LEGE nr. 278 din 24 octombrie 2013 privind emisiile industriale

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu asigură cadrul necesar pentru participarea din timp și în mod efectiv a publicului interesat la următoarele proceduri

Participarea publicului prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor anexei nr. 4 , în condițiile legii.

După luarea unei decizii privind emiterea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații integrate de mediu, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu pune la dispoziția publicului următoarele informații

Informațiile prevăzute la alin. (3) lit. a) , b) și g) se pun la dispoziția publicului, inclusiv prin intermediul internetului.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu pune la dispoziția publicului următoarele

Accesul publicului la informație, prevăzut la alin. (1)-(5) , se realizează cu respectarea prevederilor art. 11-13 din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005 , cu modificările ulterioare.

Orice persoană care face parte din publicul interesat și care are un interes legitim sau se consideră lezată într-un drept al său se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a contesta, din punct de vedere procedural sau substanțial, deciziile, actele sau omisiunile care fac obiectul participării publicului, prevăzute de prezenta lege, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, și fără a aduce atingere altor prevederi legale.

Prevederile alin. (1) nu exclud căile de atac prealabile în fața unei autorități administrative, printr-o procedură gratuită, rapidă, echitabilă și corectă.

Deciziile autorității competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației integrate de mediu/autorizației de mediu cuprind prevederi referitoare la căile de atac administrative și judiciare.

În situația în care autoritatea publică centrală pentru protecția mediului deține informații potrivit cărora funcționarea unei instalații pentru care a fost depusă solicitarea de acordare a autorizației conform art. 4 sau art. 20 alin. (3) și (4) poate determina efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru, aceasta informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului din statul posibil a fi afectat cu privire la acest subiect.

În situația în care informațiile prevăzute la alin. (1) sunt solicitate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului a statului posibil a fi afectat, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite, în condițiile legii, orice informație solicitată, în situația în care este disponibilă.

Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt furnizate sau puse la dispoziția publicului statului posibil a fi afectat, potrivit prevederilor anexei nr. 4 , în același timp în care acestea sunt puse la dispoziția propriului public.

Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt utilizate în cadrul consultărilor bilaterale dintre autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și autoritățile competente din celelalte state membre, pe bază de reciprocitate și în condiții de echivalență.

În contextul relațiilor bilaterale, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului trebuie să se asigure că, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) , solicitările de emitere sau de actualizare a autorizației integrate de mediu sunt, de asemenea, disponibile publicului statului membru posibil a fi afectat, pentru o perioadă suficientă de timp, astfel încât să îi permită exercitarea dreptului de a transmite observații/comentarii înainte de luarea deciziei.

Rezultatele oricăror consultări derulate potrivit prevederilor alin. (1)-(5) sunt luate în considerare de către autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu la luarea unei decizii cu privire la solicitarea de autorizare.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are obligația de a informa statul membru ori statele membre care au fost consultate potrivit dispozițiilor prevăzute la alin. (1)-(5) cu privire la decizia adoptată referitoare la solicitarea emiterii autorizației integrate de mediu și îi/le transmite informațiile prevăzute la art. 24 alin. (3) .

În situația de stat afectat sau posibil a fi afectat, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului pune la dispoziția propriului public interesat, fără a aduce atingere prevederilor legislației incidente în vigoare, informațiile primite în cadrul relațiilor bilaterale.

Prevederile prezentului capitol se aplică instalațiilor de ardere a căror putere termică nominală totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat, respectiv solid, lichid sau gazos.

Prevederile prezentului capitol nu se aplică următoarelor instalații de ardere

În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalații de ardere sunt evacuate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră o singură instalație de ardere, iar, pentru calcularea puterii termice nominale totale, capacitățile acestora se însumează.

În situația în care două sau mai multe instalații de ardere, care au fost autorizate pentru prima dată la 1 iulie 1987 sau după această dată ori ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare la data respectivă sau ulterior, sunt amplasate astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic și economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi, în accepțiunea autorității competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației integrate de mediu, evacuate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră o singură instalație de ardere, iar capacitățile acestora se însumează pentru calcularea puterii termice nominale totale.

