LEGE nr. 246 din 26 octombrie 2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluție asigurătorilor care îndeplinesc condițiile de declanșare a rezoluției.
Potrivit dispozițiilor art. 67 , instrumentele de rezoluție sunt următoarele
vânzarea activității și a portofoliului
instituția-punte
separarea activelor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentele de rezoluție individual sau în orice combinație, cu respectarea prevederilor art. 70 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluție.
În situația în care sunt utilizate doar instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 68 lit. a) sau b) , iar ele sunt utilizate pentru a transfera doar parțial active, drepturi sau obligații ale unui asigurător supus rezoluției, asigurătorul rezidual de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligațiile este lichidat, conform procedurii obișnuite de insolvență. Lichidarea se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situație în care asigurătorul rezidual trebuie să furnizeze servicii sau sprijin pentru a permite destinatarului să-și desfășoare activitățile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum și orice alt motiv care face necesară continuarea activității asigurătorului rezidual pentru atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor prevăzute în lege.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a asiguraților, în calitatea sa de administrator al Fondului de rezoluție pentru asigurători, acționând în temeiul art. 146 și 147 , pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție, în una sau mai multe dintre modalitățile următoare
ca deducere din orice contraprestații plătite de destinatar asigurătorului supus rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate
de la asigurătorul supus rezoluției, în calitate de creditor preferențial
din orice încasări rezultate în urma încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferențial.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o instituție-punte
acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției
orice categorii de active, drepturi sau obligații ale unui asigurător aflat în rezoluție sau totalitatea acestora, inclusiv transferul de portofoliu în asigurări.
Transferul menționat la alin. (1) are loc, cu respectarea prevederilor prezentei legi, fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de dreptul civil sau de legislația specifică pieței asigurărilor, cu excepția celor prevăzute la art. 89 și 90 .
Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art. 73 trebuie să se realizeze potrivit Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în funcție de circumstanțele existente, și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
În sensul prevederilor art. 72 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, ia toate măsurile necesare pentru realizarea unui transfer în baza evaluării efectuate potrivit dispozițiilor prezentei legi, având în vedere circumstanțele situației.
Orice contraprestație se plătește de cumpărător, cu respectarea prevederilor art. 72 , în favoarea
proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vânzarea activității și a portofoliului s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul supus rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente de proprietate
asigurătorului supus rezoluției, în cazul în care s-a efectuat transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor asigurătorului aflat în rezoluție la cumpărător.
În situația în care aplică instrumentul de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției sau, după caz, pentru a efectua transferuri suplimentare de active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.
După aplicarea instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competențele de transfer în ceea ce privește activele, drepturile sau obligațiile transferate în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligațiilor înapoi la asigurătorul supus rezoluției ori a acțiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații, acțiuni sau alte instrumente de proprietate.
Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condițiile legale de desfășurare a activităților pe care le dobândește prin transfer în situația în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art. 73 . În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de autorizare în acest sens, împreună cu transferul, într-un termen de până la 30 de zile.
Autoritatea de Supraveghere Financiară efectuează evaluarea necesară astfel încât să permită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului și să faciliteze atingerea de către măsura de rezoluție a obiectivelor relevante ale rezoluției. În cazul în care un transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate ce are loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului ar duce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate în cadrul unui asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă a acelui asigurător, poate efectua evaluarea, prin derogare de la prevederile legale naționale referitoare la procedura și criteriile de evaluare aplicabile potențialilor achizitori în vederea dobândirii calității de acționar semnificativ al unui asigurător.
În cazul în care direcția care exercită funcția de supraveghere din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară nu a finalizat evaluarea prevăzută la art. 80 , la data transferului de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate se aplică următoarele măsuri
respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător operează de drept
în cursul perioadei de evaluare și în cursul oricărei perioade de cesionare prevăzute la alin. (5) lit. b) , drepturile de vot ale cumpărătorului, aferente respectivelor acțiuni, sau alte instrumente de proprietate sunt suspendate până la data aprobării prealabile a Autorității de Supraveghere Financiară. Pe perioada suspendării Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, nu poate exercita respectivele drepturi de vot.
În cursul perioadei de evaluare și în cursul oricărei perioade de cesionare prevăzute la alin. (5) lit. b) , sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor cu privire la aprobarea acționarilor semnificativi ai unui asigurător conform Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică respectivelor transferuri de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, imediat după finalizarea evaluării, direcția care exercită funcția de supraveghere notifică în scris cumpărătorului și direcției care exercită funcția de rezoluție decizia sa de a aproba sau, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor legale emise în aplicarea acestei legi de a se opune respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător.
În cazul în care direcția care exercită funcția de supraveghere din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară aprobă respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate se consideră acordate în întregime cumpărătorului, imediat după primirea de către cumpărător și de către direcția care exercită funcția de rezoluție a respectivei notificări de aprobare.
În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, se opune respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, în următoarele situații, atunci
drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate, prevăzute la alin. (1) lit. b) , se vor exercita în continuare
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, care să nu-l afecteze negativ pe cumpărător, ținând cont de condițiile pieței
în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit potrivit lit. b) , atunci Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, poate impune cumpărătorului sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor cu privire la aprobarea acționarilor semnificativi ai unui asigurător. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că respectivele sancțiuni și/sau măsuri sancționatoare sunt impuse cu acordul direcției care exercită funcția de rezoluție.
Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului fac obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute de lege.
În scopul exercitării dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii într-un stat membru, cumpărătorul este considerat a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de asigurătorul supus rezoluției, aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate, astfel cum acestea rezultă din lege și din contractele de asigurare la care este parte.
