul cererii, numărul și data hotărârii, soluția cu privire la cerere, termenul de depunere a plângerii și instanța competentă cu soluționarea acesteia, în cazul hotărârilor de respingere a cererii, precum și data afișării. Nota de informare este afișată pe toată durata termenului de depunere a plângerii, iar hotărârea se consideră a fi comunicată de la data afișării notei de informare.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 88 alin. (1) , se emite de îndată o hotărâre potrivit alin. (2) lit. b) la care se anexează o informare cu privire la faptul că nu beneficiază de permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Dispozițiile alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

Împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de acordare a accesului la o nouă procedura de azil se poate face plângere în termen de 10 zile de la comunicare.

Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Exercitarea căii de atac împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări nu atrage și acordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României.

În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluționează în regim de urgență de către instanța de judecată competentă, care se pronunță în camera de consiliu, cu citarea părților, printr-o încheiere definitivă.

Străinul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României până la pronunțarea instanței asupra cererii prevăzute la alin. (4) .

Permisiunea de a rămâne pe teritoriul României se acordă până la momentul pronunțării instanței asupra plângerii.

Dispozițiile alin. (4)-(6) nu sunt aplicabile în cazul plângerii formulate împotriva hotărârii emise potrivit art. 91 alin. (6) .

Instanța soluționează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, și pronunță o hotărâre motivată, prin care

Hotărârea instanței prevăzută la alin. (1) este irevocabilă.

Procedura de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil nu se aplică în cazul în care străinul depune o nouă cerere de protecție internațională în România și dacă

În cazul prevăzut la alin. (1) se aplică procedura ordinară de soluționare a cererii de protecție internațională, reglementată de prezenta lege.

În cazul în care străinul a tranzitat anterior o țară terță, în care i s-a acordat protecție, aceasta este considerată prima țară de azil pe baza următoarelor criterii

În situația prevăzută la alin. (1) , dacă în urma unei analize individuale se constată că sunt îndeplinite criteriile pe baza cărora o țară poate fi considerată primă țară de azil și dacă străinul este readmis de această țară, Inspectoratul General pentru Imigrări poate respinge ca inadmisibilă cererea de azil, prin hotărâre motivată.

Este considerată țară terță europeană sigură o țară europeană care nu este un stat membru al Uniunii Europene și care îndeplinește următoarele criterii

În situația în care străinul a încercat să intre sau a intrat ilegal în România venind dintr-o țară terță europeană sigură și această țară și-a exprimat acordul privind reprimirea acestuia, Inspectoratul General pentru Imigrări, pe baza unei analize individuale, respinge ca inadmisibilă cererea de azil, prin hotărâre motivată.

Este considerată țară terță sigură o țară cu privire la care există suficiente garanții că pe teritoriul acesteia respectarea drepturilor unui solicitant de protecție internațională este realizată în conformitate cu următoarele principii

Inspectoratul General pentru Imigrări respinge ca inadmisibilă cererea de azil, prin hotărâre motivată, atunci când pe baza unei analize individuale constată că

Solicitantului i se oferă posibilitatea de a prezenta, în cadrul unui interviu, situația personală pentru a se stabili dacă în cazul său sunt aplicabile prevederile art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) .

Hotărârea prevăzută la art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) se emite fără analizarea pe fond a cererii solicitantului și se comunică în condițiile prezentei legi.

Împotriva hotărârii prevăzute la art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) solicitantul poate depune plângere, dispozițiile art. 80-81 aplicându-se în mod corespunzător.

După comunicarea hotărârii prevăzute la art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) , Inspectoratul General pentru Imigrări informează autoritățile țării terțe europene sigure sau, după caz, ale țării terțe sigure, în limba țării respective, cu privire la faptul că cererea solicitantului nu a fost analizată pe fond.

Atunci când constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 95 , 96 sau, după caz, art. 97 , Inspectoratul General pentru Imigrări acordă accesul la procedura de azil, în baza unei hotărâri motivate, și analizează cererea de azil în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta lege.

Transferurile persoanelor care fac obiectul procedurii prevăzute în această secțiune se realizează în conformitate cu convențiile și acordurile la care România este parte, iar coordonarea la nivel național a implementării transferurilor revine Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări.

În temeiul hotărârii prevăzute la art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) , Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura transferului către prima țară de azil, țara europeană sigură sau țara terță sigură.

În vederea realizării transferului potrivit alin. (2) , îndepărtarea străinului de pe teritoriu se face sub escortă, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru transferul persoanelor în prima țară de azil, țara europeană sigură sau țara terță sigură, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează laissez-passer, la care fac referire convențiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.

Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de transportul intern și internațional al persoanelor transferate, de paza și escortarea acestora pe parcursul transportului, de eliberarea laissez-passer pentru trecerea frontierelor externe, în condițiile prevăzute de convențiile și acordurile la care România este parte, se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări, în funcție de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu această destinație de la bugetul de stat.