Pentru calcularea puterii termice nominale totale a unei combinații de instalații de ardere menționate la alin. (1) și (2) , instalațiile de ardere individuale cu o putere termică nominală mai mică de 15 MW nu sunt luate în considerare.

Gazele reziduale de la instalațiile de ardere sunt evacuate în mod controlat, prin intermediul unui coș care conține unul sau mai multe canale.

Înălțimea coșului este calculată luând în considerare condițiile de evacuare a gazelor reziduale, astfel încât să se protejeze sănătatea umană și mediul.

Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care au în componența lor instalații de ardere autorizate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca astfel de instalații să fie puse în funcțiune cel târziu la data de 7 ianuarie 2014, includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care conțin instalații de ardere care au beneficiat de derogarea prevăzută la art. 5 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți de la instalațiile mari de ardere și care se află în funcțiune după 1 ianuarie 2016 includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.

Autorizațiile integrate de mediu emise instalațiilor care conțin instalații de ardere ce nu intră sub incidența prevederilor alin. (3) și (4) prevăd condiții prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a, precum și ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică emisiilor evacuate prin fiecare coș comun, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

Pentru situațiile în care anexa nr. 5 prevede că valorile-limită de emisie se aplică pentru părți ale instalației de ardere care au un număr limitat de ore de funcționare, aceste valori-limită de emisie se aplică emisiilor părții respective a instalației, dar se stabilesc considerând puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

La propunerea autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului suspendă, în condiții justificate, pe o durată de maximum 6 luni, obligația respectării valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la alin. (3)-(5) , atunci când aceste valori-limită de emisie nu pot fi respectate la instalațiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conținut redus de sulf, în situația întreruperii aprovizionării cu un astfel de combustibil ca urmare a unei crize considerabile.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la o astfel de derogare acordată potrivit prevederilor alin. (8) .

La propunerea autorității competente pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizațiilor integrate de mediu, ca urmare a solicitării justificate a operatorului, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului acordă o derogare de la obligația respectării valorilor-limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la alin. (3)-(5) , în situația în care o instalație de ardere care folosește numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale.

Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu depășește 10 zile, cu excepția cazului în care există o necesitate imperioasă de a menține alimentarea cu energie.

Operatorul informează imediat autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu cu privire la fiecare caz specific prevăzut la alin. (10) și (11) .

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la orice excepție acordată potrivit prevederilor alin. (10) și (11) .

În cazul extinderii unei instalații de ardere, valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a, se aplică părții extinse a instalației afectate de modificare și este stabilită în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

În cazul în care modificarea unei instalații de ardere poate avea consecințe asupra mediului și afectează o parte a instalației cu o putere termică nominală de cel puțin 50 MW, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a se aplică acelei părți a instalației care a fost modificată, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a nu se aplică următoarelor instalații de ardere

La solicitarea justificată a operatorului și la propunerea autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului aprobă aplicarea ratelor minime de desulfurare prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a, în conformitate cu prevederile părții a 6-a a aceleiași anexe, astfel

Pentru aprobarea aplicării ratei minime de desulfurare, prevăzută la alin. (1) lit. a) , este necesar ca operatorul să elaboreze un raport tehnic justificativ așa cum este prevăzut la art. 72 alin. (5) lit. a) , care să fie avizat de autoritatea publică centrală din domeniul energiei și/sau de autoritatea publică centrală pentru administrație publică, după caz, înainte de a fi înaintat autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului elaborează și implementează un plan național de tranziție pentru instalațiile care au fost autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi intrat în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. Planul național de tranziție este elaborat potrivit prevederilor prezentului capitol, în baza solicitării justificate a operatorilor, și este aprobat prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale din domeniul economiei, al autorității publice centrale pentru administrație publică și al autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Pentru fiecare instalație de ardere inclusă în planul național de tranziție, acesta precizează emisiile pentru cel puțin unul dintre următorii poluanți: oxizi de azot, dioxid de sulf și pulberi.

