LEGE Nr. 19 din 16 decembrie 1971 *** Republicată cu privire la regimul prețurilor și tarifelor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În Republica Socialistă România prețurile și tarifele trebuie să reflecte cheltuielile sociale de producție, sa țină seama de valoarea de întrebuințare a produselor și să contribuie la înfăptuirea politicii partidului și statului de dezvoltare în ritm înalt a economiei naționale și de creștere continua a productivitatii muncii, la reducerea sistematica a costurilor, valorificarea rațională a resurselor materiale și de muncă, promovarea progresului tehnic, îmbunătățirea calității produselor și creșterea nivelului de trai al întregului popor. Statul stabilește politica prețurilor, organizează și urmărește aplicarea acesteia și asigura controlul respectării legalității și întărirea disciplinei prețurilor.
Sistemul de prețuri din economia naționala cuprinde urmatorele categorii de prețuri
prețuri ale producătorilor, care revin unităților industriale, de lucrări de construcții-montaj, agricole, precum și altor producători
prețuri de livrare, la care circulă produsele între unitățile socialiste, cu excepțiile prevăzute în alte dispoziții legale
prețuri cu amănuntul, pentru desfacerea produselor și executarea lucrărilor de construcții către populație
tarife pentru serviciile prestate unităților socialiste și populației. Conținutul fiecărei categorii de preț, modul de stabilire și modificare, regimul de aplicare a prețurilor și tarifelor, precum și atribuțiile organelor centrale, organelor locale, ale unităților de stat, cooperatiste și altor organizații obștești, sînt cele prevăzute în prezenta lege. Asimilarea categoriilor de prețuri în vigoare cu cele prevăzute în prezentul articol se face potrivit anexei.
În conformitate cu cerințele politicii economice și sociale, precum și în funcție de condițiile de producție și desfacere, prețurile și tarifele prevăzute în art. 2 pot fi
fixe, care se aplică la nivelul la care au fost stabilite
limita, care reprezintă un nivel maxim ce nu poate fi depășit și în cadrul căruia se vor putea stabili sau practica prețuri mai mici; în anumite cazuri se vor putea stabili și limite minime de preț. Prețurile și tarifele fixe sau limita pot fi unice sau diferențiate. Prețurile și tarifele unice se aplică pe întreg teritoriul tarii, de toate organele și unitățile socialiste producătoare și de desfacere pentru principalele produse și pentru serviciile de mare importanța pentru economia naționala și nivelul de trai al populației. Prețurile și tarifele diferențiate se stabilesc la un nivel diferit în funcție de zone, județe, bazine de producție sau localități. Prețurile și tarifele fixe sau limita pot fi diferențiate și pe sezoane, pe producători, pe destinații sau categorii de beneficiari. Prețurile și tarifele prevăzute în art. 2 pot fi stabilite pentru o perioadă limitată de timp, după care își încetează valabilitatea.
Categoriile de prețuri și tarifele prevăzute în art. 2 din prezenta lege se stabilesc avîndu-se în vedere următoarele
costurile antecalculate, care cuprind totalitatea cheltuielilor normate necesare executării produsului sau prestării serviciului
beneficiul, care contribuie la asigurarea reproductiei largite, precum și la cointeresarea unităților economice și a colectivelor de oameni ai muncii pentru îndeplinirea și depășirea tuturor indicatorilor de plan. La elementele de mai sus se adauga, după caz
impozitul pe circulația mărfurilor sau alte prelevări la bugetul de stat, în funcție de politica economică și financiară a statului
rabatul (adaosul) comercial, destinat acoperirii cheltuielilor pentru desfacerea mărfurilor și asigurarea unui beneficiu organizațiilor comerciale.
La baza stabilirii oricărei categorii de prețuri trebuie să stea costurile, care cuprind următoarele elemente de cheltuieli
materii prime și materiale
combustibili, energie, apa
retribuții și contribuții asupra retribuirii
amortizarea fondurilor fixe
cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi
dobinzi și alte cheltuieli bănești. Aceste elemente ale costurilor se adapteaza specificului fiecărei ramuri. În scopul calculării, analizei și controlului costurilor pe produse, cheltuielile de producție și desfacere prevăzute la lit. a)-f) de mai sus se planifica, se evidențiază și se raportează pe articole de calculatie și se grupează în cheltuieli directe și cheltuieli indirecte (de regie). La stabilirea prețurilor, calcularea acestor cheltuieli se face pe baza normelor de consum pentru materii prime, materiale, combustibil și energie, a normelor de muncă, a normelor de amortizare pentru fondurile fixe, precum și a normelor financiare. În vederea micsorarii continue a cheltuielilor de producție, ministerele, celelalte organe centrale, organele locale, precum și unitățile socialiste producătoare, sînt obligate sa ia măsuri pentru reducerea normelor de consum, în funcție de perfecționarea tehnologiei, a organizării producției și a muncii și a modernizării producției. Aceste norme vor fi revizuite odată cu întocmirea planului și ori de cîte ori este necesar pe parcursul îndeplinirii lui. Materiile prime și materialele, combustibilul și energia - provenite din mai multe surse de aprovizionare și pentru care prețurile sînt diferențiate în funcție de furnizori - se iau în calcul la prețul mediu ponderat. Unitățile producătoare sînt obligate sa urmărească ca aprovizionarea să se facă la cel mai apropiat furnizor. La stabilirea costurilor antecalculate este interzisă luarea în considerare a cheltuielilor determinate de rebuturi, amenzi, penalizări și alte cheltuieli neproductive. Pierderile din rebuturi vor putea fi avute în vedere în costurile antecalculate numai în cazuri excepționale, cînd acestea sînt inevitabile din punct de vedere tehnologic - în limitele prevăzute în licentele de fabricație sau în documentațiile și normele legale aprobate -, iar scazamintele de materii prime, materiale și produse finite, în limita cotelor normate de pierderi tehnologice, de transport și de depozitare. Fondul pentru introducerea tehnicii noi se determina prin aplicarea asupra costurilor planificate a cotelor procentuale stabilite potrivit legii. Ministerele, celelalte organe centrale și organele locale vor controla sistematic formarea și folosirea fondului pentru introducerea tehnicii noi, urmărindu-se utilizarea cît mai rațională și eficienta a acestuia.
