LEGE nr. 246 din 26 octombrie 2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, elaborează un plan de rezoluție pentru asigurătorii persoane juridice române.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de rezoluție elaborează planul de rezoluție după consultarea direcției care exercită funcția de supraveghere.
Planul de rezoluție cuprinde măsurile de rezoluție pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, le poate întreprinde în situația în care asigurătorul îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică informațiile prevăzute la art. 23 lit. a) asigurătorului în cauză.
La elaborarea planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate majoră a asigurătorului să se datoreze unor circumstanțe particulare specifice pieței asigurărilor sau economiei în ansamblu.
La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asigurătorul asigură asistență la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, reevaluează și, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluție, anual și după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice, a activității sau a situației financiare a asigurătorului, care ar putea avea un impact semnificativ asupra eficacității planurilor de rezoluție sau care ar impune o modificare a acestora.
În scopul aplicării prevederilor alin. (1) , asigurătorii informează Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere informează prompt direcția care exercită funcția de rezoluție asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 și 4 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, prevede, în planul de rezoluție, posibilitatea de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție prevăzute de lege și include următoarele aspecte
un rezumat al principalelor elemente ale planului
un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul asigurătorului, potrivit celor mai recente informații relevante pentru scopuri legate de rezoluție
o prezentare a modalității în care funcțiile critice și liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcții, din punct de vedere juridic și economic, pentru asigurarea continuității acestora în caz de dificultate majoră a asigurătorului
o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului
o descriere a procedurii de stabilire a valorii și posibilității de vânzare a funcțiilor critice, a liniilor de activitate de bază și a activelor asigurătorului
o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informațiile solicitate conform art. 25 sunt actualizate și puse la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, în orice moment
prezentarea modului în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră ca ar putea fi finanțate măsurile de rezoluție
o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate în funcție de scenariile posibile și termenele aplicabile
o analiză a impactului planului asupra angajaților asigurătorului, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate și o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluție a personalului, a organizației patronale și a sindicatului sau reprezentanților angajaților, după caz
un plan de comunicare cu mass-media și cu publicul
necesarul de capital de solvabilitate și de capital minim, precum și necesarul calitativ și cantitativ de fonduri proprii și termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel, dacă este cazul
o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale asigurătorului
după caz, orice opinie exprimată de asigurător cu privire la planul de rezoluție
o descriere detaliată a evaluării posibilităților de aplicare a planului de rezoluție
o descriere a tuturor măsurilor necesare pentru a înlătura obstacolele din calea aplicării planului de rezoluție.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita asigurătorilor să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sunt parte și poate stabili termenul în care aceștia trebuie să furnizeze evidențele respective.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili termene diferite, în funcție de tipurile de contracte financiare definite la art. 2 pct. 12 .
Termenele stabilite potrivit alin. (2) pentru furnizarea informațiilor se aplică tuturor asigurătorilor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili, în urma evaluărilor efectuate, dacă este adecvat ca asigurătorul să fie lichidat prin procedura obișnuită de insolvență sau să declanșeze procedura de rezoluție, aplicând asigurătorului diferitele instrumente și competențe de rezoluție, evitând orice efect negativ semnificativ asupra pieței de asigurări din România, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem financiar, cu scopul de a asigura continuitatea funcțiilor critice desfășurate de asigurător.
