LEGE nr. 278 din 24 octombrie 2013 privind emisiile industriale

Valori-limită de emisie privind compușii organici volatili cărora li se atribuie fraze de pericol specifice 1. Pentru emisiile de compuși organici volatili menționate la art. 58 , în cazul în care suma debitelor masice a compușilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este mai mare sau cel puțin egală cu 10 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 2 mg/Nmc. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentrațiilor masice a tuturor compușilor organici volatili din emisie. ... 2. Pentru emisiile de compuși organici volatili halogenați cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H341 sau H351, pentru care debitul masic al sumei compușilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este mai mare sau cel puțin egal cu 100 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 20 mg/Nmc. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentrațiilor masice ale diferiților compuși organici volatili din emisie

Schema de reducere 1. Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere care a fost concepută în mod special pentru instalația sa. ... 2. Pentru activitățile de aplicare a materialelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următoarea schemă de reducere. În cazurile unde această schemă de reducere nu este corespunzătoare, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă pentru emiterea autorizației de mediu, după caz, permite operatorului să aplice orice altă schemă ce duce la obținerea unei reduceri de emisii care să fie echivalentă cu cea obținută în cazul în care s-ar aplica valorile-limită de emisie din părțile a 2-a și a 3-a ale prezentei anexe. ... La proiectarea schemei de reducere se iau în considerare următoarele aspecte: a) în cazul în care substituenții fără solvenți sau cu un conținut redus de solvenți sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului de punere în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor; ... b) valoarea de referință pentru reducerea emisiilor trebuie să corespundă emisiilor care ar rezultă în situația în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere. ... 3. Schema de reducere prezentată în continuare se aplică instalațiilor pentru care se poate presupune un conținut constant de substanță în stare solidă al produsului: a) valoarea emisiilor anuale de referință se calculează după cum urmează: ... (i) Se determină masa totală a substanțelor solide din cantitatea de material de acoperire și/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanțele solide sunt toate substanțele prezente în materialele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau a compușilor organici volatili. (îi) Valoarea emisiilor anuale de referință se calculează înmulțind masa determinată la pct. (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autoritățile competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației de mediu corectează acești factori, acolo unde este necesar, pentru instalațiile pentru care se dovedește că substanțele solide sunt utilizate mai eficient. Activitate Factor de înmulțire pentru lit. a) pct. (îi) Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea, ca parte a activității de tipărire; glazurarea, ca parte a acti- vității de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea textilelor, țesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv 4 Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor 3 Înveliș în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor 2,33 Alte operații de acoperire și tipărirea serigrafică în rotativă 1,5 b) Valoarea-țintă de emisie este egală cu valoarea emisiilor anuale de referință înmulțită cu un procent egal cu: ... (i) valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 15, pentru instalațiile specifice activităților prevăzute la nr. crt. 6 din tabelul din partea a 2-a, precum și celor care se încadrează în valorile de prag minime, prevăzute la nr. crt. 8 și 10 din tabelul din partea a 2-a a prezentei anexe; (îi) valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 5, pentru toate celelalte instalații; c) Conformarea este îndeplinită în situația în care emisia efectivă de compuși organici volatili, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenților, este mai mică sau egală cu valoarea țintă de emisie. ...

Monitorizarea emisiilor 1. Operatorul are obligația de a efectua monitorizarea continuă a emisiilor în cazul canalelor de evacuare la care sunt racordate echipamente de reducere și care la punctul final de evacuare eliberează în medie o cantitate totală de carbon organic mai mare de 10 kg/h. ... 2. În celelalte cazuri, operatorul are obligația să efectueze măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, sunt necesare minimum 3 valori în timpul fiecărui exercițiu de măsurare. ... 3. Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru conformarea cu prevederile prezentei legi, nu este necesar un echipament de reducere a emisiilor înainte de evacuare

