LEGE nr. 246 din 26 octombrie 2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, trebuie să țină cont de obiectivele rezoluției și să aleagă acele instrumente și competențe care permit realizarea în cel mai înalt grad a obiectivelor relevante pentru fiecare situație în parte.
Obiectivele rezoluției prevăzute la art. 39 sunt următoarele
protejarea creditorilor de asigurări
minimizarea impactului asupra fondurilor de protecție, protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijin financiar public
evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare a pieței de asigurări, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieței, și prin menținerea disciplinei pe piață
asigurarea continuității funcțiilor critice.
În situația în care urmărește obiectivele prevăzute la alin. (1) , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, încearcă să reducă la minimum costul rezoluției și să evite distrugerea valorii, cu excepția cazului în care acestea nu permit realizarea obiectivelor rezoluției.
Cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, obiectivele rezoluției au o importanță egală, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, trebuie să le aplice în mod echilibrat, în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate lua o măsură de rezoluție cu privire la un asigurător dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile următoare
dacă aceasta stabilește că asigurătorul intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră. În acest sens, direcția care exercită funcția de supraveghere se consultă cu direcția care exercită funcția de rezoluție
măsura de rezoluție este necesară din perspectiva interesului public în sensul art. 43 alin. (2) .
Stabilirea faptului că asigurătorul intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră poate fi făcută de direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție, în urma consultării direcției care exercită funcția de supraveghere, în cazul în care direcția care exercită funcția de rezoluție dispune de instrumentele necesare pentru a stabili acest lucru, în special de acces adecvat la informațiile relevante. Direcția care exercită funcția de supraveghere prezintă direcției care exercită funcția de rezoluție orice informații relevante pe care aceasta din urmă le solicită pentru a-și putea realiza evaluarea fără întârziere.
În sensul art. 42 alin. (1) lit. a) , se consideră că un asigurător intră sau este susceptibil de a intra într-o stare de dificultate majoră, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare
asigurătorul încalcă cerințele pentru continuarea deținerii autorizației sau este susceptibil să le încalce, în viitorul apropiat, ca urmare a unei deteriorări rapide a situației financiare ce include o deteriorare a situației capitalului de solvabilitate și a fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate într-o măsură care ar justifica retragerea autorizației de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, inclusiv în cazul în care asigurătorul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate sau o parte semnificativă din fondurile proprii
activele asigurătorului sunt inferioare obligațiilor sau, potrivit unor elemente obiective, se poate ajunge la concluzia că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat
asigurătorul se află în imposibilitatea de a achita despăgubirile/indemnizațiile cuvenite creditorilor de asigurări sau, potrivit unor elemente obiective, se poate ajunge la concluzia că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat.
În sensul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) , o măsură de rezoluție este considerată de interes public dacă este necesară pentru atingerea de o manieră adecvată a unuia sau mai multor obiective ale rezoluției menționate la art. 40 , iar lichidarea asigurătorului conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar permite atingerea obiectivelor rezoluției în aceeași măsură.
În situația în care exercită competențe de rezoluție și, respectiv, când aplică unui asigurător instrumentele prevăzute la art. 68 , Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că măsurile de rezoluție sunt întreprinse în conformitate cu următoarele principii
acționarii asigurătorului supus rezoluției sunt primii care suportă pierderile
creditorii asigurătorului supus rezoluției suportă pierderi ulterior acționarilor, în conformitate cu ordinea priorității creanțelor acestora din cadrul procedurii obișnuite de insolvență, cu excepția cazului în care în lege se prevede în mod expres altfel
organul de conducere și conducerea superioară ale asigurătorului supuse rezoluției sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care păstrarea integrală sau parțială a organului de conducere sau a conducerii superioare, în funcție de circumstanțe, este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției
organul de conducere și conducerea superioară a asigurătorului supus rezoluției oferă întreaga asistență necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției
persoanele fizice și juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a asigurătorului supuse rezoluției sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale
creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal
niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin intermediul procedurii obișnuite de insolvență
activele admise să acopere rezervele tehnice sunt protejate în întregime; și
Aplicarea de instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se realizează, după caz, cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat și cu respectarea normelor de concurență incidente.
În cazul în care unui asigurător i se aplică unul dintre instrumentele de rezoluție, respectiv vânzarea activității și a portofoliului, instituția-punte sau separarea activelor, nu se aplică prevederile legale în materia protecției drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia, asigurătorul fiind considerat ca făcând obiectul procedurii de faliment în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
În situația în care aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, informează și se consultă cu reprezentanții angajaților asigurătorului supus rezoluției, dacă este cazul.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aplică instrumente de rezoluție și exercită competențe de rezoluție fără a aduce atingere practicilor cu privire la reprezentarea angajaților în organele de conducere ale asigurătorului.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat, poate desemna un administrator de rezoluție care să înlocuiască organul de conducere al instituției supuse rezoluției, caz în care face publică numirea acestuia. Administratorul de rezoluție trebuie să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare îndeplinirii funcțiilor sale. Fondul de garantare a asiguraților poate fi numit administrator de rezoluție.
Administratorul de rezoluție dispune de toate competențele acționarilor și ale organului de conducere al asigurătorului. Cu toate acestea, administratorul de rezoluție nu poate exercita aceste competențe decât sub controlul Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție.
Administratorul de rezoluție are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției menționate la art. 40 alin. (1) și pentru a pune în aplicare măsurile de rezoluție în conformitate cu decizia Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție. Măsurile de rezoluție pot include o majorare a capitalului, modificarea structurii acționariatului asigurătorului respectiv sau preluarea controlului acesteia de către asigurători cu o soliditate financiară adecvată.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate stabili limite ale acțiunilor administratorului de rezoluție sau poate solicita ca anumite acte ale sale să facă obiectul aprobării prealabile. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate înlocui administratorul de rezoluție în orice moment.
Administratorul de rezoluție are obligația să întocmească și să prezinte Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, la intervale regulate stabilite de aceasta, precum și la începutul și la sfârșitul mandatului său, rapoarte privind situația economică și financiară a asigurătorului la care a fost desemnat administrator de rezoluție și acțiunile întreprinse cu ocazia exercitării atribuțiilor sale.
Mandatul unui administrator de rezoluție nu poate depăși un an. Mandatul poate fi reînnoit, în cazuri excepționale, dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că sunt în continuare îndeplinite condițiile de numire a unui administrator de rezoluție.
Înainte de a întreprinde vreo măsură de rezoluție în legătură cu un asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că un auditor financiar, persoană juridică, efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale asigurătorului. Cu respectarea prevederilor art. 66 și ale art. 138-140 , în cazul în care sunt respectate toate cerințele enunțate în prezentul capitol, evaluarea se consideră a fi definitivă.
Obiectivul evaluării este acela de a determina valoarea activelor și obligațiilor asigurătorului care îndeplinește condițiile de declanșare a rezoluției menționate la art. 42 și art. 43 alin. (1) .
Scopurile evaluării sunt
să sprijine evaluarea modului în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a rezoluției sau condițiile de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante
în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a rezoluției, să contribuie la fundamentarea deciziei privind acțiunea de rezoluție adecvată de întreprins în legătură cu asigurătorul
în cazul exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care sunt anulate sau diluate acțiunile sau alte instrumente de proprietate, precum și măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia datoriilor în instrumente de capital relevante
în cazul aplicării instrumentului instituției-punte sau instrumentului de separare a activelor, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate și a deciziei privind valoarea oricăror contraprestații ce trebuie plătite asigurătorului supus rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate
în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a activității și a portofoliului, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate și să furnizeze informații care să permită Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, să determine care sunt măsurile prevăzute la art. 75
în toate situațiile, să asigure că orice pierderi privind activele asigurătorului sunt asumate în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție.
Fără a aduce atingere cadrului legal privind ajutorul de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente și va tine seama de următoarele condiții
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a asiguraților, în calitatea sa de administrator al Fondului de rezoluție pentru asigurători, pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat de la asigurătorul supus rezoluției, în conformitate cu prevederile art. 72
Evaluarea trebuie să fie însoțită de următoarele informații, care trebuie să figureze în registrele și evidențele contabile ale asigurătorului
un bilanț actualizat și un raport privind situația financiară a asigurătorului
o analiză și o estimare a valorii contabile a activelor și pasivelor bilanțiere, inclusiv a rezervelor tehnice
o listă a soldurilor datoriilor din bilanț care figurează în registrele și evidențele contabile ale asigurătorului, cu indicarea respectivelor creanțe și ranguri de prioritate, conform legislației aplicabile privind insolvența.
