LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învățământului (actualizată până la data de 1 iulie 2010*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Autonomia universitara consta în dreptul comunității universitare de a se conduce, de a-și exercită libertatile academice fără nici un fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-și asuma un ansamblu de competente și obligații în concordanta cu optiunile și orientarile strategice naționale ale dezvoltării învățământului superior, stabilite prin lege.
Autonomia universitara se coreleaza cu principiul raspunderii personale și publice pentru calitatea intregii activități didactice și de cercetare stiintifica pe care o desfășoară institutia respectiva de invatamant superior.
Comunitatea universitara este constituita din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare stiintifica, de proiectare, precum și din cei care studiaza în institutia respectiva.
Comunitatea universitara folosește în activitatea sa personal administrativ.
Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotarilor de orice fel și cu orice destinatie, folosite de institutia de invatamant superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este indreptatita să le utilizeze.
Fac excepție de la prevederile alin. (1) spatiile și dotarile aferente care apartin Ministerului Sănătății și ministerelor cu retea sanitara proprie, în care se desfășoară învățământul medical superior de stat.
Ansamblul de drepturi și obligații, precum și normele care reglementeaza viața comunității universitare în spatiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitara a institutiei de invatamant superior, adoptata de senatul universitar, în condițiile legii.
Autonomia universitara vizeaza domeniile conducerii, structurarii și funcționarii institutiei, ale activității didactice și de cercetare stiintifica, ale administrarii și ale finantarii.
Autonomia universitara se realizează, în principal, prin: a) stabilirea structurii interne a institutiei de invatamant superior, conform legii
programarea, organizarea, desfășurarea și perfectio narea procesului de invatamant; stabilirea planurilor de invatamant și a programelor analitice în acord cu strategiile și cu standardele naționale ale dezvoltării învățământului superior; organizarea admiterii candidaților la studii și definirea criteriilor de evaluare a performantelor academice și profesionale ale studenților
proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de invatamant postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și cu alte autorități publice, agenti economici, organizații profesionale și patronale recunoscute la nivel național, a domeniilor în care se utilizeaza diplomele și certificatele proprii emise
selectarea și promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum și stabilirea criteriilor de apreciere a activității didactice și stiintifice; acordarea titlurilor didactice, stiintifice și onorifice, în condițiile legii
organizarea cercetării stiintifice și a documentarii; organizarea activităților de editare și de tiparire; organizarea activităților audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte institutii de invatamant superior și de cercetare, din tara și din strainatate
eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret
stabilirea necesității financiare și materiale; folosirea fondurilor și gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; gasirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea și controlul serviciilor economico-gospodaresti
solutionarea problemelor sociale ale comunitatilor universitare; acordarea burselor de studiu și de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii
organizarea de manifestari și activități stiintifice, culturale și sportive
înființarea de fundatii, conform legii; stabilirea și folosirea unor insemne și simboluri proprii
asigurarea ordinii și disciplinei în spatiul universitar.
În plan financiar autonomia universitara se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii și raspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public național sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenti și cursanti straini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Membrii comunității universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.
Organele alese, cu excepția rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat și se confirmă prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului. O persoană nu poate ocupa funcția de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive complete. Rectorul poate fi revocat din funcție de către senatul universitar prin aceeași procedură folosită la numire.
În senatele universitare și în consiliile facultatilor studentii sunt reprezentati în proportie de o patrime din numărul membrilor acestor consilii și senate, în condițiile stabilite de Carta universitara.
Protectia membrilor comunității universitare în activitatea profesionala și în spatiul universitar este înscrisă în Carta universitara. Abaterile de la deontologia universitara se analizeaza și se solutioneaza la nivelul consiliilor facultatilor și al senatului.
Membrii comunității universitare sunt obligati să respecte regulamentele interne ale institutiei de invatamant superior, stabilite în conformitate cu Carta universitara.
Spatiul universitar este inviolabil. Accesul în spatiul universitar este permis numai în condițiile stabilite prin lege sau prin Carta universitara.
La nivel național autonomia universitara se manifesta prin relația directa a rectorului institutiei de invatamant superior cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și prin alegerea reprezentantilor institutiei în organismele profesionale, conform legii.
Învățământul militar și învățământul de ordine și securitate publică este invatamant de stat, parte integrantă a sistemului național de invatamant, și cuprinde: invatamant liceal, invatamant postliceal pentru formarea maistrilor militari, a subofiterilor și agentilor de politie, invatamant universitar pentru formarea ofiterilor, ofiterilor de politie și a altor specialisti, invatamant postuniversitar.
Perfectionarea pregatirii cadrelor militare și a personalului de politie se realizează în institutii de invatamant distincte.
Prevederile referitoare la învățământul militar și învățământul de ordine și securitate publică preuniversitar se aplică în mod corespunzător și învățământului preuniversitar din domeniul transporturilor.
Structura organizatorica, profilurile, specializarile, cifrele anuale de scolarizare, criteriile de selectionare a candidaților pentru învățământul militar și învățământul de ordine și securitate publică se stabilesc de Ministerul Apararii Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Serviciul Roman de Informații și alte institutii cu atribuții în domeniul apararii, ordinii publice și sigurantei naționale, potrivit specificului fiecarei arme, specializari, nivel și forma de organizare a învățământului, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetarii și Inovării.
