Înapoi la Legislație

Legea nr. 278/2013 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
5 iunie 2023LEGEA nr. 141 din 24 mai 2023
Text consolidat la
5 iunie 2023
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
114

Pe scurt

Legea nr. 278/2013: LEGE nr. 278 din 24 octombrie 2013 privind emisiile industriale.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 5 iunie 2023, prin LEGEA nr. 141 din 24 mai 2023.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 5 iunie 2023.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
114 articole.
Cuprins

LEGE nr. 278 din 24 octombrie 2013 privind emisiile industriale

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Partea a 7-a

Planul de gestionare a solvenților 1. Principii ... Planul de gestionare a solvenților organici are următoarele obiective: a) verificarea conformării pe baza prevederilor art. 62 ; ... b) identificarea posibilităților viitoare de reducere a emisiilor de compuși organici; ... c) informarea publicului cu privire la consumul de solvenți organici și emisiile de compuși organici și conformarea cu prevederile cap. V. ... 2. Definiții ... Definițiile următoare furnizează cadrul pentru elaborarea bilanțului masic al solvenților organici. Cantitatea de solvenți organici utilizați la intrările în procesul tehnologic (I): I1 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalație, în cursul perioadei pentru care se calculează bilanțul masic; I2 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri, recuperați și reutilizați ca solvenți intrați în procesul tehnologic. Solventul organic reciclat este luat în considerare la fiecare utilizare în cadrul activității. Cantitatea de solvenți organici ieșiți în cursul procesului tehnologic (O): O1 - Emisiile în gaze reziduale; O2 - Cantitatea de solvenți organici pierduți în apă, luându-se în considerare procesul de tratare a apelor uzate atunci când se efectuează calculul pentru O5; O3 - Cantitatea de solvenți organici care rămân sub formă de impurități sau reziduuri în produsele rezultate din proces; O4 - Emisii necaptate de solvenți organici în aer. Aceste emisii provin din ventilația generală a încăperilor, prin evacuarea aerului în mediul exterior, prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare; O5 - Cantitatea de solvenți organici și/sau de compuși organici pierduți în urma unor reacții chimice sau fizice (inclusiv cei distruși, prin incinerare ori prin alte metode de tratare a gazelor reziduale sau a apelor uzate, ori cei absorbiți, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O6, O7 sau O8); O6 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în deșeurile colectate; O7 - Cantitatea de solvenți organici, ca atare sau conținuți în amestecuri, care sunt vânduți sau destinați vânzării ca produse cu valoare comercială; O8 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în amestecuri, recuperați în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizați ca element de intrare în procesul tehnologic respectiv, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O7; O9 - Cantitatea de solvenți organici eliberați în alte moduri. 3. Utilizarea planului de gestionare a solvenților organici, în vederea verificării conformării ... Planul de gestionare a solvenților organici este utilizat, în funcție de cerința specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează: a) Verificarea conformării cu schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, cu o valoare-limită pentru emisiile totale, exprimată în emisii de solvent pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a: ... (i) pentru toate activitățile care utilizează schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuației următoare: C = I1 - O8. În același timp, se determină cantitatea de substanțe solide utilizate în materialele de acoperire, pentru a se stabili în fiecare an valoarea emisiilor anuale de referință și valoarea țintă de emisie; (îi) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina valoarea emisiilor de compuși organici volatili (E) și a se evalua conformarea cu valorile-limită pentru emisiile totale de compuși organici volatili, exprimate în cantitate de solvent organic pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a. Valoarea emisiilor se calculează cu ajutorul ecuației următoare: E = F + O1, unde F reprezintă valoarea emisiei fugitive determinate conform prevederilor lit. b) pct. (i). Valoarea astfel obținută se împarte la parametrul aplicabil produsului în cauză; (iii) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a determina valoarea totală a emisiilor rezultate din toate activitățile în cauză și pentru a se evalua conformarea cu prevederile art. 59 alin. (9) lit. b) pct. b2) din prezenta lege, iar valoarea obținută se compară apoi cu valoarea totală a emisiilor care ar fi fost obținută în situația în care cerințele din părțile a 2-a, a 3-a și a 5-a ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat; b) Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile-limită pentru emisiile fugitive prevăzute în partea a 2-a: ... (i) Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuațiile următoare: ... F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8 sau F = O2 + O3 + O4 + O9. F se determină prin măsurarea directă a cantităților sau printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu, pe baza eficienței în captarea emisiilor din cadrul procesului. Valoarea-limită pentru emisiile fugitive se exprimă procentual din cantitatea de solvenți organici utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuației următoare: I = I1 + I2; (îi) Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător, și nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului

Partea a 8-a

Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie în gazele reziduale 1. În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care: a) niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor validate efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcționare a unei instalații sau activități, cu excepția operațiunilor de pornire, de oprire și de întreținere a echipamentelor, nu depășește valoarea-limită de emisie; ... b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie multiplicată cu un factor egal cu 1,5. ... 2. În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare: a) valoarea medie a tuturor valorilor măsurate nu depășește valoarea-limită de emisie; ... b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie, multiplicată cu un factor egal cu 1,5. ... 3. Conformarea cu partea a 4-a se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În orice altă situație, în cazul în care nu există dispoziții contrare în partea a 2-a, conformarea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. ... 4. La determinarea concentrațiilor masice ale poluanților din gazele reziduale nu se iau în considerare volumele de gaze adăugate la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, acolo unde este tehnic posibil

Anexa nr. 8

Prevederi tehnice aplicabile instalațiilor producătoare de dioxid de titan

Partea 1

Valorile-limită de emisie pentru emisiile în apă 1. În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): ... 550 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs. 2. În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală): a) 130 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural; ... b) 228 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic; ... c) 330 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. Instalațiile care evacuează în apele marine (estuare, zone costiere sau în larg) pot fi supuse unei valori-limită de emisie de 450 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. ... 3. În cazul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor și folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile-limită de emisie de la pct. 2 se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat

Partea a 2-a

Valorile-limită de emisie pentru emisiile în aer 1. Valorile-limită de emisie care sunt exprimate în concentrații masice pe metru cub (Nmc) se calculează la o temperatură de 273,15 K și la o presiune de 101,3 kPa. ... 2. Pentru pulberi: 50 mg/Nmc ca medie orară provenind de la sursele principale și 150 mg/Nmc ca medie orară provenind din orice altă sursă. ... 3. Pentru dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare și de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO(2): a) 6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală; ... b) 500 mg/Nmc ca medie orară pentru instalațiile destinate concentrării de deșeuri acide. ... 4. Pentru clor, în cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor: a) 5 mg/Nmc ca medie zilnică; ... b) 40 mg/Nmc în orice moment

Partea a 3-a

Monitorizarea emisiilor Monitorizarea emisiilor în aer include cel puțin monitorizarea continuă a: a) dioxidului și trioxidului de sulf provenind în fazele de fermentare și de calcinare din instalațiile pentru determinarea concentrației de deșeuri acide în instalațiile în care este utilizat procedeul cu sulfat; ... b) clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor; ... c) pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi

Legea nr. 278/2013 – text integral | LawChat