Planul de gestionare a solvenților 1. Principii ... Planul de gestionare a solvenților organici are următoarele obiective: a) verificarea conformării pe baza prevederilor art. 62 ; ... b) identificarea posibilităților viitoare de reducere a emisiilor de compuși organici; ... c) informarea publicului cu privire la consumul de solvenți organici și emisiile de compuși organici și conformarea cu prevederile cap. V. ... 2. Definiții ... Definițiile următoare furnizează cadrul pentru elaborarea bilanțului masic al solvenților organici. Cantitatea de solvenți organici utilizați la intrările în procesul tehnologic (I): I1 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalație, în cursul perioadei pentru care se calculează bilanțul masic; I2 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri, recuperați și reutilizați ca solvenți intrați în procesul tehnologic. Solventul organic reciclat este luat în considerare la fiecare utilizare în cadrul activității. Cantitatea de solvenți organici ieșiți în cursul procesului tehnologic (O): O1 - Emisiile în gaze reziduale; O2 - Cantitatea de solvenți organici pierduți în apă, luându-se în considerare procesul de tratare a apelor uzate atunci când se efectuează calculul pentru O5; O3 - Cantitatea de solvenți organici care rămân sub formă de impurități sau reziduuri în produsele rezultate din proces; O4 - Emisii necaptate de solvenți organici în aer. Aceste emisii provin din ventilația generală a încăperilor, prin evacuarea aerului în mediul exterior, prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare; O5 - Cantitatea de solvenți organici și/sau de compuși organici pierduți în urma unor reacții chimice sau fizice (inclusiv cei distruși, prin incinerare ori prin alte metode de tratare a gazelor reziduale sau a apelor uzate, ori cei absorbiți, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O6, O7 sau O8); O6 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în deșeurile colectate; O7 - Cantitatea de solvenți organici, ca atare sau conținuți în amestecuri, care sunt vânduți sau destinați vânzării ca produse cu valoare comercială; O8 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în amestecuri, recuperați în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizați ca element de intrare în procesul tehnologic respectiv, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O7; O9 - Cantitatea de solvenți organici eliberați în alte moduri. 3. Utilizarea planului de gestionare a solvenților organici, în vederea verificării conformării ... Planul de gestionare a solvenților organici este utilizat, în funcție de cerința specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează: a) Verificarea conformării cu schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, cu o valoare-limită pentru emisiile totale, exprimată în emisii de solvent pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a: ... (i) pentru toate activitățile care utilizează schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuației următoare: C = I1 - O8. În același timp, se determină cantitatea de substanțe solide utilizate în materialele de acoperire, pentru a se stabili în fiecare an valoarea emisiilor anuale de referință și valoarea țintă de emisie; (îi) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina valoarea emisiilor de compuși organici volatili (E) și a se evalua conformarea cu valorile-limită pentru emisiile totale de compuși organici volatili, exprimate în cantitate de solvent organic pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a. Valoarea emisiilor se calculează cu ajutorul ecuației următoare: E = F + O1, unde F reprezintă valoarea emisiei fugitive determinate conform prevederilor lit. b) pct. (i). Valoarea astfel obținută se împarte la parametrul aplicabil produsului în cauză; (iii) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a determina valoarea totală a emisiilor rezultate din toate activitățile în cauză și pentru a se evalua conformarea cu prevederile art. 59 alin. (9) lit. b) pct. b2) din prezenta lege, iar valoarea obținută se compară apoi cu valoarea totală a emisiilor care ar fi fost obținută în situația în care cerințele din părțile a 2-a, a 3-a și a 5-a ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat; b) Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile-limită pentru emisiile fugitive prevăzute în partea a 2-a: ... (i) Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuațiile următoare: ... F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8 sau F = O2 + O3 + O4 + O9. F se determină prin măsurarea directă a cantităților sau printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu, pe baza eficienței în captarea emisiilor din cadrul procesului. Valoarea-limită pentru emisiile fugitive se exprimă procentual din cantitatea de solvenți organici utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuației următoare: I = I1 + I2; (îi) Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător, și nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului

Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie în gazele reziduale 1. În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care: a) niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor validate efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcționare a unei instalații sau activități, cu excepția operațiunilor de pornire, de oprire și de întreținere a echipamentelor, nu depășește valoarea-limită de emisie; ... b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie multiplicată cu un factor egal cu 1,5. ... 2. În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare: a) valoarea medie a tuturor valorilor măsurate nu depășește valoarea-limită de emisie; ... b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie, multiplicată cu un factor egal cu 1,5. ... 3. Conformarea cu partea a 4-a se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În orice altă situație, în cazul în care nu există dispoziții contrare în partea a 2-a, conformarea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis. ... 4. La determinarea concentrațiilor masice ale poluanților din gazele reziduale nu se iau în considerare volumele de gaze adăugate la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, acolo unde este tehnic posibil

Prevederi tehnice aplicabile instalațiilor producătoare de dioxid de titan

Valorile-limită de emisie pentru emisiile în apă 1. În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală): ... 550 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs. 2. În cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală): a) 130 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural; ... b) 228 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic; ... c) 330 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. Instalațiile care evacuează în apele marine (estuare, zone costiere sau în larg) pot fi supuse unei valori-limită de emisie de 450 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. ... 3. În cazul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor și folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile-limită de emisie de la pct. 2 se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat

Valorile-limită de emisie pentru emisiile în aer 1. Valorile-limită de emisie care sunt exprimate în concentrații masice pe metru cub (Nmc) se calculează la o temperatură de 273,15 K și la o presiune de 101,3 kPa. ... 2. Pentru pulberi: 50 mg/Nmc ca medie orară provenind de la sursele principale și 150 mg/Nmc ca medie orară provenind din orice altă sursă. ... 3. Pentru dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare și de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO(2): a) 6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală; ... b) 500 mg/Nmc ca medie orară pentru instalațiile destinate concentrării de deșeuri acide. ... 4. Pentru clor, în cazul instalațiilor care folosesc procedeul cu clor: a) 5 mg/Nmc ca medie zilnică; ... b) 40 mg/Nmc în orice moment

Monitorizarea emisiilor Monitorizarea emisiilor în aer include cel puțin monitorizarea continuă a: a) dioxidului și trioxidului de sulf provenind în fazele de fermentare și de calcinare din instalațiile pentru determinarea concentrației de deșeuri acide în instalațiile în care este utilizat procedeul cu sulfat; ... b) clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalațiilor care utilizează procedeul cu clor; ... c) pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi