LEGE nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului de probațiune**)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Personalului de probațiune din cadrul serviciilor și inspectorilor de probațiune le revin, în principal, următoarele obligații
să ducă la îndeplinire atribuțiile ce le revin conform fișei postului, să dea dovadă de spirit de inițiativă și creativitate în exercitarea funcției, în limitele legii
să respecte disciplina muncii
să respecte prevederile legale și regulamentare
să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege
să se conformeze dispozițiilor legale date de șefii ierarhic superiori
să informeze șeful ierarhic superior și celelalte autorități abilitate cu privire la infracțiunile de care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupție
să își îmbunătățească în mod permanent pregătirea profesională, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic
să predea lucrările încredințate în cazul suspendării sau încetării raporturilor de serviciu.
Personalul de probațiune este dator să îndeplinească cu profesionalism, corectitudine și în mod conștiincios sarcinile de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii instituției în care își desfășoară activitatea.
Personalul de probațiune răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea corespunzătoare și la termenele stabilite a atribuțiilor ce îi revin.
Personalul de probațiune are obligația de a păstra confidențialitatea datelor deținute în exercitarea funcției.
Se exceptează de la prevederile alin. (1) datele furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal.
Personalul de probațiune este dator să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lui în funcție și în societate.
Personalul de probațiune are obligația să respecte dispozițiile cuprinse în codul deontologic și în Regulamentul de ordine interioară al serviciilor de probațiune.
Personalului de probațiune îi este interzis
să aibă calitatea de comerciant persoană fizică
să aibă calitatea de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare sau financiare, companii naționale, societăți naționale ori regii autonome
să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. b) , personalul de probațiune poate avea calitatea de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile profesionale constituite potrivit legii.
Personalul de probațiune poate participa la elaborarea de publicații, articole, studii de specialitate, lucrări literare ori științifice, la emisiuni audiovizuale, cu excepția celor cu caracter politic, precum și la derularea unor programe de cooperare națională și internațională în domeniu.
Personalul de probațiune poate participa la întocmirea unor proiecte de acte normative și strategii de dezvoltare instituțională, cu acordul directorului direcției de specialitate.
Consilierii de probațiune, șefii serviciilor sau inspectorii de probațiune pot fi membri ai societăților științifice sau academice. Aceștia pot fi membri ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, în afară de cele care acționează în domeniul probațiunii și protecției victimelor.
Pentru activitățile prevăzute la alin. (2) , personalul de probațiune nu poate fi remunerat suplimentar.
Personalul de probațiune poate ocupa funcții sau îndeplini activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.
Personalul de probațiune poate ocupa funcții sau îndeplini activități și în alte domenii, în specialitatea diplomei de licență prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. f) , care nu sunt în legătură cu atribuțiile exercitate în calitate de personal de probațiune din fișa postului.
Personalul de probațiune este obligat să înștiințeze Direcția de probațiune cu privire la ocuparea unor funcții prin cumul ori cu privire la îndeplinirea unor activități, în condițiile alin. (5) și (6) , pentru verificarea respectării prevederilor referitoare la incompatibilități și interdicții.
Consilierul de probațiune sau șeful serviciului, care este soț sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu persoana aflată în evidența serviciului sau cu victima infracțiunii, nu va putea exercita nici una dintre atribuțiile specifice funcției în legătură cu acea persoană.
Inspectorul de probațiune care este soț sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu consilierul de probațiune sau șeful serviciului nu va putea exercita nici una dintre atribuțiile specifice funcției în legătură cu acea persoană.
Inspectorul de probațiune care a participat la realizarea unei inspecții într-un serviciu de probațiune nu va putea să facă parte din comisia de cercetare a abaterilor disciplinare constituită pentru a cerceta fapte constatate cu ocazia desfășurării acelei inspecții.
Persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), (2) sau (2^1) este obligată să îl înștiințeze în scris despre aceasta pe șeful ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de existența situației de incompatibilitate.
În cazul prevăzut la alin. (3) , șeful ierarhic superior va lua măsuri urgente pentru desemnarea altei persoane responsabile.
Personalul de probațiune este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații
este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane aflate în evidența serviciului de probațiune cu care are relații cu caracter patrimonial
interesele sale patrimoniale, ale soțului, ale rudelor sale ori ale afinilor săi până la gradul IV inclusiv pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției.
Prevederile art. 71 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.
Personalul de probațiune răspunde disciplinar în cazul săvârșirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum și în cazul manifestării unui comportament care dăunează interesului serviciului și prestigiului justiției.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție, prin care consilierul de probațiune, șeful serviciului sau inspectorul de probațiune a încălcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Sunt abateri disciplinare următoarele fapte
absențele nemotivate de la serviciu
nerespectarea în mod repetat a programului de lucru
întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor
neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor
comportamentul inadecvat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu
manifestările care aduc atingere onoarei și probității profesionale
nerespectarea legislației în vigoare referitoare la activitatea de probațiune
încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de prezenta lege
refuzul nejustificat de a îndeplini dispozițiile legale ale șefului ierarhic superior
imixtiunea în activitatea altui consilier de probațiune, șef serviciu sau inspector de probațiune, contrar reglementărilor legale și practicii în domeniu
nerespectarea confidențialității datelor deținute în virtutea exercitării funcției.
Sancțiunile disciplinare care se aplică în raport cu gravitatea abaterilor sunt
avertismentul scris
diminuarea salariului de bază cu 5-15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni
suspendarea dreptului de promovare în gradele profesionale pe o perioadă de la un an la 3 ani
suspendarea din funcție pe maximum 6 luni
trecerea într-un grad profesional inferior pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului
abrogată
eliberarea din funcție.
Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica o singură sancțiune.
La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a persoanei și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum și eventuale sancțiuni disciplinare suferite anterior.
Abrogat.
Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către șeful serviciului, pentru consilierii de probațiune, sau de directorul direcției de specialitate, pentru consilierii de probațiune, pentru șefii serviciilor și inspectorii de probațiune, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei. Dacă, în raport cu gravitatea faptei apreciate ca fiind abatere, șeful serviciului de probațiune sau, după caz, directorul direcției de specialitate consideră că se impune aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare acesta sesizează direcția de specialitate ori, după caz, ministrul justiției, în vederea constituirii comisiei de disciplină.
Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) și g) se aplică de ministrul justiției, la propunerea comisiei de disciplină. Comisiile de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului justiției, din reprezentanți ai direcției de specialitate. Dacă procedura cercetării disciplinare se desfășoară față de un inspector de probațiune, din comisie face parte și un reprezentant al Direcției resurse umane din cadrul Ministerului Justiției.
Modul de desfășurare a activității comisiei de disciplină se stabilește prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) și g) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite.
Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în fața comisiei de disciplină, în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Audierea trebuie consemnată în scris sau înregistrată audio, sub sancțiunea nulității.
În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența sau inexistența vinovăției, precum și orice alte date concludente.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Ea are dreptul să cunoască toate actele cercetării.
Refuzul persoanei cercetate de a colabora la derularea cercetării disciplinare prealabile se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea acesteia.
Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin propunerea comisiei adresată ministrului justiției privind aplicarea sau neaplicarea unei sancțiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 alin. (3) .
La propunerea comisiei de disciplină, ministrul justiției aplică, prin ordin, una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) , în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării propunerii, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei.
Ordinul sau decizia prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară se comunică persoanei sancționate în termen de 5 zile de la data emiterii.
Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) persoana în cauză poate face contestație la directorul direcției de specialitate sau, în cazul în care sancțiunea a fost aplicată de directorul Direcției de probațiune, la ministrul justiției, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei prin care s-a aplicat sancțiunea. Soluționarea contestației se face în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
Ordinul sau decizia de sancționare se atașează dosarului profesional al angajatului.
Persoana nemulțumită de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârșită.
Dispozițiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege.
La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "servicii de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuiește cu denumirea "servicii de probațiune".
La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "Direcția de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuiește cu denumirea "Direcția de probațiune".
Personalul care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, este încadrat pe funcțiile de consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, șef serviciu și inspector de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.
Până la adoptarea legii privind salarizarea personalului de probațiune, rămân aplicabile dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi, se stabilesc, prin hotărâre a Guvernului, măsurile speciale de protecție de care poate beneficia personalul de probațiune, condițiile și modul de realizare a acestora.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă art. 7 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 129/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu modificările ulterioare. Prezenta lege transpune dispozițiile art. 20 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.