În vederea sprijinirii fundamentării deciziilor menționate la art. 58 lit. d) și e) , informațiile prevăzute la art. 60 lit. b) pot fi însoțite de o analiză și de o estimare a valorii activelor și obligațiilor asigurătorului pe baza valorii de piață, după caz.
Evaluarea indică repartizarea creditorilor pe categorii în funcție de rangurile de prioritate conform legislației aplicabile privind insolvența și furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare dintre categoriile de acționari și de creditori dacă asigurătorul ar fi fost lichidat conform procedurii obișnuite de insolvență.
Această estimare nu afectează aplicarea principiului potrivit căruia "niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat", în conformitate cu prevederile art. 134 .
Evaluarea provizorie menționată la alin. (1) include și o rezervă pentru pierderi suplimentare, justificată în mod adecvat.
Evaluarea este provizorie până la momentul efectuării acesteia de către un auditor financiar, persoană juridică, potrivit art. 55 . Evaluarea definitivă efectuată ulterior evaluării provizorii este distinctă de evaluarea menționată la art. 134 , indiferent dacă este efectuată simultan cu aceasta sau de către același auditor financiar, persoană juridică.
Evaluarea definitivă ex-post se realizează în următoarele scopuri
să asigure că orice pierderi privind activele asigurătorului sunt recunoscute în întregime în evidențele contabile
să contribuie la fundamentarea deciziei de a ajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, în conformitate cu prevederile art. 64 .
În situația în care prin evaluarea definitivă ex-post se estimează că valoarea activului net al asigurătorului este mai mare decât valoarea activului net, estimată potrivit evaluării provizorii, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are posibilitatea
să-și exercite competența de a majora valoarea creanțelor creditorilor sau a proprietarilor de instrumente de capital relevante care au fost reduse
să solicite instituției-punte sau vehiculului de administrare a activelor să efectueze o plată suplimentară de contraprestații aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor către asigurătorul supus rezoluției sau, după caz, aferente acțiunilor sau instrumentelor de proprietate către proprietarii acțiunilor sau instrumentelor de proprietate.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 56 , evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu prevederile art. 63 constituie temei pentru ca Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, să întreprindă acțiuni de rezoluție, inclusiv să preia controlul unui asigurător care intră într-o stare de dificultate majoră, sau să își exercite competența de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante.
Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument de rezoluție sau de exercitare a unei competențe de rezoluție sau din decizia de exercitare a competenței de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante. Evaluarea în sine nu poate fi contestată separat, dar poate fi contestată împreună cu decizia luată, în conformitate cu prevederile art. 138-140 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluție asigurătorilor care îndeplinesc condițiile de declanșare a rezoluției.
Potrivit dispozițiilor art. 67 , instrumentele de rezoluție sunt următoarele
vânzarea activității și a portofoliului
instituția-punte
separarea activelor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentele de rezoluție individual sau în orice combinație, cu respectarea prevederilor art. 70 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluție.
În situația în care sunt utilizate doar instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 68 lit. a) sau b) , iar ele sunt utilizate pentru a transfera doar parțial active, drepturi sau obligații ale unui asigurător supus rezoluției, asigurătorul rezidual de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligațiile este lichidat, conform procedurii obișnuite de insolvență. Lichidarea se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situație în care asigurătorul rezidual trebuie să furnizeze servicii sau sprijin pentru a permite destinatarului să-și desfășoare activitățile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum și orice alt motiv care face necesară continuarea activității asigurătorului rezidual pentru atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor prevăzute în lege.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a asiguraților, în calitatea sa de administrator al Fondului de rezoluție pentru asigurători, acționând în temeiul art. 146 și 147 , pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție, în una sau mai multe dintre modalitățile următoare
ca deducere din orice contraprestații plătite de destinatar asigurătorului supus rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate
de la asigurătorul supus rezoluției, în calitate de creditor preferențial
din orice încasări rezultate în urma încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferențial.