LEGE nr. 294 din 28 iunie 2004 (*actualizată*) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (actualizată până la data de 30 iunie 2006*)

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte

Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate.

Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, personalul administrației penitenciare are obligația de a sesiza organele de urmărire penală. În acest caz poate fi aplicată, în mod provizoriu, una dintre sancțiunile prevăzute în art. 82.

Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt

Aplicarea sancțiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină și dreptul la plimbarea zilnică.

Limitele sancțiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se reduc la jumătate în cazul minorilor.

Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la 12 luni.

Sancțiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. g) nu poate fi aplicată minorilor, femeilor însărcinate ori femeilor care au în îngrijire copii în vârstă de până la 12 luni.

Sancțiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. g) poate fi aplicată numai cu avizul medicului. Medicul penitenciarului vizitează zilnic și ori de câte ori este necesar persoanele condamnate care execută această sancțiune disciplinară.

Sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt interzise.

Mijloacele de imobilizare din dotare, precum și orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancțiune disciplinară.

Abaterile disciplinare se constată de către personalul administrației penitenciare și se consemnează într-un raport de incident.

Raportul de incident se depune la conducătorul penitenciarului, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.

Nerespectarea termenului prevăzut în alin. (2) poate atrage luarea unei măsuri disciplinare împotriva personalului administrației penitenciare care răspunde pentru nerespectarea termenului.

Procedura disciplinară se declanșează de conducătorul penitenciarului, care sesizează comisia de disciplină.

Comisia de disciplină este formată din adjunctul conducătorului penitenciarului responsabil cu aplicarea regimurilor de deținere, în calitate de președinte, șeful serviciului socioeducativ și un psiholog sau asistent social ori educator în locul de deținere, în calitate de membri.

Conducătorul penitenciarului desemnează, în termen de 5 zile, o persoană din cadrul personalului penitenciarului să efectueze cercetarea prealabilă, care, în termen de 10 zile de la sesizare, prezintă comisiei de disciplină rezultatele acesteia și propunerile sale.

Comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate și a oricărei alte persoane care are cunoștință despre împrejurările în care a fost săvârșită fapta, aplică, prin hotărâre scrisă, una dintre sancțiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.

La stabilirea sancțiunii disciplinare se ține seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile disciplinare săvârșite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare.

Sancțiunile disciplinare aplicate se înscriu într-un registru special, iar hotărârile comisiei de disciplină se includ în dosarul individual al persoanei condamnate.

În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, sesizează organul de urmărire penală competent.

Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii conducătorului penitenciarului, care este obligat să o soluționeze în termen de 3 zile.

Împotriva hotărârii conducătorului penitenciarului, persoana condamnată poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicare, la judecătorul delegat pentru executarea pedepsei.

Plângerea se soluționează în termen de 5 zile de la introducerea acesteia.

Persoana condamnată este ascultată în mod obligatoriu la judecarea plângerii.

Hotărârea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor este definitivă.

Condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de durata din pedeapsa care mai rămâne de executat, vârsta, starea sănătății, forma de vinovăție și antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condițiile Codului penal.

În timpul liberării condiționate, instanța poate să-l oblige pe condamnat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în Codul penal.

Reducerea fracțiunii de pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate nu poate fi revocată.

Liberarea condiționată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, în calitate de președinte, propune liberarea condiționată ținând seama de fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activității socioeducative, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate și de sancțiunile disciplinare aplicate, de antecedentele sale penale, precum și de posibilitățile de reintegrare a persoanei condamnate.

Propunerea comisiei de admitere sau respingere a liberării condiționate, cuprinsă într-un proces-verbal scris și motivat, împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în raport, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere și se comunică persoanei condamnate.

În vederea soluționării cererii de liberare condiționată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanța poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate.

Administrația penitenciarului completează pentru fiecare persoană condamnată care execută o pedeapsă privativă de libertate în penitenciar dosarul individual prevăzut la art. 41 alin. (2).

Dosarul individual al persoanei condamnate cuprinde

Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate și apărătorul acesteia au acces, în prezența persoanei anume desemnate de conducătorul penitenciarului, la dosarul individual.

Dosarul individual poate fi consultat, cu excepția situațiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate, al judecătorului delegat cu executarea pedepselor și al directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sunt confidențiale, potrivit legii.

În cazul decesului unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, conducătorul penitenciarului înștiințează de îndată judecătorul delegat pentru executarea pedepselor și Comisia comună a Ministerului Justiției și a Ministerului Sănătății de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar, precum și familia persoanei decedate sau o persoană apropiată acesteia.

Certificatul constatator al morții și procesul-verbal al Comisiei comune a Ministerului Justiției și a Ministerului Sănătății de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar sunt obligatorii.

Componența, organizarea și funcționarea Comisiei comune a Ministerului Justiției și a Ministerului Sănătății de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății.

Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absența lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.

În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei, urmașii acestuia beneficiază de pensie de urmaș, potrivit legii.

Reținerea și arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de reținere și de arestare preventivă, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecății se execută în centrele de arestare preventivă sau în secții speciale de arestare preventivă din penitenciare, care se organizează și funcționează în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Centrele de reținere și arestare preventivă se înființează prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar centrele de arestare preventivă se înființează prin ordin al ministrului justiției.

Organizarea și funcționarea centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și a centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului justiției.

Măsurile necesare pentru siguranța centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și pentru siguranța centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului justiției.

Reținerea se execută în temeiul ordonanței prin care s-a dispus reținerea, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Arestarea preventivă se execută în temeiul mandatului de arestare, emis potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Primirea în centrele de reținere și arestare preventivă sau în centrele de arestare preventivă a persoanelor față de care s-au dispus aceste măsuri preventive se face pe baza ordonanței prevăzute în alin. (1) sau, după caz, a mandatului de arestare prevăzut în alin. (2), după ce li se stabilește identitatea.

Centrele de reținere și arestare preventivă și centrele de arestare preventivă sunt obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală.

Dispozițiile din titlul IV, cap. III-VII referitoare la condițiile de detenție, drepturile și obligațiile persoanelor condamnate, muncă și activități socioeducative, recompensare și sancțiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu contravin dispozițiilor prevăzute în prezentul titlu.

Persoanele reținute sau arestate preventiv poartă costum civil.

Persoanele arestate preventiv, la cererea lor, pot presta o muncă sau pot desfășura activități socioeducative, în interiorul centrelor de reținere și arestare preventivă sau al centrelor de arestare preventivă, cu avizul judecătorului delegat cu executarea pedepselor.

Administrația centrului de reținere și arestare preventivă sau a centrului de arestare preventivă completează pentru fiecare persoană arestată preventiv dosarul individual prevăzut în art. 41 alin. (2).

Dosarul individual al persoanei arestate preventiv cuprinde

Persoana arestată preventiv și apărătorul acesteia au acces, în prezența persoanei anume desemnate de conducătorul centrului de reținere și arestare preventivă sau de arestare preventivă, la dosarul individual.

Instanța de judecată are acces la dosarul individual al persoanei arestate preventiv.

Dosarul individual poate fi consultat, cu excepția situațiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei arestate preventiv și al judecătorului delegat cu executarea pedepselor.

Datele cu caracter personal ale persoanelor arestate preventiv sunt confidențiale, potrivit legii.

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 2008.