Statutul de refugiat recunoscut în temeiul art. 23 sau 24 încetează atunci când beneficiarul sau

Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat și care, din motive imperioase ce se referă la persecuții anterioare, refuză protecția țării a cărei cetățenie o are.

Prevederile alin. (1) lit. f) nu se aplică persoanei căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat și care, din motive imperioase ce se referă la persecuții anterioare, refuză să se întoarcă în țara în care în mod obișnuit își avea reședința.

Beneficiarul statutului de refugiat care se află în situația prevăzută la alin. (1) lit. g) este informat, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la consecințele actului de renunțare.

Protecția subsidiară acordată în temeiul art. 26 sau 27 încetează atunci când împrejurările care au condus la acordarea acesteia au încetat să existe ori s-au schimbat într-o asemenea măsură, încât această formă de protecție nu mai este necesară, precum și atunci când beneficiarul renunță în mod expres, în scris, la protecția subsidiară acordată de statul român.

Prevederile alin. (1) nu se aplică cetățeanului străin sau apatridului căruia i s-a acordat protecția subsidiară și care poate invoca motive imperioase care rezultă din persecuții anterioare pentru a refuza protecția țării a cărei cetățenie o are sau, după caz, a țării în care își avea reședința obișnuită.

Beneficiarul protecției subsidiare care renunță în mod expres la această formă de protecție, potrivit alin. (1) , este informat, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la consecințele actului de renunțare.

Procedura de încetare sau de anulare a protecției internaționale se declanșează de Inspectoratul General pentru Imigrări din oficiu sau la propunerea uneia dintre instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale ori al ordinii publice, atunci când apar elemente sau date noi care indică existența unor motive pentru reanalizarea situației persoanelor care beneficiază de protecție internațională în sensul prezentei legi.

În cazul în care procedura de încetare sau de anulare a protecției internaționale este declanșată la propunerea uneia dintre instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale ori al ordinii publice, Inspectoratul General pentru Imigrări informează respectiva instituție cu privire la finalitatea procedurii.

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , responsabil de caz, informează, în scris, beneficiarul protecției internaționale cu privire la: a) inițierea procedurii de încetare sau, după caz, de anulare a protecției internaționale acordate de statul român, precum și motivele care au determinat inițierea procedurii

Pe durata procedurii de încetare sau, după caz, de anulare a protecției internaționale acordate de statul român, străinul care a beneficiat de o astfel de protecție are următoarele drepturi și obligații

Efectuarea interviului nu va fi necesară în cazul beneficiarului formei de protecție aflat în situația prevăzută la art. 98 alin. (1) lit. c) , dacă a dobândit cetățenia română.

În situația în care beneficiarul formei de protecție nu se prezintă la interviu, funcționarul va soluționa cazul pe baza documentelor existente la dosarul personal.

Reanalizarea cazului se va realiza în procedura ordinară sau accelerată. Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) va decide cu privire la reanalizarea cazului în procedură accelerata, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 75 .

Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, la cerere, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) acces la informații privind desfășurarea procedurii de reanalizare a situației beneficiarilor protecției internaționale și la hotărârile emise, dacă străinul și-a exprimat acordul cu privire la acest lucru. În îndeplinirea misiunii sale de supraveghere pe care i-o conferă art. 35 din Convenția de la Geneva, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) are dreptul să își prezinte opiniile în fața autorităților competente, cu privire la procedura de reanalizare a situației beneficiarilor protecției internaționale, în orice etapă a acestei proceduri.

În urma analizării elementelor existente la dosar și, după caz, a motivelor invocate pe parcursul interviului, funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) va emite o hotărâre motivată prin care

Constatarea încetării sau dispunerea anulării formei de protecție nu produce efecte cu privire la membrii de familie ai persoanei cu privire la care a fost emisă hotărârea prevăzută la alin. (1) .

În funcție de motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii de încetare sau de anulare a formei de protecție, funcționarul anume desemnat prevăzut la art. 48 alin. (2) poate menționa, după caz, obligația de părăsire a teritoriului.

Atunci când hotărârea prevăzută la alin. (3) cuprinde mențiunea cu privire la obligația de părăsire a teritoriului României, în temeiul acesteia, Oficiul Român pentru Imigrări va emite și va pune în aplicare decizia de returnare.

Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României după finalizarea procedurii de încetare sau, după caz, de anulare a formei de protecție, persoana cu privire la care s-a constatat încetarea sau s-a dispus anularea formei de protecție acordate se supune prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.

Regimul juridic prevăzut la alin. (1) nu se va aplica persoanelor a căror forma de protecție a încetat ca urmare a dobândirii cetățeniei române.