Planurile de invatamant pentru învățământul liceal, postliceal și superior militar, de ordine și securitate publică, se elaboreaza de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Serviciul Roman de Informații și alte institutii cu atribuții în domeniul apararii, ordinii publice și sigurantei naționale și se avizeaza de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Certificatele de absolvire și de competente profesionale, respectiv diplomele de absolvire și de licență eliberate de instituțiile de invatamant militar și invatamant de ordine și securitate publică, precum și titlurile stiintifice obtinute, dau dreptul deținătorilor legali, după încetarea raporturilor de serviciu cu institutia din domeniul apararii, ordinii publice și sigurantei naționale, în condițiile legii, la echivalarea studiilor și diplomelor cu cele ale absolventilor instituțiilor civile de invatamant cu profil apropiat, de acelasi nivel.
Procesul de invatamant în unitatile și instituțiile de invatamant militar, precum și în cele de ordine și securitate publică de toate nivelurile se desfășoară în limba română. Admiterea în aceste unități și institutii se poate desfășura și în limba minoritatilor naționale.
Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învățământului militar și al învățământului de ordine și securitate publică, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Serviciul Roman de Informații și alte institutii cu atribuții în domeniul apararii, ordinii publice și sigurantei naționale pot emite ordine, regulamente și instrucțiuni proprii.
Învățământul particular cuprinde atât învățământ preuniversitar, cât și învățământ universitar.
Învățământul particular funcționează potrivit legii, dacă
este organizat și funcționează pe principiul nonprofit
este organizat pe principii nediscriminatorii și respinge ideile, curentele și atitudinile antidemocratice, xenofobe, sovine și rasiste
respecta standardele naționale.
Învățământul particular preuniversitar se organizeaza și funcționează cu aceleasi niveluri și în aceleasi tipuri de unități de invatamant ca și învățământul preuniversitar de stat.
Gradinitele, scolile primare și gimnaziale, precum și scolile de arte și meserii se pot înființa cu autorizarea inspectoratului scolar, pe baza documentatiei de evaluare.
Liceele, inclusiv cele care cuprind anul de completare, precum și scolile postliceale se pot înființa cu avizul inspectoratului scolar și cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, pe baza documentatiei de evaluare.
Criteriile de evaluare pentru învățământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare și de functionare: personal didactic, continut, baza materiala și activitate financiară.
În învățământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învățământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, optionale și facultative, corespunzător standardelor naționale.
Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă acelorasi cerințe ca și planurile de invatamant.
Pentru învățământul particular preuniversitar planurile și programele de invatamant, similare sau alternative învățământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
În învățământul particular preuniversitar formatiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depăși numeric limitele maxime legale.
În învățământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupa în condițiile prevăzute de Statutul personalului didactic.
Cadrele didactice din învățământul particular prescolar și primar trebuie să aibă norma de baza în unitatea respectiva.
În învățământul particular secundar, cel puțin 40% din numărul personalului didactic trebuie să fie incadrat cu norma de baza în unitatea respectiva.
Diplomele sau certificatele acordate de unitatile din învățământul particular preuniversitar, înființate potrivit prezentei legi, au valoare și produc efectele actelor de studii eliberate în învățământul de stat, dacă examenele de absolvire au fost susținute în fața unor comisii numite în conformitate cu dispozitiile legale.
Elevii din învățământul particular se pot transfera la alte unități de invatamant de stat sau particular, cu acordul unității primitoare și în condițiile stabilite de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
În învățământul particular taxele de scolarizare se stabilesc de fiecare institutie sau unitate de invatamant, în condițiile legii.
Baza materiala a instituțiilor și unităților de invatamant particular trebuie să corespunda standardelor desfășurării unui proces instructiv-educativ de calitate: spatii adecvate procesului de invatamant, în proprietate sau inchiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans față de anul scolarizat; biblioteca dotata cu fond de carte propriu, adecvat continutului disciplinelor și nivelului acestora.
Pentru obtinerea acreditarii institutia sau unitatea de invatamant respectiva trebuie să faca dovada ca în perioada de functionare provizorie a utilizat cel puțin 25% din venituri pentru investitii în baza materiala proprie.
După doua cicluri de scolarizare ulterioare acreditarii institutia sau unitatea de invatamant trebuie să faca dovada ca detine în proprietate cel puțin 50% din spatiile de invatamant și ca în toata perioada anterioara a utilizat cel puțin 25% din venituri pentru investitii în baza materiala proprie.
În învățământul preuniversitar particular și confesional, consiliul profesoral al unității respective de învățământ decide în legătură cu menținerea personalului în activitatea didactică sau de conducere, după împlinirea vârstei legale de pensionare.
Instituțiile și unitatile de invatamant particular se supun evaluării și controlului, în condițiile legii.
Universitățile particulare sunt instituții de învățământ superior libere, deschise, autonome atât din punct de vedere academic, cât și economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție.
