LEGE nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România

Cererea de aprobare a transferului de responsabilitate prevăzută la art. 108 lit. a) se depune personal la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări, prezentându-se în scris motivele pentru aprobarea transferului de responsabilitate asupra statutului de refugiat, precum și dovada faptului ca i-a fost recunoscut statutul de refugiat într-un stat semnatar al Acordului european.

Hotărârea definitivă privind acordarea statutului de refugiat, precum și documentul de călătorie eliberat refugiaților în conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva, emise de autoritățile unui stat semnatar al Acordului european, constituie dovada recunoașterii statutului de refugiat.

În situația în care nu pot fi prezentate documentele prevăzute la alin. (2) , vor fi efectuate verificări suplimentare.

Funcționarul Oficiului Român pentru Imigrări anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2) analizează cererea în conformitate cu prevederile Acordului european și în termen de 30 de zile de la primirea cererii hotărăște: Partea introductivă a alin. (1) al art. 110 a fost modificată de art. 8 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 55 din 20 iunie 2007 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 26 iunie 2007, prin înlocuirea sintagmei "Oficiul Național pentru Refugiați" cu sintagma "Oficiul Român pentru Imigrări"

Împotriva hotărârii de respingere a cererii privind transferul responsabilității asupra statutului de refugiat străinul poate depune plângere în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

În cazul admiterii cererii privind transferul responsabilității, Oficiul Român pentru Imigrări va informa autoritățile statului semnatar al Acordului european că transferul de responsabilitate asupra statutului de refugiat a avut loc.

Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Instanța prevăzută la alin. (1) analizează plângerea și, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei pe rol, pronunță o hotărâre motivată prin care

Hotărârea instanței de judecată este definitivă și irevocabilă.

În cazul admiterii cererii privind transferul responsabilității, străinul va avea drepturile și obligațiile prevăzute la art. 20 și 21 .

În cazul admiterii cererii privind transferul responsabilității pentru un străin care are un permis de ședere pe termen lung eliberat de un alt stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări solicită acestui stat membru să modifice în consecință mențiunea privind acordarea protecției internaționale.

În cazul respingerii cererii privind transferul responsabilității, străinului i se aplică în continuare dispozițiile legale privind regimul juridic al străinilor în România.

În situațiile prevăzute la art. 108 lit. b) , funcționarul anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2) emite din oficiu o hotărâre prin care se constată îndeplinirea condițiilor privind transferul de responsabilitate prevăzute de Acordul european și încetarea responsabilității statului român asupra statutului de refugiat recunoscut de autoritățile române.

Hotărârea prevăzută la alin. (1) va fi emisă în termen de 30 de zile de la data la care se constată îndeplinirea condițiilor privind transferul de responsabilitate către un stat semnatar al Acordului european.

În termen de 20 de zile de la data emiterii hotărârii prevăzute la alin. (1) , Oficiul Român pentru Imigrări va informa autoritățile statului semnatar al Acordului european că responsabilitatea statului român asupra statutului de refugiat a încetat.

În vederea determinării responsabilității României de a readmite pe teritoriul sau un refugiat recunoscut, ca urmare a solicitărilor de readmisie adresate statului român în baza prevederilor Acordului european, Oficiul Român pentru Imigrări va putea solicita autorităților statului semnatar al Acordului european care a făcut cererea de readmisie informații suplimentare cu privire la refugiatul pentru care s-a solicitat readmisia.

În cazul în care se constată că responsabilitatea asupra statutului de refugiat revine statului român conform prevederilor Acordului european, Oficiul Român pentru Imigrări va informa autoritățile statului solicitant că refugiatul va fi readmis pe teritoriul României.

În cazul în care se constată că responsabilitatea asupra statutului de refugiat nu revine statului român potrivit prevederilor Acordului european, Oficiul Român pentru Imigrări va informa autoritățile statului solicitant că refugiatul nu va fi readmis pe teritoriul României. În acest din urmă caz Oficiul Român pentru Imigrări va emite o hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 108 lit. b) și ale art. 113 alin. (1) .

Începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România va aplica prevederile convențiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse în unul dintre statele membre de un cetățean al unei țări terțe.

Începând cu aceeași data, România va aplica prevederile actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, referitoare la instituirea sistemului EURODAC, pentru compararea amprentelor, în vederea implementării eficiente a convențiilor sau actelor menționate la alin. (1) . Competentele și atribuțiile instituțiilor implicate în implementarea sistemului EURODAC vor fi stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Unui solicitant de azil i se refuză accesul la procedura de azil în România dacă un alt stat membru este responsabil pentru examinarea cererii de protecție internațională, în conformitate cu prevederile Regulamentului Dublin. (2) Atunci când niciun alt stat membru nu poate sau nu mai poate fi ținut responsabil, termenul de soluționare a cererii de protecție internațională se reia, potrivit art. 120 alin. (2) lit. b) .