Pentru a evalua posibilitățile de aplicare a planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, examinează cel puțin următoarele elemente
măsura în care asigurătorul poate stabili corespondențe între liniile de activitate de bază, respectiv operațiunile critice și persoanele juridice
măsura în care structurile juridice și corporative sunt armonizate cu liniile de activitate de bază și operațiunile critice
măsura în care sunt în vigoare mecanisme care vizează asigurarea personalului, a infrastructurii, a finanțării, a lichidităților, a solvabilității, a portofoliului de asigurări, a rezervelor tehnice și a capitalului pentru a sprijini și menține liniile de activitate de bază și operațiunile critice
măsura în care acordurile de servicii ale asigurătorului sunt integral executabile în eventualitatea rezoluției asigurătorului
măsura în care structura administrativă a asigurătorului este adecvată pentru gestionarea și asigurarea conformității cu politicile interne ale acestuia cu privire la acordurile sale privind furnizarea de servicii
măsura în care asigurătorul dispune de un proces pentru transferarea treptată către terți a serviciilor furnizate în cadrul contractelor privind furnizarea de servicii în caz de separare a funcțiilor critice sau a liniilor de activitate de bază
capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a garanta că Autoritatea de Supraveghere Financiară este în măsură să colecteze informații exacte și complete privind liniile de activitate de bază și operațiunile critice, astfel încât să se faciliteze luarea de decizii rapide
capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a furniza informațiile esențiale pentru rezoluția eficace a asigurătorului în orice moment, chiar și atunci când condițiile se schimbă rapid
măsura în care asigurătorul și-a testat sistemele informatice de gestiune pe baza scenariilor de criză astfel cum sunt stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin reglementări emise în temeiul art. 160
măsura în care asigurătorul poate asigura continuitatea funcționării sistemelor sale informatice de gestiune atât pentru el, cât și pentru noul asigurător în cazul în care operațiunile critice și liniile de activitate de bază sunt separate de restul operațiunilor și liniilor de activitate
măsura în care asigurătorul a elaborat proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că oferă Autorității de Supraveghere Financiară informațiile necesare pentru identificarea creditorilor de asigurări și a sumelor acoperite de Fondul de garantare a asiguraților
valoarea și tipul activelor și rezervelor tehnice ale asigurătorului
în cazul în care evaluarea implică un asigurător care face parte dintr-un holding cu activitate mixtă, măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un impact negativ asupra părții nefinanciare a grupului
existența și soliditatea acordurilor privind furnizarea de servicii
fezabilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând seama de instrumentele disponibile și de structura asigurătorului
credibilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând cont de impactul posibil asupra creditorilor de asigurări, contrapărților și angajaților, precum și de eventualele măsuri pe care le-ar putea lua alte autorități de rezoluție
măsura în care impactul rezoluției asigurătorului asupra sistemului financiar și asupra încrederii în piața de asigurări poate fi evaluat în mod adecvat
măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un efect negativ semnificativ, direct sau indirect, asupra sistemului financiar, asupra încrederii în piața de asigurări sau asupra economiei
măsura în care contaminarea altor asigurători sau a piețelor financiare ar putea fi controlată prin aplicarea instrumentelor și competențelor de rezoluție.
În situația în care, în urma evaluării posibilităților aplicării planului de rezoluție a unui asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilităților de rezoluție a asigurătorului respectiv, va notifica aceste constatări în scris asigurătorului în cauză și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale ale asigurătorului.
În termen de patru luni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile alin. (6) , asigurătorul propune Autorității de Supraveghere Financiară măsuri posibile având ca scop înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în notificare. Autoritatea de Supraveghere Financiară evaluează eficiența măsurilor propuse pentru înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
Dacă estimează că măsurile propuse de un asigurător în conformitate cu prevederile alin. (7) nu reduc sau nu înlătură în mod eficient obstacolele în cauză, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita asigurătorului să ia măsuri alternative care pot conduce la atingerea acestui obiectiv și notifică măsurile respective în scris asigurătorului, care în termen de o lună propune un plan vizând intrarea în conformitate cu acestea.
În identificarea măsurilor alternative menționate la alin. (8) , Autoritatea de Supraveghere Financiară demonstrează că măsurile propuse de asigurător nu ar reuși să îndepărteze obstacolele din calea posibilității de rezoluție și în ce mod măsurile alternative propuse sunt potrivite pentru îndepărtarea acestora. Autoritatea de Supraveghere Financiară ține seama de amenințarea pentru stabilitatea financiară pe care o reprezintă aceste obstacole din calea posibilității de rezoluție și de efectul măsurilor asupra activității economice a asigurătorului, asupra stabilității acestuia și a capacității sale de a contribui la economie.