Pentru turbinele cu gaz, planul național de tranziție precizează numai emisiile de oxizi de azot.

Planul național de tranziție nu include niciuna dintre următoarele instalații de ardere

Instalațiile de ardere incluse în planul național de tranziție sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) pentru poluanții care fac obiectul acestui plan sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31 .

Pe perioada derulării planului național de tranziție se mențin valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, aplicabile la data de 31 decembrie 2015, prevăzute în autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile de ardere, stabilite în temeiul reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii acestora.

Instalațiile de ardere cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

Pentru fiecare poluant, planul național de tranziție stabilește un plafon reprezentat de totalul maxim anual al emisiilor provenite de la toate instalațiile de ardere incluse în acest plan, luând în considerare, pentru fiecare dintre acestea, următoarele

Pentru toate instalațiile de ardere incluse în planul național de tranziție se calculează o medie a emisiilor pentru perioada 1 ianuarie 2001-31 decembrie 2010.

Plafonul național pentru anul 2016 este calculat pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexele nr. 3-7 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa nr. 3 la hotărârea menționată.

În cazul turbinelor cu gaz, pentru calculul plafoanelor se utilizează valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în SECȚIUNEA B din anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 .

Plafoanele pentru anii 2019 și 2020 se calculează pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a.

Plafoanele pentru anii 2017 și 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o scădere liniară a acestor plafoane între anii 2016 și 2019.

În situația în care o instalație inclusă în planul național de tranziție își încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare a prevederilor prezentului capitol, este interzisă o creștere a emisiilor anuale totale, prin redistribuire la celelalte instalații care fac, în continuare, obiectul planului național de tranziție.

Planul național de tranziție conține măsuri privind monitorizarea și raportarea, respectând normele prevăzute la art. 41 alin. (2) , precum și măsurile prevăzute pentru fiecare instalație, în ceea ce privește asigurarea respectării la termenele stabilite a valorilor-limită de emisie aplicabile după data de 1 iulie 2020.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene planul național de tranziție la data solicitată de aceasta.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la orice modificare a planului național de tranziție.

În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalațiile de ardere sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31 , după caz, precum și de la includerea acestora în planul național de tranziție prevăzut la art. 32 , în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții

Până cel târziu la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene lista tuturor instalațiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1) , inclusiv puterea lor nominală totală, tipurile de combustibil utilizat și valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.

Pentru fiecare din instalațiile de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1) , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite, anual, Comisiei Europene evidența numărului de ore de funcționare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016.

În cazul unei instalații de ardere care, la data de 6 ianuarie 2011, a fost inventariată ca făcând parte dintr-un sistem izolat mic și a produs, la data respectivă, cel puțin 35% din energia electrică furnizată în cadrul rețelei în cauză și care, din cauza caracteristicilor sale tehnice, nu este în măsură să respecte valorile-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) , numărul de ore de funcționare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 18.000 începând cu 1 ianuarie 2020 și până la 31 decembrie 2023, iar data prevăzută la alin. (1) lit. b) și la alin. (2) și (3) este 1 ianuarie 2020.

În situația în care o instalație de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 1.500 MW, care a fost pusă în funcțiune înainte de 31 decembrie 1986, utilizează combustibili solizi indigeni cu o putere calorică netă de cel mult 5.800 kJ/kg, cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, cu un conținut combinat de umiditate și cenușă mai mare de 60% în greutate și cu un conținut de oxid de calciu în cenușă mai mare de 10%, numărul de ore de funcționare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 32.000 de ore.

Până la data de 31 decembrie 2019, instalațiile de ardere care la 6 ianuarie 2011 făceau parte din sisteme izolate mici pot fi exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31 , după caz.

Până la data de 31 decembrie 2019 se aplică valorile-limită de emisie prevăzute în autorizațiile acestor instalații de ardere, stabilite în temeiul prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații.