În situația în care, după emiterea unei hotărâri de către Inspectoratul General pentru Imigrări sau pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța competentă privind determinarea responsabilității unui alt stat membru, se constată imposibilitatea efectuării transferului în acest stat membru din cauza unor circumstanțe excepționale generate de deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților, în sensul art. 3 alin. (2) din Regulamentul Dublin, Inspectoratul General pentru Imigrări continuă procedura de determinare a statului membru responsabil pentru a stabili dacă un alt stat membru poate fi desemnat responsabil.

Dacă în urma procedurii prevăzute la alin. (3) este determinat un stat membru responsabil, altul decât cel pentru care a fost emisă anterior o hotărâre, Inspectoratul General pentru Imigrări emite o nouă hotărâre pentru punerea în aplicare a art. 120 alin. (2) lit. a) .

Dacă în urma procedurii prevăzute la alin. (3) se stabilește că niciun alt stat membru nu poate fi considerat responsabil, termenul de soluționare a cererii de protecție internațională se reia, potrivit art. 120 alin. (2) lit. b) .

După înregistrarea cererii de protecție internațională, funcționarul desemnat al autorității la care a fost înregistrată cererea comunică solicitantului, pe bază de semnătură, informațiile conținute de broșura comună de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, completată cu informații suplimentare specifice României.

Dacă solicitantul este un minor neînsoțit, funcționarul desemnat al autorității la care a fost înregistrată cererea îi aduce la cunoștință acestuia, într-un mod adecvat nivelului său de înțelegere, informațiile conținute de broșura specială de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, completată cu informații suplimentare specifice României, reprezentantul legal al minorului neînsoțit luând la cunoștință, pe bază de semnătură, cu privire la efectuarea informării.

Analiza solicitărilor de stabilire a statului membru responsabil revine funcționarilor anume desemnați prin dispoziție a directorului Oficiului Român pentru Imigrări.

În urma analizei probelor și a dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu comunică, în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, un răspuns la cererea de preluare sau de reprimire, funcționarii prevăzuți la alin. (1) pot hotărî

Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări va fi motivată, în fapt și în drept, în conformitate cu prevederile convențiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse de un cetățean al unei țări terțe.

Hotărârea de respingere conține motivele pentru care este respins accesul la procedura de azil în România și dispoziția de transfer în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil.

Hotărârea de respingere se comunică potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări este executorie.

Împotriva hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a) se poate face plângere în termen de 5 zile de la comunicare. Efectuarea transferului în statul membru responsabil se suspendă până la expirarea termenului legal de depunere a plângerii.

Plângerea se depune, personal sau prin reprezentant, în condițiile art. 56 , și este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis hotărârea.

În cazul depunerii plângerii, solicitantul poate cere suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer. Cererea de suspendare se soluționează în regim de urgență în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere definitivă.

Cererea prevăzută la alin. (3) suspendă punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare.

În situații ce nu au putut fi luate în considerare la momentul emiterii hotărârii, funcționarii anume desemnați în temeiul art. 120 alin. (1) pot decide, din oficiu, suspendarea deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra plângerii. Măsura se comunică solicitantului, potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.

Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de maximum 30 de zile și pronunță o hotărâre motivată prin care

Hotărârea instanței este definitivă.

În cazul în care prin hotărârea instanței de judecată se admite plângerea și se dispune reluarea termenului de soluționare a cererii de protecție internațională în România, iar solicitantul a fost deja transferat în statul membru responsabil, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii acestuia pe teritoriul României.

Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru a verifica dacă un străin depistat cu ședere ilegală pe teritoriul României a depus anterior o cerere de protecție internațională pe teritoriul unui alt stat membru, cu scopul exclusiv de a determina statul membru responsabil cu analizarea cererii de protecție internațională.

În cazul în care, în urma verificării amprentelor papilare, străinul a fost identificat într-un alt stat membru ori există dovezi circumstanțiale sau probe care conduc la determinarea responsabilității altui stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări inițiază procedura prevăzută de Regulamentul Eurodac.

Străinilor cu ședere ilegală supuși măsurilor de verificare prevăzute la alin. (2) li se comunică de către funcționarii din cadrul Inspectoratul General pentru Imigrări, sub semnătură, informațiile conținute de broșura comună de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, informații legate de procedura de amprentare și comparare a crestelor papilare, precum și informații suplimentare specifice României.

