LEGE nr. 246 din 26 octombrie 2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice în cadrul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte
acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției
oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției.
Transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acesteia, cu respectarea prevederilor art. 139 .
Înainte de înființarea instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, va proceda la efectuarea unei analize a viabilității acesteia, în vederea realizării obiectivelor pentru care aceasta va fi autorizată.
Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe
este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile ori alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării acestora.
În situația în care Fondul de garantare a asiguraților va funcționa și va fi autorizat potrivit prezentei legi să exercite competența unei instituții-punte, activitatea acesteia va fi evidențiată distinct.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor aferente contractelor de asigurare transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la asigurătorul supus rezoluției.
Orice contraprestație se plătește de instituția-punte, cu respectarea prevederilor art. 73 , în favoarea
proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte
asigurătorilor supuși rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea în tot sau în parte a activelor sau obligațiilor asigurătorilor supuși rezoluției la instituția-punte.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție ori, după caz, de alte active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.
În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera
acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte
drepturi, active sau obligații de la instituția-punte înapoi la asigurătorul supus rezoluției sau acțiunile ori alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a le reprimi, în condițiile în care este stipulat în mod expres acest aspect în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de transfer.
Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și în conformitate cu orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
În cadrul exercitării libertății de a presta servicii sau a dreptului de stabilire, instituția-punte este considerată a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
În alte scopuri, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate solicita ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuare a asigurătorului supus rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
Organul de conducere sau conducerea superioară a instituției-punte răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credință sau gravă neglijență, a atribuțiilor prevăzute de lege.
Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe
conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al instituției-punte
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte
instituția-punte este autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările în materie emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară
instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul Uniunii Europene privind ajutorul de stat, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.
Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1) lit. e) și în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată conform art. 104 la începutul funcționării sale. În acest sens, direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere direcției care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte va funcționa cu capitalul social sub nivelul prevăzut de lege.
Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării asigurătorului, a activelor, drepturilor sau obligațiilor către unul sau mai mulți asigurători, în situația în care condițiile sunt prielnice.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 89 în oricare dintre următoarele situații
fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate
instituția-punte nu mai respectă cerințele prevăzute la art. 89
transferul în întregime sau parțial al activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte
până la doi ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la un asigurător supus rezoluției sau la sfârșitul perioadei de prelungire acordate conform art. 100
activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.
În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile sau obligațiile acesteia, se asigură că acestea sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.
Vânzările conform alin. (1) sunt efectuate în condiții legale, cu luarea în considerare a circumstanțelor și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , cu notificarea Consiliului Concurenței pentru exercitarea competențelor legale, cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire
vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 98 lit. a) , b) , c) sau e) ; ori
este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii de asigurare esențiale.
Toate deciziile Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.
În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 98 lit. c) sau d), instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.
Cu respectarea prevederilor art. 73 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.
În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera active și obligații aparținând mai multor asigurători supuși rezoluției, obligația prevăzută la art. 99 alin. (1) se referă la activele și obligațiile transferate de la fiecare dintre acești asigurători supuși rezoluției, și nu la instituția-punte.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei instituții-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea prevederilor Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a două milioane euro. Autoritatea de Supraveghere Financiară notifică, în acest caz, autorizarea instituției-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.
Autorizarea instituției-punte se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
La constituirea unei instituții-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară numește persoanele care asigură conducerea structurilor responsabile cu activitățile de management al riscurilor, audit intern, conformitate, precum și cu orice alte activități care pot expune respectiva instituție-punte unor riscuri semnificative.
Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.
Dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 111 alin. (2) lit. b1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică instituției-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Aplicarea prezentului alineat se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări proprii documentația în baza căreia se autorizează constituirea instituției-punte în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum și conținutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituții-punte.
Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.
În termen de până la 30 de zile de la data depunerii actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți conform Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nerespectarea prevederilor alin. (2) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începerea desfășurării activității de către instituția-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției-punte în registrul comerțului.
În cadrul procedurii de insolvență aplicabile asigurătorului supus rezoluției, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor organului de conducere al instituției-punte ce urmează a fi îndeplinite de personalul asigurătorului supus rezoluției.
În cazul în care vânzarea instituției-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, asigurătorul care a funcționat ca instituție-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarea unui asigurător, inclusiv cerința minimă de capital.
În situația prevăzută la alin. (1) , autorizația asigurătorului care a funcționat ca instituție-punte și care îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, produce în continuare efecte pe o perioadă nedeterminată.
Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este competentă să transfere activele, drepturile sau obligațiile unui asigurător supus rezoluției sau ale unei instituții-punte către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.
În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe
este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
a fost creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile unuia sau mai multor asigurători supuși rezoluției sau ale unei instituții-punte.
Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de protejare a acestora în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.
Un vehicul de administrare a activelor funcționează dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
aprobă conținutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor
numește sau aprobă organul de conducere a vehiculului de administrare a activelor
aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile
aprobă strategia și profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 112 de a transfera active, drepturi sau obligații, numai cu respectarea uneia dintre următoarele condiții
situația de pe piața specifică a acelor active este de așa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor piețe financiare
un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a asigurătorului supus rezoluției sau a instituției-punte; sau
un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.
În situația în care aplică instrumentul de separare a activelor, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, stabilește contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și obligațiile către vehiculul de administrare a activelor, în conformitate cu principiile stabilite de lege și cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
Orice contraprestație plătită de vehiculul de administrare a activelor și portofoliilor dobândite în mod direct de la asigurătorul supus rezoluției se realizează pe seama asigurătorului supus rezoluției, cu respectarea prevederilor art. 72 . Contraprestația poate lua forma unei creanțe a vehiculului de administrare a activelor.
În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituției-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituției-punte, să dobândească active, drepturi sau obligații de la instituția-punte.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la asigurătorul supus rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la asigurătorul supus rezoluției, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 121 .
Asigurătorul supus rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații de la vehiculul de administrare a activelor la asigurătorul supus rezoluției, în una dintre următoarele situații
în situația în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul
în situația în care respectivele drepturi, active sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligațiilor specificate în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul.
În oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (1) , transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
Transferurile între asigurătorul supus rezoluției și vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță privind transferurile parțiale de proprietate prevăzute de lege.
Acționarii sau creditorii asigurătorului supus rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații aferente portofoliilor contractelor de asigurare nu sunt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia ori în legătură cu acestea.
Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acestuia față de acționarii sau creditorii asigurătorului supus rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii cu rea-credință sau gravă neglijență a atribuțiilor prevăzute de lege.