Instalațiile de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li sa acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

Pentru instalațiile de ardere care intră sub incidența prezentului capitol și care fac parte dintr-un sistem izolat mic, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, cu acordul autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau al autorității publice centrale pentru administrație publică, comunică Comisiei Europene, la data impusă de aceasta, o listă a instalațiilor de ardere respective, consumul total anual de energie a sistemului izolat mic și cantitatea de energie obținută prin interconectarea cu alte sisteme.

Până la data de 31 decembrie 2022, o instalație de ardere este exceptată de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31 , în situația în care sunt îndeplinite simultan următoarele condiții

Până la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene o listă a tuturor instalațiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1) , incluzând puterea termică nominală totală, tipurile de combustibili utilizați și valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.

Pentru fiecare instalație de ardere căreia i se aplică alin. (1) , anual, pe întreaga perioadă menționată la alineatul respectiv, inclusiv pentru anul 2022, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la proporția energiei termice utile produse de fiecare instalație, distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de încălzire urbană, exprimată ca medie mobilă aferentă ultimilor 5 ani.

Operatorii tuturor instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puțin 300 MW pentru care autorizația inițială de construire sau, în absența unei astfel de proceduri, autorizația inițială de funcționare a fost acordată după intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 114/2013 , au obligația să evalueze îndeplinirea următoarelor condiții

În situația în care condițiile prevăzute la alin. (1) sunt îndeplinite, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în reglementare impune operatorului să asigure un spațiu adecvat pe amplasamentul instalației, suficient pentru echipamentul necesar captării și comprimării dioxidului de carbon.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în reglementare stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile, pe baza evaluării menționate la alin. (1) și pe baza altor informații disponibile, îndeosebi în ceea ce privește protecția mediului și sănătatea umană.

Autorizațiile integrate de mediu prevăd condiții cu privire la funcționarea necorespunzătoare sau defecțiuni în funcționarea echipamentelor de reducere a emisiilor.

În cazul unei funcționări necorespunzătoare sau defecțiuni în funcționarea echipamentelor de depoluare, care nu permite reluarea funcționării în condiții normale în termen de 24 de ore, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu solicită operatorului fie să reducă sau să oprească funcționarea instalației de ardere, fie să exploateze instalația folosind combustibili puțin poluanți.

În termen de 48 de ore de la momentul funcționării necorespunzătoare sau al defectării echipamentelor de depoluare, operatorul informează, în scris, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu.

Durata cumulată a perioadelor în care instalația funcționează fără echipament corespunzător de reducere a emisiilor nu poate depăși 120 de ore pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.

Fără a aduce atingere standardelor de calitate a mediului, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu acordă derogări de la termenele-limită prevăzute la alin. (2) și (4) , numai în următoarele cazuri

Autorizația integrată de mediu conține prevederi privind monitorizarea substanțelor poluante emise în aer, în concordanță cu prevederile din anexa nr. 5 partea a 3-a.

Instalarea și funcționarea echipamentelor automatizate de monitorizare sunt supuse controlului și testelor anuale de supraveghere, potrivit prevederilor anexei nr. 5 partea a 3-a.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu stabilește localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.

Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorităților competente pentru protecția mediului cu responsabilități pentru inspecție și control să verifice respectarea condițiilor de funcționare și a valorilor-limită de emisie prevăzute de autorizația integrată de mediu.

Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu stabilește, în autorizația integrată de mediu, valorile-limită de emisie, respectând etapele următoare

Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) care utilizează reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) se aplică valori-limită de emisie stabilite astfel

Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) care utilizează reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, valorile-limită de emisie medii pentru dioxidul de sulf prevăzute în anexa nr. 5 partea a 7-a se aplică, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) sau (2).

Determinarea perioadelor de pornire și oprire a instalațiilor de ardere se realizează conform prevederilor Deciziei 2012/249/UE .

Planul național de tranziție se elaborează conform Deciziei 2012/115/UE de punere în aplicare a Comisiei din 10 februarie 2012 de stabilire a normelor referitoare la planurile naționale de tranziție menționate în Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale.

Prevederile prezentului capitol se aplică instalațiilor de incinerare a deșeurilor și instalațiilor de coincinerare a deșeurilor care incinerează sau coincinerează deșeuri solide ori lichide.

Prevederile prezentului capitol nu se aplică instalațiilor de gazeificare sau piroliză, în situația în care gazele rezultate în urma acestor tratamente termice a deșeurilor sunt purificate la un asemenea nivel încât, la momentul incinerării, nu mai sunt clasificate ca deșeuri și emisiile rezultate se situează sub nivelul emisiilor rezultate din arderea gazului natural.

Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor includ

În situația în care, pentru tratarea termică a deșeurilor, se aplică alte procese decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor include atât procesul de tratare termică, cât și procesul de incinerare ulterior.

În situația în care procesul de coincinerare a deșeurilor are loc astfel încât obiectivul esențial al instalației nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci tratarea termică a deșeurilor, instalația este considerată ca o instalație de incinerare a deșeurilor.

Prevederile prezentului capitol nu se aplică următoarelor instalații: a)instalații în care se procesează exclusiv următoarele deșeuri: a(1) deșeurile prevăzute la art. 3 lit. bb) pct. bb(2); a(2) deșeurile radioactive; a(3) subprodusele de origine animală prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 ; a(4) deșeurile rezultate din prospectarea și exploatarea resurselor de petrol și gaze provenind de la instalațiile maritime și incinerate la bordul acestora

Funcționarea instalațiilor de incinerare sau de coincinerare a deșeurilor se realizează în baza autorizației integrate de mediu sau a autorizației de mediu, după caz.

Pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau de coincinerare a deșeurilor, documentația de solicitare a autorizației de mediu conține o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerințe

Autorizația de mediu pentru instalațiile de incinerare și coincinerare trebuie să includă cel puțin următoarele

Autorizația de mediu emisă pentru instalațiile de incinerare sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor periculoase trebuie să includă, suplimentar față de cerințele de la alin. (1) , următoarele prevederi

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu stabilește categoriile de deșeuri care se includ în autorizația de mediu și care pot fi coincinerate în anumite categorii de instalații de coincinerare a deșeurilor.

Periodic, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu reexaminează și, acolo unde este necesar, actualizează condițiile din autorizația de mediu.

Gazele reziduale provenind de la instalațiile de incinerare și coincinerare a deșeurilor trebuie evacuate în mod controlat, printr-un coș de fum, a cărui înălțime este calculată astfel încât emisiile să nu afecteze sănătatea umană și mediul.

Emisiile de poluanți în aer provenind de la instalațiile de incinerare și coincinerare a deșeurilor nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 3-a și a 4-a sau valorile determinate potrivit prevederilor din partea a 4-a a anexei respective și să nu aducă atingere prevederilor Legii nr. 104/2011 .

În cazul în care într-o instalație de coincinerare a deșeurilor mai mult de 40% din căldura rezultată provine de la deșeuri periculoase sau în situația în care instalația coincinerează deșeuri municipale în amestec netratate, se aplică valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.

Evacuarea în mediul acvatic a apelor uzate rezultate în urma tratării gazelor reziduale provenite de la instalațiile de incinerare sau coincinerare se limitează pe cât posibil, iar concentrațiile substanțelor poluante nu depășesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 5-a.

Valorile-limită de emisie se aplică în punctul în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalația de incinerare sau din instalația de coincinerare a deșeurilor.

În situația în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt epurate în afara instalației de incinerare sau a instalației de coincinerare a deșeurilor, într-o instalație de epurare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape uzate, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 5-a trebuie aplicate în punctul în care apele uzate sunt evacuate din instalația de epurare.

În situația în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt epurate împreună cu apele uzate rezultate din alte surse, pe amplasamentul instalației de incinerare sau coincinerare a deșeurilor ori în afara acestuia, operatorul instalației de epurare trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanț masic, utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa nr. 6 partea a 6-a pct. 3, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie aplicabile pentru apele uzate provenite de la epurarea gazelor, în punctul de evacuare finală a apelor uzate.

Nu este permisă nicio diluare a apelor uzate, în scopul conformării cu valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 5-a.