În urma analizei probelor și dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu răspunde în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, funcționarii anume desemnați potrivit prevederilor art. 120 alin. (1) pot decide transferul în statul membru responsabil, prin hotărâre motivată.

Hotărârea se comunică potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.

În situația în care statul solicitat nu își recunoaște responsabilitatea ori dovezile circumstanțiale sau probele nu indică responsabilitatea unui alt stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde măsurile ce se impun potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.

Împotriva hotărârii prevăzute la art. 122 alin. (4) se poate face plângere în termen de 5 zile de la comunicare. Efectuarea transferului în statul membru responsabil se suspendă până la expirarea termenului legal de depunere a plângerii.

Plângerea se depune, personal sau prin reprezentant, în condițiile art. 56 , și este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis hotărârea.

În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer. Cererea de suspendare se soluționează în regim de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere definitivă.

Cererea prevăzută la alin. (3) suspendă punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare.

În situații ce nu au putut fi luate în considerare la momentul emiterii hotărârii, funcționarii anume desemnați pot decide din oficiu suspendarea deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra plângerii.

Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de maximum 30 de zile și pronunță o hotărâre motivată prin care

Hotărârea instanței este definitivă.

În cazul în care prin hotărârea instanței de judecată se admite plângerea și se dispune anularea dispoziției de transfer în statul membru responsabil, iar străinul a fost deja transferat în acel stat, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii străinului pe teritoriul României.

În cazul solicitărilor de preluare sau de reprimire adresate României, funcționarii anume desemnați din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări examinează argumentele în fapt și în drept prezentate în solicitare, din perspectiva convențiilor sau a actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene.

În vederea determinării responsabilității României de a prelua sau de a reprimi un străin, funcționarii anume desemnați vor avea dreptul să consulte și să verifice informațiile primite de la statul membru solicitant în bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul în care verificările făcute indică faptul că România este responsabilă conform prevederilor Regulamentului Dublin, funcționarii anume desemnați emit o decizie prin care România declară că acceptă responsabilitatea, detaliile practice privind transferul ulterior fiind consemnate în respectiva decizie care se comunică statului membru solicitant.

În cazul în care solicitarea de preluare sau de reprimire nu este susținută suficient de probe și dovezi circumstanțiale care să indice responsabilitatea României, funcționarii anume desemnați emit o decizie de neacceptare a responsabilității de analizare a cererii de protecție internațională.

Decizia prevăzută la alin. (3) și (4) se comunică statului membru solicitant, în termenele prevăzute în actele juridice direct aplicabile ale Uniunii Europene.

În cazul în care este primită o cerere de reexaminare din partea statului membru solicitant, după analizarea acesteia, funcționarii anume desemnați emit o nouă decizie.

Transferurile persoanelor care fac obiectul procedurii prevăzute în acest capitol vor fi făcute în conformitate cu convențiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, iar coordonarea la nivel național a implementării transferurilor revine Ministerului Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări.

În temeiul hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a) , art. 122 alin. (4) și al deciziei prevăzute la art. 124 alin. (3) , Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura transferului în și din statul membru responsabil.

În vederea realizării transferului în statul membru responsabil, îndepărtarea străinului de pe teritoriu se poate face voluntar, controlat prin conducerea la punctul de trecere a frontierei sau cu escortă până în țara de destinație. Îndepărtarea sub escortă se face în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru transferul persoanelor în statul membru responsabil, Oficiul Român pentru Imigrări eliberează laissez-passer, la care fac referire convențiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.

Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de transportul intern și internațional al persoanelor transferate, de paza și escortarea acestora pe parcursul transportului, de eliberarea laissez-passer pentru trecerea frontierelor externe, în condițiile prevăzute de convențiile sau de actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în funcție de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu această destinație de la bugetul de stat.

Funcționarii anume desemnați cu analiza cazurilor ce fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil vor avea dreptul să utilizeze mijloacele electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, la care fac referire convențiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.

Autoritatea responsabilă cu procesarea datelor primite, transmiterea de date, eliberarea certificatelor de primire pentru fiecare transmitere de date și asigurarea funcționarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, este Oficiul Român pentru Imigrări.

Ministerul Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări, va suporta de la bugetul de stat sumele necesare, în vederea asigurării funcționarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, a administrării și întreținerii sistemului DubliNet și reînnoirii certificatelor digitale, pentru utilizarea semnăturii electronice de către funcționarii anume desemnați și administratorul de sistem.

