LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Întreruperea cursului sarcinii prin orice mijloace, în afară condițiilor admise de lege, cu consimțămîntul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită fără consimțămîntul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani. Dacă prin fapta prevăzută în alineatele precedente s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare corporală grava, pedeapsa este în cazul prevăzut în alin. 1 închisoarea de la 2 la 5 ani, iar în cazul prevăzut în alin. 2, închisoarea de la 3 la 6 ani. Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 sau 2 s-a cauzat moartea femeii însărcinate, pedeapsa este în cazul prevăzut în alin. 1 închisoarea de la 5 la 10 ani, iar în cazul alin. 2, închisoarea de la 7 la 12 ani. Cînd fapta s-a comis în scopul de a abține un folos material, maximul special al pedepsei se sporește cu 2 ani. În cazul cînd avortul a fost provocat de un medic, pe lîngă pedeapsa închisorii se va putea aplica și interdicția exercitării profesiei de medic potrivit art. 64 li. c. Tentativa se pedepsește
Întreruperea cursului sarcinii, săvîrșită de către femeia însărcinata, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta femeii însărcinate de a fi consimțit la întreruperea cursului sarcinii efectuată de altă persoană
Deținerea, în afară instituțiilor sanitare de specialitate, a oricăror instrumente speciale pentru întreruperea cursului sarcinii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Cu aceeași pedeapsa se sancționează deținerea în afară instituțiilor sanitare de specialitate, în vederea întreruperii cursului sarcinii, a oricăror alte mijloace avortive, stabilite de organul competent
Fapta medicului care, după ce a efectuat în caz de extrema urgenta întreruperea cursului sarcinii, fără a avea autorizație legală, nu anunța despre aceasta organul competent, în termenul prevăzut de lege, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni
Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În cazul în care fapta este săvîrșită prin simulare de calități oficiale, prin răpire, ori de către o persoană înarmată, sau de către doua ori mai multe persoane împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material, ori dacă victima este un minor sau este supusă unor suferințe, ori dacă sănătatea sau viața îi sînt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani
Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește
Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decît cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o munca obligatorie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuința, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ținînd de acestea, fără consimțămîntul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. În cazul în care fapta se săvîrșește de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții, sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Fapta de a amenința o persoană cu săvîrșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natura sa o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Constringerea unei persoane prin violenta sau prin amenințare, sa dea, să facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Cînd constringerea consta în amenințarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
Deschiderea, fără drept, a unei corespondente, adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsa se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondente, precum și divulgarea conținutului unei corespondente, chiar atunci cînd a fost trimisa deschisă sau a fost deschisă din greseala, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștința de acesta din greseala sau din întîmplare. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoștința în virtutea profesiei ori funcției, dacă fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constringerea acesteia, sau profitind de imposibilitatea ei de se apara ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, dacă
victima nu implinise vîrsta de 14 ani
fapta a fost săvîrșită de doua sau mai multe persoane împreună
victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului
s-a cauzat victimei o vătămare grava a integrității corporale sau a sănătății. Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Faptele prevăzute în alin. 1 și 2 nu se pedepsesc, dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitivă a intervenit căsătoria dintre autor și victima, iar în caz de participație, dacă a intervenit căsătoria dintre victima și oricare dintre participanți. Aceasta cauza de nepedepsire produce efecte față de toți participanții
Raportul sexual cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeași pedeapsa se sancționează raportul sexual cu o persoană de sex feminin între 14-18 ani, dacă fapta este săvîrșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa. Cînd fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvîrșită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c, ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 lit. d, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Dispozițiile art. 197 alin. final se aplică și în cazul faptelor prevăzute în alin. 1-3
Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determina o persoană de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a se apara, ori de a-și exprima voința, sau prin constringere, se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea grava a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani
Săvîrșirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Dispozițiile art. 200 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător. Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decît cele prevăzute în art. 200
Actele cu caracter obscen săvîrșite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
Raportul sexual între rude în linie directa sau între frați și surori se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani
Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă. Aceeași pedeapsa se aplică și în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiunea de insulta sau calomnie
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțămîntul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Se considera bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile. Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvîrșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitima a altei persoane. De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept
Furtul savirsit în următoarele împrejurări
de doua sau mai multe persoane împreună
de o persoană avînd asupra sa o arma sau o substanța narcotică
într-un loc public
în vreun mijloc de transport în comun
în timpul nopții
în timpul unei calamitați
prin efracție, escaladare, sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeași pedeapsa se sancționează furtul unui act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare
Furtul savirsit între soți ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui sau, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de acesta, se urmărește numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Furtul savirsit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputință de a se apara, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă tilharia a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Tilharia care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi
Jefuirea prin acte de violenta săvîrșite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea nava ori împotriva altei nave, dacă navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Pirateria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și cînd infracțiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave și nave
Însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credința, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea cu adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o paguba, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Înșelăciunea săvîrșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvîrșită în asa fel încît fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsa se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținînd altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă. În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, științifică, istorica, arhivistica sau o alta valoare socială, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează și distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înalta tensiune ori a unei conducte petroliere. Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvîrșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Dispozițiile prevăzute în alin. 2, 3 și 4 se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului. Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Dacă faptele prevăzute în articolul precedent au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalații sau lucrări și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea grava a integrității corporale ori sănătății mai multor persoane
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă fapta este săvîrșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsa se sancționează distrugerea ori degradarea din culpa a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înalta tensiune ori a unei conducte petroliere, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora. Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Cînd dezastrul ori consecințele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului, sau a săvîrșirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani
Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violenta sau amenințare, ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală
Primirea, dobîndirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscînd ca bunul provine din săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit. Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată nu se pedepsește