Amplasamentele instalațiilor de incinerare și coincinerare a deșeurilor, inclusiv zonele asociate de stocare a deșeurilor, sunt proiectate și exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate și accidentale de orice substanțe poluante în sol, în apele de suprafață și în apele subterane.

Apele meteorice contaminate, apele contaminate rezultate din scurgeri sau cele rezultate în urma intervențiilor contra incendiilor, provenite de pe amplasamentul instalației de incinerare ori al instalației de coincinerare a deșeurilor, trebuie colectate și stocate într-un bazin colector cu o capacitate suficientă care să permită analiza și, dacă este cazul, tratarea acestora înainte de evacuare.

Fără a aduce atingere prevederilor art. 50 alin. (10) lit. c) , în situația în care valorile-limită de emisie sunt depășite, este interzisă funcționarea pe o perioadă mai mare de 4 ore fără întrerupere a instalației de incinerare sau de coincinerare a deșeurilor ori a cuptoarelor individuale care compun o instalație de incinerare sau de coincinerare a deșeurilor.

Durata cumulată de funcționare în cursul unui an, în condițiile prevăzute la alin. (11) , nu trebuie să depășească 60 de ore pentru cuptoarele care sunt conectate la un singur sistem de tratare a gazelor reziduale.

Monitorizarea emisiilor provenite de la instalațiile de incinerare sau coincinerare a deșeurilor se realizează potrivit prevederilor din anexa nr. 6 părțile a 6-a și a 7-a.

Instalarea și funcționarea sistemelor automatizate de măsurare sunt supuse, anual, controlului și testelor de verificare adecvate, potrivit prevederilor din anexa nr. 6 partea a 6-a pct. 1.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu stabilește locul de amplasare a punctelor de prelevare a probelor sau de măsurare, în care trebuie monitorizate emisiile.

Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorității competente pentru protecția mediului cu responsabilități de inspecție și control să verifice respectarea condițiilor de funcționare și a valorilor-limită de emisie prevăzute în autorizația de mediu.

Instalațiile de incinerare a deșeurilor trebuie să funcționeze astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conținutul de carbon organic total al zgurii și al cenușii de vatră să fie mai mic de 3% din greutatea în stare uscată a acestora sau pierderea la calcinare să fie mai mică de 5% din greutatea în stare uscată a acestora.

Acolo unde este necesar, în vederea respectării prevederilor alin. (1) , se utilizează tehnici de pretratare a deșeurilor.

Instalațiile de incinerare a deșeurilor sunt proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850°C, timp de cel puțin două secunde.

Instalațiile de coincinerare a deșeurilor sunt proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850°C, timp de cel puțin două secunde.

În situația în care sunt incinerate sau coincinerate deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1%, temperatura necesară conformării cu prevederile alin. (3) și (4) este de cel puțin 1.100°C.

În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la alin. (3)-(5) trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie, în situația în care autoritatea competentă pentru protecția mediului nu autorizează efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.

Fiecare cameră de combustie a unei instalații de incinerare a deșeurilor este echipată cu cel puțin un arzător auxiliar, care pornește automat când temperatura gazelor de combustie, după ultima injectare de aer de combustie, scade sub temperatura de 850°C, respectiv 1.100°C.

Arzătoarele auxiliare sunt utilizate și în fazele de pornire și de oprire, cu scopul de a asigura, în permanență, temperaturile respective, în timpul fazelor menționate și, de asemenea, atât timp cât în camera de combustie se găsesc deșeuri nearse.

Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezultă în urma arderii gazului lichefiat sau a gazelor naturale, precum și a motorinei, astfel cum este definită la art. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2007 privind limitarea conținutului de sulf din combustibilii lichizi, cu modificările și completările ulterioare.

Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor dispun de sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri, în următoarele situații

Căldura rezultată din instalațiile de incinerare a deșeurilor sau din instalațiile de coincinerare a deșeurilor trebuie recuperată, în măsura în care este posibil.

Deșeurile infecțioase provenite din activitățile medicale care prezintă riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate, în prealabil, cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct.

Instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor trebuie să fie exploatată și controlată de către o persoană fizică ce are pregătirea și competența necesare pentru acest tip de activitate.

Acolo unde este necesar, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu stabilește în actul de reglementare condiții specifice, diferite de cele prevăzute la art. 50 alin. (1)-(10) , inclusiv în ceea ce privește temperatura, pentru anumite categorii de deșeuri sau pentru anumite tratamente termice, numai în situația în care celelalte condiții prevăzute în prezentul capitol sunt respectate.

În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor, schimbarea condițiilor de funcționare nu trebuie să determine o producție mai mare de reziduuri sau o producție de reziduuri cu conținut mai mare de substanțe organice poluante decât reziduurile care ar fi fost obținute în condițiile prevăzute la art. 50 alin. (1)-(9) .

Emisiile de carbon organic total și monoxid de carbon provenite din instalațiile de coincinerare a deșeurilor, pentru care s-a emis o autorizație de mediu cu condiții modificate de funcționare potrivit prevederilor alin. (1) , respectă valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.

Emisiile de carbon organic total provenind de la cazanele pentru scoarță utilizate în industria celulozei pentru hârtie și a hârtiei, care coincinerează deșeuri la locul producerii acestora, aflate în activitate și pentru care a fost acordată o autorizație de mediu înainte de data de 28 decembrie 2002 și care sunt autorizate cu condiții modificate de funcționare potrivit prevederilor alin. (1) , respectă valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.

În cadrul rapoartelor elaborate conform prevederilor art. 71 , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană în ceea ce privește toate condițiile de funcționare autorizate potrivit prevederilor alin. (1)-(4) și asupra rezultatelor verificărilor efectuate.

Operatorul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor este obligat să ia toate măsurile de precauție necesare privind livrarea și recepția deșeurilor, pentru a preveni sau a limita, pe cât posibil, poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane, precum și alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul și riscurile directe pentru sănătatea umană.

Înaintea acceptării recepției deșeurilor în instalația de incinerare a deșeurilor sau în instalația de coincinerare a deșeurilor, operatorul determină masa fiecărui tip de deșeu, conform clasificării din lista europeană a deșeurilor instituită prin Decizia 2000/532/CE .

Înainte ca deșeurile periculoase să fie acceptate într-o instalație de incinerare sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul trebuie să colecteze informațiile disponibile privind deșeurile, pentru a verifica conformitatea cu condițiile de autorizare prevăzute la art. 45 alin. (2) .

Informațiile prevăzute la alin. (3) cuprind următoarele

Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduri

Probele prevăzute la alin. (5) lit. b) se păstrează cel puțin o lună după incinerarea sau coincinerarea deșeurilor în cauză.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului are posibilitatea de a acorda exceptări de la alin. (2)-(6) în cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor sau al instalațiilor de coincinerare a deșeurilor, care fac parte dintr-o instalație prevăzută la cap. II și care incinerează sau coincinerează numai deșeuri produse în cadrul instalației respective.

Autorizația de mediu prevede condiții privind reducerea la minimum a cantității și nocivității reziduurilor provenite din instalația de incinerare sau coincinerare a deșeurilor și, după caz, prevederi privind reciclarea, pe cât posibil, direct ori în afara instalației, a unor astfel de deșeuri.

Transportul și depozitarea temporară a reziduurilor uscate, sub formă de pulberi, se efectuează astfel încât să se evite dispersia reziduurilor respective în mediu.

Înaintea stabilirii modalităților de eliminare sau de reciclare a reziduurilor se efectuează teste corespunzătoare, pentru a determina caracteristicile fizice și chimice, precum și potențialul de poluare al reziduurilor. Testele respective se efectuează asupra fracțiunii solubile totale și a metalelor grele din fracția solubilă.

Documentația de solicitare pentru emiterea unei noi autorizații de mediu, în cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor și al instalațiilor de coincinerare a deșeurilor, este pusă la dispoziția publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri, pentru ca publicul să poată face observații cu privire la aceste documente de solicitare înainte ca autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizației de mediu să ia o decizie. Decizia respectivă, însoțită de cel puțin un exemplar al autorizației de mediu, și fiecare actualizare ulterioară se pun, de asemenea, la dispoziția publicului.

Pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mare ori egală cu două tone pe oră, raportul care trebuie transmis Comisiei Europene, prevăzut la art. 71 , include următoarele

Toate informațiile prevăzute la alin. (2) sunt puse la dispoziția publicului.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu întocmește lista instalațiilor de incinerare a deșeurilor sau a instalațiilor de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră, iar această listă se pune la dispoziția publicului.

Operatorul are obligația să aplice măsurile necesare prin care să se asigure că instalația este conformă cu una dintre următoarele condiții

Potrivit prevederilor art. 71 alin. (1) , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului raportează Comisiei Europene progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) .

În situația în care operatorul demonstrează că o instalație dată nu poate, din punct de vedere tehnic și economic, să respecte valoarea-limită pentru emisiile fugitive, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu, prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a) , permite ca emisiile să depășească acea valoare-limită de emisie, cu condiția asigurării că niciun risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu nu se produce.

Prevederile alin. (3) se aplică numai în situația în care operatorul demonstrează autorității competente pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu că sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile.

Acordarea excepției prevăzute la alin. (3) se aplică pe baza avizului emis de autoritatea competentă pentru sănătate publică, potrivit procedurilor specifice.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru activitățile de acoperire prevăzute la nr. crt. 8 din tabelul de la anexa nr. 7 partea a 2-a, care nu pot fi efectuate în condiții controlate, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu permite ca emisiile din instalație să nu respecte cerințele prevăzute la alineatul respectiv, numai în situația în care operatorul demonstrează autorității competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației de mediu că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic și economic și că sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile.

Potrivit prevederilor art. 71 , autoritatea publică centrală pentru protecția mediului raportează Comisiei Europene, potrivit regulilor stabilite de aceasta, excepțiile acordate potrivit prevederilor alin. (3) și (6) .

Emisiile de compuși organici volatili cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D ori H360F sau emisiile de compuși organici volatili halogenați cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H341 ori H351 sunt verificate în condiții controlate, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică și mediul și nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 7 partea a 4-a.

Instalațiile în care se desfășoară două sau mai multe activități, fiecare depășind valorile de prag stabilite în anexa nr. 7 partea a 2-a, trebuie să îndeplinească următoarele condiții

Operatorul are obligația să ia toate măsurile de prevenire corespunzătoare pentru a reduce la minimum emisiile de compuși organici volatili, în cursul operațiunilor de pornire și oprire.

Operatorul furnizează autorității competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației de mediu, o dată pe an sau/și la cerere, date care să îi permită acesteia să verifice conformarea cu următoarele condiții, după caz

Raportul privind conformarea include, după caz, un plan de gestionare a solvenților organici întocmit potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 7 partea a 7-a.

O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, a intrărilor de solvenți organici utilizați într-o instalație existentă, atunci când aceasta funcționează la capacitatea de producție proiectată, în alte condiții decât cele privind operațiunile de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor, este considerată modificare substanțială în cazul în care are ca efect o creștere a emisiilor de compuși organici volatili de peste

În cazul în care o instalație existentă suferă o modificare substanțială sau în cazul în care o instalație intră pentru prima dată în domeniul de aplicare a prezentei legi în urma unei modificări substanțiale, acea parte a instalației care suferă o modificare substanțială este tratată fie ca o instalație nouă, fie ca o instalație existentă, cu condiția ca valoarea emisiilor totale ale întregii instalații să nu depășească valoarea care ar fi fost atinsă în cazul în care partea de instalație modificată substanțial ar fi fost tratată ca o instalație nouă.

Pentru instalațiile care se află sub incidența prevederilor cap. II, modificările substanțiale respectă prevederile corespunzătoare capitolului respectiv. (4) În cazul unei modificări substanțiale, operatorul are obligația să demonstreze autorității competente pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației de mediu conformarea instalației cu dispozițiile prezentei legi.