LEGE nr. 294 din 28 iunie 2004 (*actualizată*) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (actualizată până la data de 30 iunie 2006*)

Munca în folosul comunității se execută în domeniul serviciilor publice gestionate de autoritățile administrației publice locale, în cadrul instituțiilor publice la nivel local sau în cadrul asociațiilor și fundațiilor, abilitate în acest scop de instanța de judecată potrivit art. 8.

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor stabilește anual lista activităților în folosul comunității care pot fi executate în circumscripția în care își exercită competența teritorială, pe baza comunicărilor efectuate de autoritățile administrației publice locale și instituțiile publice la nivel local, precum și a cererilor formulate de asociațiile și fundațiile abilitate.

Lista activităților în folosul comunității cuprinde

Dacă serviciul public în cadrul căruia persoana condamnată execută munca în folosul comunității este concesionat unei societăți comerciale cu capital integral sau parțial privat, contravaloarea prestațiilor efectuate se virează la bugetul unității administrativ-teritoriale în circumscripția căreia se execută munca în folosul comunității.

Abilitarea asociațiilor și fundațiilor se acordă de instanța de judecată în circumscripția căreia asociația sau fundația are sediul, la cerere, pe baza raportului judecătorului delegat pentru executarea pedepselor și a următoarelor documente care se anexează la cererea de abilitare

Abilitarea se acordă prin încheiere, pe o perioadă de 3 ani.

Abilitarea poate fi retrasă de instanța de judecată, din oficiu sau la sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor.

Supravegherea și controlul executării muncii în folosul comunității se efectuează de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socială și supraveghere și al persoanelor împuternicite în acest scop de unitățile de poliție în a căror circumscripție se execută munca în folosul comunității.

Supravegherea și controlul executării muncii în folosul comunității se realizează pe baza programului de supraveghere și control întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor.

Persoanele desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c) au obligația de a informa de îndată judecătorul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunității potrivit Codului penal și de a-i comunică datele și informațiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunității.

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripția căreia persoana condamnată are domiciliul stabilește, prin încheiere, ca urmare a comunicării condamnării și pe baza mandatului de executare a pedepsei muncii în folosul comunității

Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzută în alin. (1) se comunică persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunității și persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c).

Încheierea prevăzută în alin. (1) poate fi modificată oricând, în timpul executării pedepsei muncii în folosul comunității, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate ori a persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c).

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor procedează potrivit alin. (1) ca urmare a comunicării hotărârii de condamnare.

Persoana condamnată la pedeapsa muncii în folosul comunității este obligată să se prezinte la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor în termen de 3 zile de la primirea încheierii prevăzute în art. 10 alin. (1).

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor comunică persoanei condamnate data și ora la care aceasta trebuie să înceapă executarea muncii în folosul comunității, precum și numele și datele de identificare ale persoanei prevăzute în art. 7 alin. (3) lit. c) la care persoana condamnată trebuie să se prezinte pentru începerea executării muncii în folosul comunității.

Munca în folosul comunității se execută într-un interval de cel mult 180 de zile, în cazul condamnaților majori și de cel mult 120 de zile, în cazul condamnaților minori. (2) Programul zilnic de muncă, în zilele lucrătoare, nu poate depăși 3 ore pe zi, în cazul condamnaților majori care desfășoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învățământ ori de calificare profesională și 2 ore pe zi, în cazul condamnaților minori care desfășoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învățământ ori de calificare profesională.

Munca în folosul comunității se execută după programul zilnic al activității remunerate, al cursurilor de învățământ sau de calificare profesională ale persoanei condamnate.

Programul zilnic de muncă în zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfășoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învățământ sau de calificare profesională nu poate depăși 8 ore, în cazul condamnaților majori, și 6 ore, în cazul condamnaților minori. (5) Munca în folosul comunității nu poate fi executată în zilele de duminică și în zilele declarate sărbători legale.

Munca în folosul comunității se execută la serviciul public gestionat de o autoritate a administrației publice locale, instituția publică la nivel local, asociația sau fundația stabilită prin încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor.

Locul de executare a muncii în folosul comunității trebuie să fie situat în circumscripția judecătoriei unde persoana condamnată are domiciliul.

Dacă munca în folosul comunității nu poate fi executată în circumscripția judecătoriei unde persoana condamnată are domiciliul, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din această circumscripție stabilește locul de executare a muncii în folosul comunității în circumscripția altei judecătorii din circumscripția tribunalului unde persoana condamnată are domiciliul, cu avizul judecătorului delegat pentru executarea pedepsei de la locul unde urmează să fie executată munca în folosul comunității.

La stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunității, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor ține seama de distanța între domiciliul persoanei condamnate și locul de executare a muncii în folosul comunității, de distanța între locul de muncă, instituția de învățământ sau de calificare profesională a persoanei condamnate și locul de executare a muncii în folosul comunității și de posibilitățile de asigurare a transportului între aceste locuri.

Munca în folosul comunității se execută cu respectarea normelor de protecție a muncii.

Munca în folosul comunității nu poate fi executată în timpul nopții sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnați.

Împotriva măsurilor privitoare la condițiile de executare a muncii în folosul comunității, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, care soluționează plângerea prin încheiere, după ascultarea persoanei condamnate.

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, soluționând plângerea, pronunță una dintre următoarele soluții

Împotriva încheierilor judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzute în art. 10 și în alin. (1) din prezentul articol persoana condamnată poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de executare a muncii în folosul comunității.

Plângerea prevăzută în alin. (3) se judecă potrivit art. 460 alin. 1 și alin. 3-6 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.

Instanța, soluționând plângerea, pronunță una dintre următoarele soluții

Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs.

Executarea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă în cazul nerespectării termenului de achitare integrală a acesteia sau a unei rate când plata amenzii a fost eșalonată se face potrivit dispozițiilor privind executarea silită a creanțelor bugetare.

Executorii bugetari au obligația să comunice instanței de executare, la data achitării integrale a amenzii, executarea acesteia și să înștiințeze instanța cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.

Controlul executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, al suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligația condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunității, al amânării aplicării pedepsei și al liberării condiționate, se asigură de regulă, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripția căreia persoana condamnată are domiciliul și de consilierii de reintegrare socială și supraveghere.

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligația condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunității, a amânării aplicării pedepsei sau a liberării condiționate, persoana condamnată sau, după caz, inculpatul poate solicita asistență și consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii de reintegrare socială și supraveghere.

Pedeapsa principală privativă de libertate a închisorii, a închisorii stricte, a detențiunii severe și a detențiunii pe viață se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

Penitenciarele se înființează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică și sunt în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Organizarea și funcționarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiției, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de Internet a Ministerului Justiției și a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În cadrul penitenciarelor se pot înființa, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, secții interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate și nevoile speciale de protecție ale anumitor categorii de persoane condamnate.

Pentru anumite categorii de persoane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înființa penitenciare speciale, în condițiile art. 25 alin. (2).

Penitenciarele speciale sunt

În cadrul penitenciarelor se pot înființa secții speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deținute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest în altă cauză, precum și arestații preventiv aflați în curs de judecată.

Administrația Națională a Penitenciarelor este instituția publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției, având ca scop coordonarea activității penitenciarelor.

Organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiției.

Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

Finanțarea Administrației Naționale a Penitenciarelor se asigură din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.

Administrația Națională a Penitenciarelor are obligația de a lua măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor, precum și măsurile de pază, supraveghere și escortare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate.

Măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul și mijloacele necesare pentru supravegherea și controlul perimetrelor, al spațiilor interioare și al căilor de acces, precum și de armamentul și muniția necesare.

În cazul manifestărilor care tulbură ordinea și liniștea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor și care depășesc posibilitățile de intervenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administrației și Internelor.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv, persoanele condamnate având posibilitatea, în condițiile prevăzute de prezenta lege, să treacă dintr-un regim în altul.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea și protejarea vieții, sănătății și demnității persoanelor private de libertate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnată.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu gradul de limitare a libertății de mișcare a persoanelor condamnate, modul de desfășurare a activităților și condițiile de detenție.

Regimul de maximă siguranță se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii severe.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă și desfășoară activitățile socioeducative în grupuri mici, în spații anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.

Pe durata executării pedepsei în regim de maximă siguranță, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct.

Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani.

Regimul închis se poate aplica și persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, după executarea efectivă a cel puțin 12 ani de detenție în regim de maximă siguranță, precum și persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii severe, după executarea efectivă a cel puțin o treime de detenție în regim de maximă siguranță.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează munca și desfășoară activități socioeducative în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază și supraveghere.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca și în afara penitenciarului, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea conducătorului penitenciarului.

Pe durata executării pedepsei în regim închis, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct.

Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte care nu depășește 5 ani.

Regimul semideschis se poate aplica și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, precum și persoanelor prevăzute în art. 35 alin. (2), care mai au de executat cel mult 2 ani până la realizarea fracțiunii de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru liberarea condiționată.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoțite în interiorul penitenciarului, prestează munca și desfășoară activitățile socioeducative, sub supraveghere, în grupuri, în spații din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta munca și în afara penitenciarului, sub supraveghere.

Pe durata executării pedepsei în regim semideschis, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct.

Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii.

Regimul deschis se poate aplica persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, precum și persoanelor condamnate care mai au de executat cel mult un an până la realizarea fracțiunii de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru liberarea condiționată.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis pot presta munca și pot desfășura activitățile socioeducative în afara penitenciarului, sub supraveghere.

Pe durata executării pedepsei în regim deschis, persoanele condamnate poartă costum civil.

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, ținând seama de raportul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se poate dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții

Regimul stabilit pentru situația prevăzută la alin. (2) lit. c) nu poate fi mai sever decât cel hotărât inițial de către instanța de judecată prin pronunțarea pedepsei privative de libertate.

Instanța dispune cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor, după ascultarea persoanei condamnate.

Dispozițiile art. 460 alin. 1 și alin. 3-6 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea poate fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de un an.

Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs.

Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabilește de comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în funcție de infracțiunea săvârșită, durata pedepsei aplicate, starea de recidivă, conduita, personalitatea, vârsta, starea de sănătate și posibilitățile de reintegrare socială ale persoanei condamnate.

Persoana condamnată este inclusă, ținând seama de criteriile prevăzute în alin. (1), în programe care urmăresc, în principal

Programele prevăzute în alin. (2) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socială și supraveghere, a voluntarilor, a asociațiilor și fundațiilor, precum și a altor reprezentanți ai societății civile.

Pentru fiecare persoană condamnată se întocmește un plan de evaluare și intervenție socioeducativă de către compartimentul cu atribuții în acest domeniu din cadrul penitenciarului.

Minorii aflați în executarea unei pedepse privative de libertate sunt incluși, pe durata executării pedepsei, în programe speciale de asistență, consiliere și supraveghere a minorilor, în funcție de vârsta și de personalitatea fiecăruia.

Programele speciale prevăzute în alin. (1) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socială și supraveghere, a voluntarilor, a asociațiilor și fundațiilor, precum și a altor reprezentanți ai societății civile.

Dispozițiile art. 39 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute în alin. (1).

Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după ce li se stabilește identitatea.

Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate.

Primirea persoanelor condamnate se face în spații special amenajate, femeile fiind separate de bărbați, iar minorii fiind separați de majori. (4) Imediat după primire, persoanei condamnate i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deținută și schimbarea acestuia.

Comunicarea prevăzută în alin. (4) se face în scris sau telefonic, în mod gratuit.

Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate sau în secții speciale ale celorlalte penitenciare.

Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate.

Detențiunea pe viață și detențiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secții speciale ale celorlalte penitenciare.

Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activității unui organ judiciar, se dispune de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la solicitarea organului judiciar.

Femeile condamnate la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnații bărbați.

Minorii condamnați la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnații majori sau în locuri de deținere speciale.

Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.

Camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate trebuie să dispună de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.

Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziție un pat.

Persoanele condamnate poartă costum penitenciar adecvat anotimpului și activităților pe care le desfășoară. Costumul penitenciar nu poate fi degradant sau umilitor.

În raport cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate, persoanele condamnate pot purta costum civil în tot cursul zilei.

Administrația fiecărui penitenciar asigură condiții adecvate și personalul necesar pentru prepararea, distribuirea și servirea hranei, potrivit normelor de igienă a alimentației.

Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

În situația în care o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate refuză să primească hrana, conducătorul penitenciarului are obligația să o audieze de îndată și să îi solicite o declarație scrisă, pentru a cunoaște motivele care au determinat luarea acestei hotărâri și pentru a stabili primele măsuri pentru rezolvarea situației.

Ieșirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declarație scrisă.

Declarațiile prevăzute în alin. (1) și (2) se înaintează judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, care audiază persoana condamnată.

Conducătorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată, care refuză să primească hrana, să fie separată de celelalte persoane condamnate, sub supravegherea permanentă a medicului, care asigură persoanei condamnate asistența medicală corespunzătoare, astfel încât viața acesteia să nu fie pusă în pericol.