Universitățile particulare sunt fondate din inițiativa și cu resursele materiale și financiare ale unei persoane fizice, ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundații, asociații, ale unui cult religios sau ale unui alt furnizor de educație, în condițiile legii.
Pentru recunoașterea și funcționarea lor, instituțiile de învățământ superior parcurg etapele de autorizare și acreditare prevăzute de legislația națională și europeană în domeniul învățământului superior. Înființarea universităților particulare se face prin lege.
Dizolvarea sau desființarea universităților particulare se poate face și la propunerea fondatorilor, adresată Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, în condițiile legii.
Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile, modul de constituire, durata mandatelor și limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universității. Deciziile definitive, în acest sens, revin universității.
Universitățile particulare pot înființa funcția de președinte al universității, ordonator de credite, cu atribuții stabilite de carta universității.
Patrimoniul universităților particulare constă din patrimoniul inițial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Acesta este compus din bunuri mobile și imobile și din creanțe.
Patrimoniul universităților particulare este proprietatea lor privată, de care dispun în mod liber. În cazul înstrăinării unor bunuri din patrimoniul universității, contravaloarea lor revine universității.
În caz de desființare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul universității particulare, înființată prin lege, revine fondatorilor.
Sursele de finanțare a universităților sunt compuse din sumele depuse de fondatori, taxe de studiu și alte taxe școlare, finanțări de ordin public și privat, sponsorizări, donații și alte asemenea surse legal constituite.
Învățământul cooperatist se desfășoară în unități care sunt proprietatea asociațiilor cooperatiste.
Finantarea învățământului cooperatist se asigura din fonduri proprii ale asociațiilor cooperatiste, din taxe scolare și din alte surse.
Persoanele aparținând minoritatilor naționale au dreptul sa studieze și să se instruiasca în limba materna la toate nivelurile și formele de invatamant, precum și la tipurile de invatamant pentru care exista o cerere suficienta, în condițiile legii.
În functie de necesitatile locale se pot organiza, la cerere și în condițiile legii, grupe, clase, sectii sau scoli cu predarea în limbile minoritatilor naționale.
Prevederile alin. (1) se vor aplica fără a se aduce atingere invatarii limbii oficiale și predarii în această limbă.
Disciplina Limba română se preda în învățământul primar după programe scolare și manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectiva. În învățământul gimnazial disciplina Limba și literatura română se preda după programe scolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română și manuale specifice. În învățământul liceal disciplina Limba și literatura română se preda după programe scolare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română.
În învățământul primar cu predare în limbile minoritatilor naționale Istoria românilor și Geografia României se predau în aceste limbi după programe scolare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligația transcrierii și insusirii toponomiei și a numelor proprii românești în limba română. În învățământul gimnazial și liceal Istoria românilor și Geografia României se predau în limba română, după programe scolare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română. Examinarea la Istoria românilor și Geografia României se face în limba de predare a acestora.
În programele și manualele de istorie universala și de istorie a românilor se vor reflecta istoria și traditiile minoritatilor naționale din România.
În învățământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplina de studiu, Istoria și traditiile minoritatilor naționale, cu predare în limba materna. Programele analitice și manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Elevilor aparținând minoritatilor naționale, care frecventeaza unități de invatamant cu predare în limba română, li se asigura, la cerere și în condițiile legii, ca disciplina de studiu, limba și literatura materna, precum și istoria și traditiile minoritatii naționale respective.
În învățământul de stat din scolile de arte și meserii și anul de completare, precum și în învățământul liceal și postliceal de specialitate, în care, la cerere și în condițiile legii, predarea se face în limba materna la disciplinele de specialitate, este obligatorie insusirea terminologiei de specialitate și în limba română.
În cadrul instituțiilor de invatamant universitar de stat se pot organiza, în condițiile legii, la cerere, grupe, sectii, colegii și facultati cu predare în limbile minoritatilor naționale. În acest caz se va asigura insusirea terminologiei de specialitate în limba română. La cerere și prin lege se pot înființa institutii de invatamant superior multiculturale. Limbile de predare în aceste institutii de invatamant superior se stabilesc în cadrul legii de înființare.
Se recunoaste dreptul persoanelor aparținând minoritatilor naționale de a înființa și de a administra propriile institutii de invatamant superior articulare, conform legii.
Se incurajeaza instituțiile de invatamant superior cu structuri și ctivitati multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase și a integrarii la nivel național și european.
La toate formele de invatamant în limba română sau în limbile minoritatilor naționale se poate inscrie și pregati orice cetatean român, indiferent de limba sa materna și de limba în care a urmat studiile anterioare.
În învățământul de toate gradele și nivelurile probele de admitere și probele examenelor de absolvire pot fi susținute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condițiile legii.
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării asigura, în limba de predare, pregătirea și perfectionarea personalului didactic, precum și manuale scolare și alte materiale didactice.
În conducerea unităților și a instituțiilor de invatamant în care exista grupe, clase sau sectii cu predare în limbile minoritatilor naționale se asigura o reprezentare proporțională a cadrelor didactice din randul minoritatilor, cu respectarea competentei profesionale.