În aplicarea măsurilor alternative menționate la alin. (9) Autoritatea de Supraveghere Financiară are competența de a lua oricare dintre următoarele măsuri
să solicite asigurătorului revizuirea oricăror acorduri de finanțare intragrup sau examinarea motivelor pentru absența acestora sau încheierea unor acorduri de servicii, fie intragrup, fie cu părți terțe, pentru a asigura furnizarea de funcții critice, în condițiile legii
să solicite asigurătorului limitarea expunerilor sale individuale pe anumite clase de asigurări și agregate maxime pentru tot portofoliul de asigurări
să impună cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică, relevante pentru procedura de rezoluție
să solicite asigurătorului transferul parțial sau total al portofoliului de asigurări
să solicite asigurătorului limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în curs de desfășurare sau propuse
să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente
să solicite modificarea structurilor juridice referitoare la angajamentele contractuale sau operaționale ale asigurătorului, pentru a reduce complexitatea și a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții, prin aplicarea instrumentelor de rezoluție
să solicite unui asigurător să crească nivelul fondurilor proprii pentru a îndeplini cerințele de solvabilitate
să solicite unui asigurător să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerința minimă pentru fondurile proprii, inclusiv să încerce să renegocieze orice instrument de fonduri proprii pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Autorității de Supraveghere Financiară de a reduce valoarea contabilă a instrumentului în cauză sau de a-l converti ar fi aplicată în temeiul legislației jurisdicției care îl reglementează.
La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, fiecare asigurător
cooperează la elaborarea planului de rezoluție
furnizează toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a planului de rezoluție.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere cooperează cu direcția care exercită funcția de rezoluție, pentru a verifica în ce măsură informațiile prevăzute la alin. (1) sunt deja disponibile. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, în situația în care aceste informații sunt disponibile, direcția care exercită funcția de supraveghere le transmite direcției care exercită funcția de rezoluție.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, trebuie să țină cont de obiectivele rezoluției și să aleagă acele instrumente și competențe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor relevante pentru fiecare situație în parte.
Obiectivele rezoluției prevăzute la art. 39 sunt următoarele
protejarea creditorilor de asigurări
minimizarea impactului asupra fondurilor de protecție, protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijin financiar public
evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare a pieței de asigurări, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieței, și prin menținerea disciplinei pe piață
asigurarea continuității funcțiilor critice.
În situația în care urmărește obiectivele prevăzute la alin. (1) , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încearcă să reducă la minimum costul rezoluției și să evite distrugerea valorii, cu excepția cazului în care acestea nu permit realizarea obiectivelor rezoluției.
Cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, obiectivele rezoluției au o importanță egală, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate lua o măsură de rezoluție cu privire la un asigurător dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile următoare
dacă aceasta stabilește că asigurătorul intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră. În acest sens, direcția care exercită funcția de supraveghere se consultă cu direcția care exercită funcția de rezoluție
măsura de rezoluție este necesară din perspectiva interesului public în sensul art. 43 alin. (2) .
Stabilirea faptului că asigurătorul intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră poate fi făcută de direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție, în urma consultării direcției care exercită funcția de supraveghere, în cazul în care direcția care exercită funcția de rezoluție dispune de instrumentele necesare pentru a stabili acest lucru, în special de acces adecvat la informațiile relevante. Direcția care exercită funcția de supraveghere prezintă direcției care exercită funcția de rezoluție orice informații relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-și putea realiza evaluarea fără întârziere.
În sensul art. 42 alin. (1) lit. a) , se consideră că un asigurător intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare
asigurătorul încalcă cerințele pentru continuarea deținerii autorizației sau este susceptibil să le încalce, în viitorul apropiat, ca urmare a unei deteriorări rapide a situației financiare ce include o deteriorare a situației capitalului de solvabilitate și a fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate într-o măsură care ar justifica retragerea autorizației de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, inclusiv în cazul în care asigurătorul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii
activele asigurătorului sunt inferioare obligațiilor sau, potrivit unor elemente obiective, se poate ajunge la concluzia că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat
asigurătorul se află în imposibilitatea de a achita despăgubirile/indemnizațiile cuvenite creditorilor de asigurări sau, potrivit unor elemente obiective, se poate ajunge la concluzia că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat.
În sensul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) , o măsură de rezoluție este considerată de interes public dacă este necesară pentru atingerea de o manieră adecvată a unuia sau mai multor obiective ale rezoluției menționate la art. 40 , iar lichidarea asigurătorului conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției în aceeași măsură.
În situația în care exercită competențe de rezoluție și, respectiv, când aplică unui asigurător instrumentele prevăzute la art. 68 , Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că măsurile de rezoluție sunt întreprinse în conformitate cu următoarele principii
acționarii asigurătorului supus rezoluției sunt primii care suportă pierderile
creditorii asigurătorului supus rezoluției suportă pierderi ulterior acționarilor, în conformitate cu ordinea priorității creanțelor acestora din cadrul procedurii obișnuite de insolvență, cu excepția cazului în care în lege se prevede în mod expres altfel
organul de conducere și conducerea superioară ale asigurătorului supuse rezoluției sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care păstrarea integrală sau parțială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcție de circumstanțe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției
organul de conducere și conducerea superioară a asigurătorului supus rezoluției oferă întreaga asistență necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției
persoanele fizice și juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a asigurătorului supuse rezoluției sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale
creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal
niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin intermediul procedurii obișnuite de insolvență
activele admise să acopere rezervele tehnice sunt protejate în întregime; și
Aplicarea de instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se realizează, după caz, cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat și cu respectarea normelor de concurență incidente.
În cazul în care unui asigurător i se aplică unul dintre instrumentele de rezoluție, respectiv vânzarea activității și a portofoliului, instituția-punte sau separarea activelor, nu se aplică prevederile legale în materia protecției drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia, asigurătorul fiind considerat ca făcând obiectul procedurii de faliment în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, informează și se consultă cu reprezentanții angajaților asigurătorului supus rezoluției, dacă este cazul.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție fără a aduce atingere practicilor cu privire la reprezentarea angajaților în organele de conducere ale asigurătorului.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat, poate desemna un administrator de rezoluție care să înlocuiască organul de conducere al instituției supuse rezoluției, caz în care face publică numirea acestuia. Administratorul de rezoluție trebuie să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare îndeplinirii funcțiilor sale. Fondul de garantare a asiguraților poate fi numit administrator de rezoluție.
Administratorul de rezoluție dispune de toate competențele acționarilor și ale organului de conducere al asigurătorului. Cu toate acestea, administratorul de rezoluție nu poate exercita aceste competențe decât sub controlul Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție.
Administratorul de rezoluție are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției menționate la art. 40 alin. (1) și pentru a pune în aplicare măsurile de rezoluție în conformitate cu decizia Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție. Măsurile de rezoluție pot include o majorare a capitalului, modificarea structurii acționariatului asigurătorului respectiv sau preluarea controlului acesteia de către asigurători cu o soliditate financiară adecvată.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate stabili limite ale acțiunilor administratorului de rezoluție sau poate solicita ca anumite acte ale sale să facă obiectul aprobării prealabile. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate înlocui administratorul de rezoluție în orice moment.
Administratorul de rezoluție are obligația să întocmească și să prezinte Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum și la începutul și la sfârșitul mandatului său, rapoarte privind situația economică și financiară a asigurătorului la care a fost desemnat administrator de rezoluție și acțiunile întreprinse cu ocazia exercitării atribuțiilor sale.
Mandatul unui administrator de rezoluție nu poate depăși un an. Mandatul poate fi reînnoit, în cazuri excepționale, dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că sunt în continuare îndeplinite condițiile de numire a unui administrator de rezoluție.