Fără a se aduce atingere prevederile art. 132 , durata protecției temporare este de un an. În cazul în care aceasta nu încetează în sensul art. 132 lit. b) , protecția temporară poate fi prelungită automat cu perioade de 6 luni, pentru maximum un an.

Acolo unde motivele de protecție temporară persistă, Guvernul României, la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări, poate trimite Comisiei Europene o propunere adresată Consiliului Uniunii Europene de a extinde protecția temporară până la un an.

Existența unui flux masiv de persoane strămutate este stabilită printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene.

România poate propune Consiliului Uniunii Europene emiterea unei decizii prin care să se constate existența unui flux masiv de persoane strămutate. Propunerea va cuprinde o descriere a grupurilor specifice de persoane cărora li se va aplica protecția temporară, data la care protecția temporară intră în vigoare și o estimare a scalei de mișcări ale persoanelor strămutate.

Străinii cărora li s-a acordat protecție temporară vor beneficia de această formă de protecție de la data prevăzută în decizia Consiliului Uniunii Europene.

În situația în care se acordă protecție temporară prin decizia Consiliului Uniunii Europene, Guvernul României, la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări, emite o hotărâre în care vor fi prevăzute condițiile concrete de asigurare a protecției temporare a persoanelor strămutate pe teritoriul statului român, precum și sursa de finanțare a cheltuielilor determinate de asigurarea protecției temporare.

Pe toată durata protecției temporare beneficiarii acestei forme de protecție se bucură de următoarele drepturi

Sumele acordate pentru hrană, cazare, asistență medicală, drepturile prevăzute la alin. (1) lit. f) , precum și alte cheltuieli sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, care va fi emisă în condițiile art. 131 alin. (4) , și asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, și/sau din fondurile Uniunii Europene.

Acolo unde este necesar, persoanele care urmează a fi admise pe teritoriul României în scopul protecției temporare vor beneficia de orice facilitate pentru obținerea vizei necesare, inclusiv viza de tranzit. În acest sens Oficiul Român pentru Imigrări va solicita Ministerului Afacerilor Externe eliberarea vizei de intrare în cel mai scurt timp, datorită urgenței situației. Viza trebuie să fie gratuită sau costul ei trebuie redus la minim.

În situația prevăzută la alin. (1) lit. c) , din motive de politică a pieței de muncă, se poate acorda prioritate cetățenilor Uniunii Europene și cetățenilor statelor obligate prin Acordul privind Spațiul Economic European și, de asemenea, cetățenilor statelor terțe cu ședere legală, care primesc ajutor de șomaj.

În sensul prezentului articol, în cazurile în care familiile erau deja formate în țara de origine și au fost separate datorită circumstanțelor din timpul fluxului masiv, următoarele persoane vor fi considerate membri ai familiei beneficiarului protecției temporare

În cazurile în care membrii familiei separate se bucură de protecție temporară în state membre diferite, membrii familiei vor fi reunificați, cu luarea în considerare a dorinței acestora.

Atunci când unul sau unii dintre membrii de familie ai beneficiarului protecției temporare nu sunt încă în România, reunificarea familiei se va realiza dacă se constată că aceștia au nevoie de protecție și nu se află în unul dintre cazurile prevăzute la art. 141 .

În vederea stabilirii statului în care va avea loc reunificarea familiei, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu instituțiile similare din statele membre responsabile.

În cazul în care reunificarea familiei se realizează în România, membrilor de familie ai beneficiarului protecției temporare li se eliberează documente prin care li se acordă permisiunea de a rămâne pe teritoriul României.

În cazul în care reunificarea familiei nu se realizează în România, la data efectuării transferului membrilor familiei pe teritoriul statului membru în scopul reunificării, sunt retrase documentele eliberate potrivit art. 133 alin. (1) lit. a) și încetează obligațiile statului român față de persoanele în cauză în ceea ce privește protecția temporară.

În vederea aplicării prevederilor prezentului articol, Oficiul Român pentru Imigrări poate coopera cu organizațiile internaționale în cauză.

Oficiul Român pentru Imigrări, la cererea instituțiilor similare din alte state membre, furnizează informații referitoare la un beneficiar al protecției temporare, în cazul în care informațiile sunt necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

În cazul minorilor neînsoțiți care se bucură de protecție temporară, Oficiul Român pentru Imigrări va solicita autorităților competente numirea unui reprezentant legal în cel mai scurt timp.