Cumpărătorul prevăzut la art. 73 poate continua să exercite drepturile asigurătorului supus rezoluției, astfel cum acestea rezultă din lege și din contractele de asigurare la care este parte.
Acționarii sau creditorii asigurătorului supuși rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate ori în legătură cu acestea.
În situația în care aplică unui asigurător instrumentul de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, scoate pe piață sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piață a activelor, drepturilor, obligațiilor, acțiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenționează să le transfere. Grupuri de drepturi, active și obligații pot fi scoase pe piață separat în vederea vânzării.
Fără a aduce atingere cadrului legal privind ajutorul de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață prevăzută la art. 86 se efectuează în conformitate cu următoarele criterii
trebuie să fie transparentă și trebuie să prezinte detaliat activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să le transfere, având în vedere circumstanțele și, în special, necesitatea de a menține stabilitatea financiară
nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze niciun potențial cumpărător
trebuie să fie liberă de orice conflict de interese
nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potențial
trebuie să țină seama de necesitatea ca acțiunea de rezoluție să se desfășoare cu rapiditate
scopul trebuie să fie maximizarea prețului de vânzare a acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligațiilor în cauză.
Cu respectarea criteriului prevăzut la alin. (1) lit. b) , criteriile prevăzute la alin. (1) nu aduc atingere dreptului Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a contacta potențiali cumpărători.
Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice în cadrul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte
acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției
oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției.
Transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acesteia, cu respectarea prevederilor art. 139 .
Înainte de înființarea instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, va proceda la efectuarea unei analize a viabilității acesteia, în vederea realizării obiectivelor pentru care aceasta va fi autorizată.
Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe
este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile ori alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării acestora.
În situația în care Fondul de garantare a asiguraților va funcționa și va fi autorizat potrivit prezentei legi să exercite competența unei instituții-punte, activitatea acesteia va fi evidențiată distinct.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor aferente contractelor de asigurare transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la asigurătorul supus rezoluției.
Orice contraprestație se plătește de instituția-punte, cu respectarea prevederilor art. 73 , în favoarea
proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte
asigurătorilor supuși rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea în tot sau în parte a activelor sau obligațiilor asigurătorilor supuși rezoluției la instituția-punte.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție ori, după caz, de alte active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.
În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera
acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte
drepturi, active sau obligații de la instituția-punte înapoi la asigurătorul supus rezoluției sau acțiunile ori alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a le reprimi, în condițiile în care este stipulat în mod expres acest aspect în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de transfer.
Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și în conformitate cu orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
În cadrul exercitării libertății de a presta servicii sau a dreptului de stabilire, instituția-punte este considerată a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
În alte scopuri, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate solicita ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuare a asigurătorului supus rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
Organul de conducere sau conducerea superioară a instituției-punte răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credință sau gravă neglijență, a atribuțiilor prevăzute de lege.
Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe
conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție
în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al instituției-punte
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte
instituția-punte este autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările în materie emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară
instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul Uniunii Europene privind ajutorul de stat, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.
Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1) lit. e) și în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată conform art. 104 la începutul funcționării sale. În acest sens, direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere direcției care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte va funcționa cu capitalul social sub nivelul prevăzut de lege.
Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării asigurătorului, a activelor, drepturilor sau obligațiilor către unul sau mai mulți asigurători, în situația în care condițiile sunt prielnice.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 89 în oricare dintre următoarele situații
fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate
instituția-punte nu mai respectă cerințele prevăzute la art. 89
transferul în întregime sau parțial al activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte
până la doi ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la un asigurător supus rezoluției sau la sfârșitul perioadei de prelungire acordate conform art. 100
activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.
În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile sau obligațiile acesteia, se asigură că acestea sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.
Vânzările conform alin. (1) sunt efectuate în condiții legale, cu luarea în considerare a circumstanțelor și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , cu notificarea Consiliului Concurenței pentru exercitarea competențelor legale, cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire
vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 98 lit. a) , b) , c) sau e) ; ori
este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii de asigurare esențiale.
Toate deciziile Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.
În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 98 lit. c) sau d), instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.
Cu respectarea prevederilor art. 73 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.
În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera active și obligații aparținând mai multor asigurători supuși rezoluției, obligația prevăzută la art. 99 alin. (1) se referă la activele și obligațiile transferate de la fiecare dintre acești asigurători supuși rezoluției, și nu la instituția-punte.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei instituții-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea prevederilor Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a două milioane euro. Autoritatea de Supraveghere Financiară notifică, în acest caz, autorizarea instituției-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.
Autorizarea instituției-punte se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
La constituirea unei instituții-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară numește persoanele care asigură conducerea structurilor responsabile cu activitățile de management al riscurilor, audit intern, conformitate, precum și cu orice alte activități care pot expune respectiva instituție-punte unor riscuri semnificative.
Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.
Dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 111 alin. (2) lit. b1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică instituției-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Aplicarea prezentului alineat se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări proprii documentația în baza căreia se autorizează constituirea instituției-punte în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum și conținutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituții-punte.
Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.
În termen de până la 30 de zile de la data depunerii actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți conform Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nerespectarea prevederilor alin. (2) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începerea desfășurării activității de către instituția-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției-punte în registrul comerțului.
În cadrul procedurii de insolvență aplicabile asigurătorului supus rezoluției, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor organului de conducere al instituției-punte ce urmează a fi îndeplinite de personalul asigurătorului supus rezoluției.
În cazul în care vânzarea instituției-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, asigurătorul care a funcționat ca instituție-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarea unui asigurător, inclusiv cerința minimă de capital.
În situația prevăzută la alin. (1) , autorizația asigurătorului care a funcționat ca instituție-punte și care îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, produce în continuare efecte pe o perioadă nedeterminată.