LEGE nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului de probațiune**)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Prezenta lege reglementează statutul personalului de specialitate specific sistemului de probațiune, denumit în continuare personal de probațiune.
În înfăptuirea actului de justiție, munca personalului de probațiune constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența și îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, de executare a sancțiunilor neprivative de libertate, de asistare și consiliere a victimelor infracțiunilor.
Serviciile de probațiune își desfășoară activitatea sub conducerea, coordonarea și controlul Direcției de probațiune din cadrul Ministerului Justiției, denumită în continuare direcția de specialitate.
În exercitarea funcției, personalul de probațiune este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, prevederile reglementărilor interne și să îndeplinească dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea profesională.
În exercitarea funcției, personalul de probațiune trebuie să respecte demnitatea individului și integritatea persoanei.
În exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor și a atribuțiilor prevăzute de prezenta lege este interzisă discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, etnie, religie, origine socială, situație familială ori alte criterii discriminatorii.
Scopul exercitării funcției de consilier de probațiune îl constituie creșterea gradului de siguranță publică prin informarea și consilierea victimelor infracțiunilor, promovarea alternativelor la detenție, prevenirea infracționalității, reducerea riscului de recidivă și reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.
Personalul de probațiune se compune din: a) consilieri de probațiune
șefi ai serviciilor de probațiune, denumiți în continuare șefi serviciu
inspectori de probațiune, personal de execuție cu atribuții de control al activității serviciilor de probațiune, care își desfășoară activitatea în cadrul direcției de specialitate.
Consilierii de probațiune exercită funcții de execuție.
Directorul Direcției de probațiune poate fi numit de ministrul justiției din rândul personalului de probațiune menționat la alin. (1) .
După criteriul vechimii în probațiune, funcția de consilier de probațiune are 4 grade profesionale, după cum urmează
consilieri de probațiune debutanți
consilieri de probațiune gradul III - vechime în probațiune de la un an la 4 ani
consilieri de probațiune gradul II - vechime în probațiune de la 4 ani la 6 ani
consilieri de probațiune gradul I - vechime în probațiune peste 6 ani.
Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de salarizare.
Prin vechimea în probațiune se înțelege vechimea dobândită prin desfășurarea activității în sistemul de probațiune, în funcțiile de consilier de reintegrare socială și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, consilier de probațiune, șef al serviciului de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, șef al serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, șef al serviciului de probațiune, inspector de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, inspector de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, inspector de probațiune sau, după caz, de director al direcției de specialitate.
Prin vechime în specialitate se înțelege vechimea în specialitatea diplomei de licență.
Consilierii de probațiune sunt debutanți și definitivi.
Consilierul de probațiune debutant este persoana cu vechime în specialitate mai mică de un an la data numirii în funcție, care îndeplinește un an de stagiu până la definitivare.
Consilierii de probațiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b)-d) .
Persoanele care la data angajării au cel puțin un an vechime în specialitate vor fi încadrate pe funcția de consilier de probațiune gradul III.
Persoanele încadrate în condițiile alin. (3) se pot înscrie la examenul pentru promovarea în gradul profesional următor după ce împlinesc 4 ani de vechime în probațiune.
În cazul în care persoana a mai exercitat anterior funcții în sistemul de probațiune și a părăsit sistemul din motive neimputabile, în situația reangajării beneficiază de recunoașterea vechimii în probațiune.
Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în funcția de consilier de probațiune și are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcției.
Stagiul este efectiv și obligatoriu.
Pe perioada stagiului consilierul de probațiune debutant exercită toate atribuțiile prevăzute de lege, având obligația
să aprofundeze cunoștințele teoretice în domeniul probațiunii și protecției victimelor infracțiunilor - noțiuni de drept penal și procedură penală, criminologie, metodologia activității de probațiune și protecție a victimelor, sănătate mentală și infracțiune, problema dependenței, dezvoltare instituțională și cooperare instituțională, psihologia dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială
să își dezvolte abilități de bază, necesare desfășurării activității de probațiune și protecție a victimelor.
Activitatea consilierului de probațiune debutant este îndrumată de către șeful serviciului de probațiune sau de către consilierul de probațiune care îndeplinește activități de supervizare.
Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător și personalului care la angajare avea vechimea în specialitate necesară pentru ocuparea unui post de consilier de probațiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcție în domeniul probațiunii.
Consilierii de probațiune se subordonează ierarhic șefilor serviciilor și directorului direcției de specialitate.
Consilierii de probațiune respectă legislația în vigoare și îndeplinesc sarcinile încredințate de șeful serviciului și de directorul direcției de specialitate.
Șefii serviciilor sunt numiți în funcție de ministrul justiției, din rândul consilierilor de probațiune gradele III-I, ținându-se seama de calitățile profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare și decizie, de integritate, de capacitatea de gestionare a situațiilor de criză, de abilitățile de comunicare, de lucru în echipă, de planificare, de autocontrol și de motivația pentru ocuparea funcției.
Pentru a ocupa funcția de șef serviciu, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții
să aibă o vechime în probațiune de cel puțin 3 ani
să nu fi fost sancționată disciplinar în ultimii 2 ani, prin aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e)
să fi obținut calificativele «bine» sau «foarte bine» la evaluările performanțelor profesionale din ultimii 2 ani
să fi promovat concursul organizat în condițiile art. 21 .
Numirea în funcția de șef serviciu se face prin ordin al ministrului justiției, pe un mandat de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) , c) și d).
La încetarea mandatului funcției de șef serviciu, persoana revine pe funcția de consilier de probațiune.
Mandatul prevăzut la alin. (2) se prelungește de drept până la momentul numirii în funcția de șef serviciu a candidatului declarat admis în urma concursului organizat în acest sens.
În situația în care niciun candidat nu a fost declarat admis la concurs, funcția de șef serviciu rămâne vacantă.
Pe perioada vacantării sau a vacantării temporare a funcției de șef serviciu, atribuțiile specifice funcției de conducere vor fi exercitate, prin delegare, de către un consilier de probațiune desemnat conform unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Șefii serviciilor de probațiune au următoarele atribuții
coordonează activitatea serviciului de probațiune, asigurând buna funcționare a acestuia
repartizează lucrările și sarcinile în cadrul serviciului de probațiune
urmăresc și răspund de elaborarea corespunzătoare și la termenele stabilite a lucrărilor
duc la îndeplinire dispozițiile legale și pe cele ale șefilor ierarhici
asigură un mediu de lucru participativ și consultativ
gestionează cu responsabilitate și imparțialitate relațiile profesionale care se stabilesc cu și între personalul de probațiune din subordine
contribuie la promovarea activităților serviciului de probațiune
evaluează anual performanțele profesionale ale consilierilor de probațiune
contribuie la pregătirea inițială și continuă a personalului de probațiune din subordine
formulează propuneri de eficientizare a practicii în materie
reprezintă serviciul și dezvoltă relații optime de lucru cu colaboratorii din cadrul organizațiilor și instituțiilor partenere
desfășoară activitățile administrative pe care postul le presupune.
Revocarea din funcția de conducere a șefilor serviciilor de probațiune se dispune de ministrul justiției, la propunerea directorului direcției de specialitate, pentru următoarele motive
în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere
în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților.
La verificarea organizării eficiente a activității de către șefii serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probațiune.
La verificarea comportamentului și comunicării șefilor serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul și comunicarea cu persoanele aflate în evidența serviciului de probațiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizațiilor și instituțiilor partenere, cu mass-media, precum și asigurarea accesului la informațiile de interes public și transparența actului de conducere.
La verificarea asumării responsabilității de către șefii serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, precum și implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției.
La verificarea aptitudinilor manageriale ale șefilor serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și de planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativa și capacitatea de adaptare rapidă.
Împotriva ordinului de revocare din funcție se poate face contestație la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
Inspectorii de probațiune sunt numiți în funcție prin ordin al ministrului justiției, din rândul consilierilor de probațiune gradele profesionale II-I, ținându-se seama de calitățile profesionale, abilitățile de comunicare, tactul în relațiile de serviciu, integritate și obiectivitate, precum și de capacitatea de gestionare a situațiilor de criză.
Pentru a fi numită în funcția de inspector de probațiune, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții
să nu fi fost sancționată disciplinar în ultimii 2 ani, prin aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e)
să fi obținut calificativele «bine» sau «foarte bine» la evaluările performanțelor profesionale din ultimii 2 ani
să fi promovat concursul organizat în condițiile art. 21 .
După criteriul vechimii în probațiune, funcția de inspector de probațiune are două grade profesionale, după cum urmează
inspector de probațiune gradul II, cu o vechime în probațiune de la 4 ani la 6 ani
inspector de probațiune gradul I, cu o vechime în probațiune de peste 6 ani.
Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare.
Inspectorii de probațiune au următoarele atribuții
efectuează controlul serviciilor de probațiune prin intermediul unor inspecții de probațiune periodice
propun directorului direcției de specialitate soluții legale și oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia efectuării inspecțiilor și în vederea eficientizării activității serviciului de probațiune, pe baza constatărilor inspecțiilor
efectuează, din dispoziția șefilor ierarhici, cercetarea disciplinară prealabilă a personalului de probațiune
participă la activitatea de recrutare, selecție și pregătire profesională a personalului de probațiune
contribuie la evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale personalului de probațiune
duc la îndeplinire dispozițiile legale și alte sarcini ordonate pe linie ierarhică, în limitele competențelor legale și regulamentare.
Postul de consilier de probațiune se ocupă prin concurs.
Condițiile de organizare și desfășurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Pentru a fi numită în funcția de consilier de probațiune persoana trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții
să aibă capacitate deplină de exercițiu
să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal
să cunoască limba română, scris și vorbit
să fie aptă din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției, fapt dovedit pe baza testării medicale și psihologice de specialitate organizate în acest scop
să se bucure de o bună reputație
să fie licențiată în asistență socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept
să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcției pentru care candidează.
În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie să prezinte direcției de specialitate dovada stabilirii reședinței în România.
Cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European care a dobândit calitatea de consilier de probațiune în statul membru de origine sau de proveniență poate solicita recunoașterea calificării sale profesionale.
În vederea recunoașterii calificării profesionale, solicitantul va trebui să susțină un test de verificare a cunoștințelor de limbă română și o probă de aptitudini.
Procedura de testare a cunoștințelor de limbă română și de desfășurare a probei de aptitudini, precum și modalitatea de repartizare pe o funcție vacantă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Persoana căreia i s-a recunoscut calificarea profesională în condițiile alin. (1)-(3) va fi încadrată pe gradul profesional corespunzător vechimii în calificarea recunoscută.
Persoana prevăzută la alin. (4) care exercită profesia de consilier de probațiune în România are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această profesie.
Prevederile prezentului articol se completează cu dispozițiile Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și cetățenilor Confederației Elvețiene.
Condițiile de organizare și desfășurare a concursurilor pentru numirea în funcțiile de inspector de probațiune și șef al serviciului de probațiune se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
După efectuarea stagiului, consilierii de probațiune debutanți sunt obligați să se înscrie la examenul de definitivare în funcție.
Data, locul, precum și tematica examenului de definitivare în funcție se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiției și se afișează la sediul serviciilor de probațiune, cu cel puțin 60 de zile înainte de data organizării acestuia.
Examenul de definitivare în funcție a consilierului de probațiune debutant constă, în mod obligatoriu, într-o probă scrisă cu caracter teoretic și o probă scrisă cu caracter practic.
Proba teoretică are ca obiect testarea cunoștințelor în materie, cuprinzând: metodologia activității de probațiune și protecție a victimelor, instituții de drept penal și procedură penală, criminologie, dezvoltare instituțională și cooperare instituțională, informatică socială, sănătate mentală și infracțiune, problema dependenței, sociologie aplicată și psihologia dezvoltării.
Proba practică constă în întocmirea unei lucrări scrise cu caracter aplicativ.
Condițiile de organizare și desfășurare a examenului de definitivare în funcție se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Sunt declarați admiși consilierii de probațiune debutanți care au obținut media finală de minimum 7, dar nu mai puțin de nota 5 la fiecare dintre cele două probe.
Media finală se calculează ca medie aritmetică între notele obținute la cele două probe.
Rezultatele examenului de definitivare în funcție se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiției și se afișează la sediul serviciilor de probațiune, întocmindu-se un proces-verbal privind data și ora afișării acestora.
Candidații nemulțumiți de rezultate pot formula contestație la Ministerul Justiției, în termen de 48 de ore de la afișarea rezultatelor pe pagina electronică a acestuia.
Contestațiile se soluționează în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea acestora, iar rezultatele se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiției și se afișează la sediul serviciilor de probațiune.
Consilierii de probațiune debutanți declarați admiși la examenul de definitivare în funcție sunt numiți pe un post de consilier de probațiune gradul III.
Neprezentarea nejustificată a consilierilor de probațiune debutanți la examenul de definitivare în funcție sau respingerea acestora la două sesiuni atrage eliberarea din funcție.
Ministerul Justiției îndeplinește formalitățile legate de numirea consilierilor de probațiune debutanți care au fost declarați admiși la examenul de definitivare în funcție, în termen de maximum 30 de zile de la data afișării rezultatelor finale.
Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul eliberării din funcție a consilierilor de probațiune debutanți aflați în una dintre situațiile prevăzute la art. 28 alin. (2) .
Promovarea în gradele I și II a personalului serviciilor de probațiune, precum și promovarea în gradul I a inspectorilor de probațiune se fac pe bază de examen, în raport cu vechimea în probațiune, competența profesională și cu rezultatele obținute în activitate, dovedite pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale.
Promovarea personalului de probațiune se face numai în gradul profesional imediat superior.
Data și locul susținerii examenului de promovare, precum și tematica, actele necesare înscrierii, termenul de depunere a acestora se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiției și se afișează la sediul serviciilor de probațiune cu cel puțin 60 de zile înainte de data organizării acestuia.
Condițiile de organizare și desfășurare a examenului de promovare în grade profesionale se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.
Prevederile art. 29 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Evaluarea performanțelor profesionale ale personalului de probațiune definitiv se face anual.
Criteriile și metodologia de evaluare a performanțelor profesionale se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiției, la propunerea direcției de specialitate.
Personalul de probațiune este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte ori directorul direcției de specialitate apreciază că este necesar, prin intermediul unei testări psihologice, în vederea verificării unor aspecte, precum
mobilitatea mentală
atitudinea față de calitatea soluțiilor și a deciziilor
echilibrul emoțional și autocontrolul comportamental, rezistența la stres și la frustrare
sistemul de atitudini (față de sine, față de muncă, față de viață, mentalități)
maturitatea socială, gradul de socializare
conformarea la reguli și norme, spiritul de disciplină
capacitatea de cooperare și de relaționare socială
conștiinciozitatea și responsabilitatea
existența unor tendințe psihopatologice.
Personalul de probațiune efectuează un examen medical periodic, dispus de Ministerul Justiției.
Costurile investigațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă din bugetul Ministerului Justiției.