Pe perioada protecției temporare minorul neînsoțit poate fi cazat

În vederea aplicării dispozițiilor alin. (2) este necesar acordul persoanei adulte sau al persoanelor în cauză. Opinia minorului este luată în considerare, în funcție de vârstă și de maturitatea acestuia.

Beneficiarii protecției temporare pot depune o cerere de azil în orice moment.

Examinarea oricărei cereri de azil nesoluționate înainte de expirarea duratei protecției temporare va fi terminată la încetarea acelei perioade.

Protecția temporară nu se acorda concomitent cu statutul de solicitant de azil în timp ce solicitările sunt sub examinare.

În cazul în care, în urma soluționării cererii de azil, nu se acorda statutul de refugiat și nici protecție subsidiara unei persoane eligibile pentru acordarea protecției temporare, aceasta va beneficia sau, după caz, va continua să beneficieze de protecția temporară până la expirarea perioadei pentru care a fost acordată aceasta forma de protecție.

Prevederile alin. (4) se aplica fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 141 .

Persoanele care beneficiază sau care au beneficiat de protecție temporară și care solicita returnarea sunt sprijinite în acest sens de autoritățile statului român. Returnarea acestor persoane se realizează în condiții care să respecte demnitatea umană. Persoanele care solicită returnarea sunt informate cu privire la consecințele acestei solicitări.

Atât timp cât durata protecției temporare nu a expirat și pe baza circumstanțelor care persistă în țara de origine, beneficiarii protecției temporare care și-au exercitat dreptul la repatriere voluntară pot solicita reprimirea pe teritoriul României. În cazul în care aceste solicitări sunt admise, persoanele care sunt reprimite în România vor beneficia de protecție temporară până la expirarea perioadei pentru care le-a fost acordată forma de protecție.

Pe durata protecției temporare România cooperează în vederea realizării transferului beneficiarilor protecției temporare în România sau în alt stat, potrivit prevederilor prezentei legi. Transferul beneficiarilor protecției temporare se va efectua numai în cazul în care există consimțământul persoanelor în cauză.

România comunica cererile de transfer către alte state membre și notifică Comisia Europeană și Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

În cazul cererilor de transfer adresate României de alte state membre, statul român informează statul membru solicitant despre capacitatea de a primi astfel de transferuri.

Oficiul Român pentru Imigrări, la cererea instituțiilor similare din alte state membre, furnizează informații referitoare la un beneficiar al protecției temporare, în cazul în care informațiile sunt necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului articol. (5) La data efectuării transferului unui beneficiar al protecției temporare către un alt stat membru sunt retrase documentele eliberate potrivit art. 133 alin. (1) lit. a) și încetează obligațiile statului român față de persoanele în cauză în ceea ce privește protecția temporară.

În cazul în care un beneficiar al protecției temporare este transferat pe teritoriul României în scopul reunificării familiei, statul român va acorda protecție temporară persoanei în cauză.

În vederea efectuării transferului prevăzut la alin. (5) , Oficiul Român pentru Imigrări emite beneficiarului protecției temporare un document, în conformitate cu reglementările comunitare.

Un străin este exclus de la acordarea protecției temporare dacă

Motivele de excludere la care se referă alin. (1) se vor baza numai pe comportamentul individual al persoanei în cauză. Hotărârile de excludere vor fi întemeiate pe principiul proporționalității.

Străinii care au fost excluși de la acordarea protecției temporare sau a reunificării familiei pot face plângere împotriva hotărârii de respingere emise de Oficiul Român pentru Imigrări.

Hotărârea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentanții Oficiului Român pentru Imigrări sau prin trimitere poștală la ultima reședință declarată a acestuia.

Termenul de depunere a plângerii este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

Plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei raza teritorială se află structura competentă a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.

Instanța de judecată se pronunță printr-o hotărâre motivată în termen de 30 de zile.

Hotărârea prevăzută la alin. (5) este irevocabilă.

Pe durata soluționării plângerii străinii au permisiunea de a rămâne pe teritoriul României.

Statutul personal al străinului care a dobândit o formă de protecție în temeiul dispozițiilor prezentei legi este reglementat de legea țării de origine.

Drepturile care decurg din statutul personal, dobândite anterior de străinul căruia i-a fost acordată o forma de protecție în temeiul dispozițiilor prezentei legi, sunt recunoscute de statul român, în condițiile legii.

Cererilor depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi li se aplică în continuare dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată.

Abrogat.

Prevederile art. 115-129 și ale art. 130-142 vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Abrogat.

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, și Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 9 martie 2005, precum și orice alte dispoziții contrare. * Prezenta lege transpune