La baza stabilirii prețurilor unice stau costurile medii la nivel de ramura, antecalculate, care se determina prin luarea în calcul a cheltuielilor de producție ale tuturor unităților care produc aceleași produse. Pentru produsele la care se stabilesc prețuri unice, acestea se determina pe baza costurilor antecalculate ale unităților producătoare subordonate organului sau organizației care stabilește prețurile. Stabilirea prețurilor va fi precedată, în toate cazurile, de analiza critica a costurilor pe fiecare unitate producătoare - urmărindu-se optimizarea producției, valorificarea maxima a rezervelor interne și oglindirea cheltuielilor realmente necesare, justificate din punct de vedere economic, pentru fabricarea diferitelor produse -, precum și de verificarea documentațiilor privind calitatea produselor.
Costurile mai mari, determinate de repartizarea nerationala între unități a fabricării unui produs, precum și orice alte cheltuieli nejustificate rezultate din organizarea defectuoasă a producției și a muncii, nu vor fi luate în considerare la stabilirea prețurilor. Costurile produselor fabricate în unitățile producătoare sau secțiile nou înființate se vor lua în calcul - pînă la atingerea parametrilor proiectati - la nivelul prevăzut în documentațiile tehnico-economice aprobate.
Este interzisă crearea de rezerve - sub orice formă - în costurile antecalculate. De asemenea, este interzisă luarea în calcul a cheltuielilor suplimentare determinate de folosirea unor materii prime și materiale de calitate mai ridicată și a unor forte de muncă cu calificare superioară celor care sînt necesare pentru executarea normală a produsului, precum și a cheltuielilor efectuate pentru înlăturarea defectelor de fabricație, cu excepția cheltuielilor pentru executarea obligațiilor de garanție, în limita normelor aprobate. Abaterile de la aceste prevederi se sancționează potrivit legii.
Ministerele, celelalte organe centrale, organele locale, precum și unitățile producătoare, sînt obligate sa ia măsuri pentru scăderea continua a costurilor, astfel ca treptat să se poată reduce prețurile de livrare ale mijloacelor de producție industriale, contribuind la scăderea sistematica a cheltuielilor de producție în toate ramurile economiei naționale, la reducerea costului investițiilor și la creșterea eficientei exportului.
Pentru mijloacele de producție industriale se stabilesc
prețuri de producție, care asigura unităților producătoare ce lucrează în condiții normale de dotare, organizare și gospodărire, recuperarea costurilor și un beneficiu
prețuri de livrare, care se situeaza, de regula, la nivelul prețurilor de producție; în cazurile prevăzute de lege prețurile de livrare cuprind, în afară prețurilor de producție, impozitul pe circulația mărfurilor și alte prelevări la bugetul de stat. Mijloacele de producție desfăcute prin rețeaua comerțului cu amănuntul se vînd la prețuri stabilite în conformitate cu prevederile cap. V privind "Reguli de baza pentru stabilirea și aplicarea prețurilor la bunurile de consum".
Prețurile mijloacelor de producție se stabilesc pe baza costurilor determinate potrivit prevederilor cap. II din prezenta lege.
Nivelul beneficiului pe ramuri și subramuri se calculează avîndu-se în vedere obținerea unor rentabilitati sporite în ramurile de prelucrare finala și a unor rentabilitati mai reduse în ramurile primare și intermediare. Beneficiul astfel determinat constituie o sursa principala pentru reproductia largita în concordanta cu politica de dezvoltare a economiei naționale.
Beneficiul determinat potrivit prevederilor art. 12 se raportează la costurile totale ale ramurii sau subramurii respective, obținîndu-se astfel rata rentabilitatii medii, care se stabilește potrivit legii. În cazul ramurilor și subramurilor la care cheltuielile pentru materii prime și materiale au o pondere ridicată în costuri, beneficiul poate fi stabilit în raport cu cheltuielile de prelucrare. Odată cu ratele rentabilitatii medii pe ramuri și subramuri se stabilesc și limitele maxime ale acestora.
Rata rentabilitatii pe produse poate fi diferențiată în funcție de cerințele politicii economice și de necesitățile de corelare, asigurindu-se pe totalul fiecărei ramuri și subramuri rata medie a rentabilitatii.
Ministerele, celelalte organe centrale, organele locale, precum și unitățile producătoare, sînt obligate sa examineze sistematic nivelul costurilor și sa ia măsuri de reducere continua a acestora, asigurind astfel creșterea rentabilitatii și ieftinirea producției.