LEGE nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România

Statutul de refugiat se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 25 .

În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 23 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.

În situația în care membrul de familie al beneficiarului statutului de refugiat nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .

Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor cu privire la care există motive serioase să se creadă că

De asemenea, statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.

Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care, având reședința stabilită într-un alt stat, sunt considerați de către autoritățile competente din respectivul stat ca beneficiind de drepturi și obligații care decurg din cetățenia respectivului stat sau beneficiază de drepturi și obligații echivalente.

Cetățenii străini și apatrizii care intră în domeniul de aplicare al art. 1 secțiunea D din Convenția de la Geneva, privind protecția sau asistența acordată de un organism sau de o instituție a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, sunt excluși de la recunoașterea statutului de refugiat.

În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) se datorează unor circumstanțe legitime și obiective asupra cărora persoana nu are niciun control sau care sunt independente de voința sa și fără ca situația acestuia să fi fost reglementată în mod definitiv în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, străinului i se recunoaște de drept statutul de refugiat.

Inspectoratul General pentru Imigrări verifică, pe baza unei evaluări individuale a cererii, dacă străinul a primit efectiv protecție sau asistență din partea unui organism sau a unei instituții a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, condițiile în care protecția sau asistența prevăzută la alin. (4) au încetat și dacă străinul nu se încadrează în sfera de aplicare a uneia dintre cauzele de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat, prevăzute la alin. (1)-(3) . Străinul este obligat să prezinte, de îndată ce este posibil, toate documentele necesare în sprijinul cererii sale, din care să rezulte inclusiv că a recurs efectiv la protecția sau la asistența menționate și că această protecție sau asistență a încetat.

În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) este rezultatul propriei sale voințe, persoana în cauză nu poate pretinde recunoașterea de drept a statutului de refugiat.

În procesul de analizare a cererii de azil, autoritățile competente pot determina că solicitantul nu are nevoie de protecție internațională în România, atunci când într-o parte a țării sale de origine nu există motive întemeiate de a fi expus unor acte de persecuție sau unui risc serios ori când acesta are acces la protecție împotriva unor astfel de acte.

În situația prevăzută la alin. (1) se va stabili dacă solicitantul poate călători în siguranță către acea parte a țării de origine în scopul de a se stabili acolo, cu luarea în considerare a condițiilor generale existente în partea țării de origine considerată ca fiind sigură, precum și a situației personale a solicitantului, pe baza informațiilor precise și actualizate obținute din surse pertinente precum Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați.

Protecția subsidiară se acordă cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2) , care nu poate sau, din cauza acestui risc, care nu dorește protecția acelei țări și căruia nu i se aplică cauzele de excludere de la acordarea acestei forme de protecție, prevăzute de prezenta lege.

Prin risc serios, în sensul alin. (1) , se înțelege

Protecția subsidiară se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 28 .

În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a acordat protecție subsidiară în temeiul art. 26 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.

În situația în care membrul de familie al beneficiarului protecției subsidiare nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .

Protecția subsidiara nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor atunci când există motive serioase să se creadă că aceștia

De asemenea, protecția subsidiară nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.

O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voință, exprimată, în scris sau oral, în fața autorităților competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecția statului român.

Din momentul manifestării de voința, exprimată în condițiile prevăzute la alin. (1) , solicitantul de azil beneficiază de drepturile și are obligațiile prevăzute la art. 17-19 .

În situația în care cererea de protecție internațională este depusă pe teritoriul României, dar este adresată autorităților unui alt stat membru, străinul este considerat solicitant de azil în sensul alin. (1) de la momentul manifestării de voință în fața autorităților române competente.

Cererea de azil se depune de îndată ce

Cererile de azil depuse în afară teritoriului României nu sunt admise.

Autoritățile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv că a fost depusă tardiv.

Înregistrarea cererilor de protecție internațională depuse la Inspectoratul General pentru Imigrări se realizează în cel mult 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

Înregistrarea cererilor de protecție internațională depuse la celelalte autorități competente potrivit art. 35 se realizează în cel mult 6 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

În cazul unui aflux masiv de cereri de protecție internațională depuse la oricare dintre autoritățile competente potrivit art. 35 , înregistrarea cererilor poate fi realizată în cel mult 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererilor.

Activitățile de înregistrare a cererilor de protecție internațională pot fi realizate și de către experții Agenției Uniunii Europene pentru Azil, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) 2021/2.303 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2021 privind Agenția Uniunii Europene pentru Azil și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010.

Cererea de azil este individuală și se înaintează personal de către solicitant sau, după caz, de curator ori de reprezentantul legal.

Cererea de azil se completează în limba română sau într-o limbă pe care solicitantul o înțelege.

Cererile de azil colective nu sunt acceptate.

În cazul în care cererea de azil este depusă la organele teritoriale ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute la art. 35 , solicitantul este informat cu privire la faptul că trebuie să se prezinte la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări.

Dacă cererea de azil a fost depusă la un organ teritorial al Poliției de Frontieră Române dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul care a primit accesul la teritoriu printr-o hotărâre a structurii specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări este informat cu privire la faptul că trebuie să se prezinte la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări.

Solicitantul de azil suportă cheltuielile ocazionate de transportul la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări. În măsura în care solicitantul nu dispune de suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de transport, aceasta suma va fi suportată de structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări.

În situația prevăzută la alin. (1) și (2) , pentru motive justificate de interesul public, siguranța națională, ordinea publică, protecția sănătății și moralității publice, protecția drepturilor și libertăților altor persoane, Oficiul Român pentru Imigrări asigura transportarea solicitantului de azil la una dintre formațiunile sale teritoriale.

Cererile de azil depuse într-un punct de control pentru trecerea frontierei, cele depuse la unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, precum și cele depuse la centrele de reținere și arestare preventivă din cadrul unităților de poliție se înregistrează în registre speciale.

În cazul străinului minor, interesele acestuia sunt apărate de către reprezentantul său legal.

Străinul minor depune cererea de azil prin reprezentantul legal, iar în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea de azil poate fi depusă personal.

În cazul străinului minor neînsoțit care și-a manifestat voința de a obține azil, în scris sau oral, în fața autorităților competente, acesta va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmând ca cererea de azil să fie depusa la momentul numirii reprezentantului legal.

În cazul în care străinul minor neînsoțit și-a manifestat voința de a obține azil, în scris sau oral, în fața autorităților competente, altele decât Oficiul Român pentru Imigrări, organul teritorial al structurii specializate a Ministerului Afacerilor Interne sau Ministerului Justiției, care a fost sesizat, va informa de îndată Oficiul Român pentru Imigrări, care asigură transportul solicitantului la structura competentă să analizeze cererea de azil.

După înregistrarea străinului minor neînsoțit ca solicitant de azil, Inspectoratul General pentru Imigrări va sesiza de îndată autoritatea competentă pentru protecția copilului în a cărei rază teritorială este situat centrul de cazare unde urmează să fie depusă cererea de azil, în scopul declanșării procedurii de numire a unui reprezentant legal. Reprezentarea legală a minorului neînsoțit, odată stabilită, continuă să opereze și pe perioada cât acesta beneficiază de protecție internațională în România.

În cazul solicitantului de azil minor neînsoțit, procedura de azil este suspendată până la numirea unui reprezentant legal. Pe perioada suspendării procedurii de azil minorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 17 și 18 .

În situația în care solicitantul de azil declară că este minor și nu există dubii serioase cu privire la minoritatea sa, acesta va fi considerat minor.

În situația în care minorul neînsoțit nu poate să își probeze vârsta și există dubii serioase cu privire la minoritatea sa, structura specializată pe probleme de azil din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări solicită, înainte de soluționarea cererii de azil în fază administrativă, efectuarea unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei solicitantului, cu consimțământul prealabil, în scris, al minorului și al reprezentantului său legal.

În cazul în care solicitantul de azil și/sau reprezentantul legal refuză efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vârstei și nu sunt aduse dovezi concludente cu privire la vârsta sa, acesta va fi considerat major.

În situația prevăzută la alin. (3) se va considera că persoana în cauză a împlinit vârsta de 18 ani la data depunerii cererii de azil.

Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care la baza refuzului efectuării expertizei medico-legale de stabilire a vârstei stau motive întemeiate, constatate în urma evaluării de către un psiholog din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări.

Interpretarea rezultatului expertizei medico-legale de evaluare a vârstei solicitantului se realizează cu luarea în considerare a principiului interesului superior al minorului.

Refuzul solicitantului minor neînsoțit de a se supune efectuării expertizei medico-legale de evaluare a vârstei nu poate constitui unicul motiv pentru respingerea cererii de azil a acestuia și nici nu împiedică autoritățile competente să emită o hotărâre cu privire la cererea sa de protecție internațională.

În situația în care există dubii serioase cu privire la discernământul solicitantului de azil major, personalul specializat din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări solicita efectuarea unei expertize medico-legale în acest sens.

În cazul în care prin expertiză medico-legală se constată lipsa de discernământ a solicitantului de azil, funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , responsabil de caz, solicită numirea unui curator, în aceleași condiții prevăzute de lege pentru cetățenii români.

Procedura de soluționare a cererii de azil este suspendată până la numirea unui curator. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecție, solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 17 și 18 .

Cererea solicitantului de azil lipsit de discernământ este depusă de curator, după numirea acestuia.

Atunci când efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat este posibilă, curatorul îl va informa pe solicitantul de azil cu privire la scopul și posibilele consecințe ale interviului personal și va întreprinde demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului în vederea susținerii interviului.

Intervievarea solicitantului de azil lipsit de discernământ se efectuează în prezența tutorelui sau, după caz, a curatorului acestuia.

După înregistrarea cererii de protecție internațională la Inspectoratul General pentru Imigrări sau la formațiunile sale teritoriale, solicitantul de azil este ascultat în vederea stabilirii datelor personale ale acestuia, ale membrilor săi de familie, ale rudelor sau ale oricăror altor persoane aflate în relații de natură familială cu acesta, a rutei parcurse din țara de origine până în România, a informațiilor privind eventuale proceduri de azil anterioare desfășurate într-un alt stat membru sau într-un stat terț, precum și referitor la documentele de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.

Rezultatul interviului preliminar prevăzut la alin. (1) se consemnează, în scris, într-un formular standard.

În situația în care din răspunsurile solicitantului rezultă indicii privind necesitatea derulării procedurii de determinare a statului membru responsabil, interviul preliminar se desfășoară cu respectarea art. 5 din Regulamentul Dublin.

Odată cu depunerea cererii de azil, Inspectoratul General pentru Imigrări sau celelalte autorități competente prevăzute la art. 35 fotografiază și prelevă amprentele digitale tuturor solicitanților de azil care, potrivit declarațiilor acestora, au împlinit vârsta de 14 ani.

Amprentele digitale prelevate potrivit alin. (1) sunt transmise, comparate, căutate și stocate pe suport hârtie în cartoteca Inspectoratului General pentru Imigrări și în format electronic în baza de date națională AFIS (Sistemul automatizat de comparare a amprentelor).

Transmiterea, prelevarea, compararea și căutarea amprentelor digitale ale solicitanților de azil se fac cu respectarea prevederilor referitoare la principiul confidențialității și protecției datelor cu caracter personal, urmând ca persoana în cauză să fie informată în scris referitor la acest fapt.

Amprentele digitale prelevate potrivit alin. (1) sunt transmise, comparate, căutate și stocate în sistemul Eurodac potrivit Regulamentului Eurodac.

Interviul pentru determinarea protecției internaționale în România constă într-o audiere a solicitantului de azil de către un funcționar al Inspectoratului General pentru Imigrări, anume desemnat în temeiul art. 48 alin. (2) . În scopul unei examinări corespunzătoare, atunci când consideră necesar, funcționarul poate solicita participarea și a unor membri de familie ai solicitantului de azil intervievat, cu acordul acestuia din urmă.

La cererea solicitantului și atunci când se consideră necesar pentru prezentarea tuturor motivelor solicitării de azil, interviul se realizează de către funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , cu sprijinul unui interpret în limba indicată de solicitant sau într-o limbă pe care o înțelege și în care poate comunica în mod clar. În măsura posibilului, dacă solicitantul solicită acest lucru, atât funcționarul, cât și interpretul vor fi de același sex cu persoana intervievată.

Intervievarea solicitanților de azil nu este obligatorie în următoarele situații

Solicitantul de azil nu poate refuza efectuarea interviului pentru absența avocatului. Reprogramarea interviului ca urmare a absenței avocatului este posibilă o singură dată și numai dacă există motive întemeiate care să justifice această absență.

În timpul audierii solicitantului se întocmește o notă de interviu care cuprinde cel puțin următoarele: datele de identificare a solicitantului, numele funcționarului prevăzut la art. 48 alin. (2) care efectuează interviul, numele interpretului și, după caz, al reprezentantului legal, curatorului și/sau al avocatului care îl asistă pe solicitant, limba în care se desfășoară interviul, motivele care stau la baza solicitării protecției internaționale, precum și declarația solicitantului din care să reiasă că toate datele și informațiile prezentate la interviu sunt reale. Atunci când este cazul, nota de interviu va cuprinde și explicațiile solicitantului cu privire la omisiunea prezentării unor elemente care trebuie avute în vedere la examinarea cererii de azil și/sau clarificări referitoare la incoerențele sau contradicțiile din declarațiile sale.

La încheierea interviului personal, solicitantului i se oferă posibilitatea să formuleze observații și/sau să ofere clarificări cu privire la orice erori de traducere sau neînțelegeri, care se consemnează în nota de interviu.

Nota de interviu este citită solicitantului și, dacă este cazul, tradusă acestuia, fiind menționat acest lucru în cuprinsul notei de interviu, mențiune care va cuprinde și confirmarea solicitantului că aspectele consemnate reflectă în mod corect declarațiile sale.

După realizarea activităților prevăzute la alin. (6) , nota de interviu este semnată pe fiecare pagină de toate persoanele prezente la interviu.

După semnarea notei de interviu potrivit prevederilor alin. (8) , o copie a acesteia este pusă la dispoziția solicitantului de protecție internațională sau reprezentantului legal, curatorului ori avocatului care l-a asistat la interviu, după caz. Despre aceasta se face mențiune pe originalul notei de interviu.

Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivele refuzului său vor fi, de asemenea, consemnate. Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedică Inspectoratul General pentru Imigrări să ia o hotărâre cu privire la cererea de azil.

Acolo unde este necesar, funcționarul Inspectoratului General pentru Imigrări responsabil de caz poate efectua un nou interviu.

Intervievarea solicitanților de azil minori se efectuează în prezenta reprezentanților legali ai acestora.

Reprezentantul legal îl informează pe solicitantul de azil minor cu privire la scopul și posibilele consecințe ale interviului personal și întreprinde demersurile necesare pentru pregătirea minorului în vederea susținerii interviului.

Intervievarea solicitanților de azil minori se efectuează în toate cazurile în care acest lucru este posibil, în funcție de vârsta și gradul de maturitate ale acestora.

Dacă vârsta și gradul de maturitate ale solicitantului de azil minor nu permit intervievarea, funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) poate decide efectuarea interviului cu unul dintre părinții minorului, caz în care prezența acestuia nu este necesară.

În efectuarea interviului cu solicitantul de azil minor se ține seama de gradul sau de dezvoltare intelectuală și de maturitatea sa.

Intervievarea, analizarea motivelor invocate și decizia asupra cererilor de azil sunt de competența Oficiului Român pentru Imigrări.

Aceste activități sunt realizate de funcționarii Oficiului Român pentru Imigrări anume desemnați.

Numirea funcționarilor se face prin dispoziție a directorului Oficiului Român pentru Imigrări.

Activitățile de intervievare și analizare a motivelor invocate pot fi realizate și de către experții Agenției Uniunii Europene pentru Azil, potrivit art. 16 alin. (2) lit. c) din Regulamentul (UE) 2021/2.303.

Abrogat.

Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita oricăror instituții publice, agenții sau organizații care funcționează pe teritoriul României orice documente necesare pentru analizarea situației solicitantului și soluționarea cererii de azil a acestuia, cu respectarea confidențialității în condițiile stabilite la art. 10 . În aceste cazuri nu este necesar acordul solicitantului.

Ministerul Afacerilor Externe furnizează periodic materiale de sinteză referitoare la situația din țările de origine ale solicitanților de azil, precum și răspunsuri la solicitările punctuale ale Oficiului Român pentru Imigrări, necesare în vederea soluționării cererilor de azil.

Inspectoratul General pentru Imigrări consultă Ministerul Afacerilor Externe în vederea stabilirii țărilor sigure de origine, țărilor terțe europene sigure și țărilor terțe sigure.

Atunci când se consideră relevant pentru soluționarea cererii de protecție internațională și dacă există consimțământul solicitantului, acesta va fi supus unei expertize medico-legale cu privire la semne ale expunerii în trecut la persecuție sau la un risc serios.

Refuzul solicitantului de a se supune expertizei medico-legale prevăzute la alin. (1) nu împiedică Inspectoratul General pentru Imigrări să ia o hotărâre cu privire la cererea de azil.

Expertizele medico-legale prevăzute la alin. (1) se realizează prin instituțiile de medicină legală, iar rezultatul acestora se transmite, de îndată, Inspectoratului General pentru Imigrări. Decontarea cheltuielilor se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, prin bugetul alocat Inspectoratului General pentru Imigrări în acest sens.

Atunci când nu se efectuează o expertiză medico-legală în conformitate cu prevederile alin. (1) , Inspectoratul General pentru Imigrări informează, în scris, solicitantul că poate efectua, pe cheltuială proprie, o expertiză medico-legală cu privire la semne ale expunerii în trecut la persecuție sau la un risc serios.

Rezultatele expertizelor medico-legale prevăzute la alin. (1) și (4) sunt avute în vedere de Inspectoratul General pentru Imigrări în coroborare cu alte elemente ale cererii de protecție internațională pentru soluționarea acesteia.

Cererea de azil este soluționată pe baza documentelor existente la dosarul solicitantului și a motivelor invocate de solicitant, care sunt analizate în raport cu situația concretă din țara de origine și cu credibilitatea solicitantului.

În soluționarea cererilor de azil ale solicitanților de azil minori se ține seama și de gradul lor de dezvoltare intelectuală, precum și de maturitatea acestora.

În soluționarea cererilor de azil ale solicitanților de azil majori lipsiți de discernământ, declarațiile acestora sunt apreciate cu luarea în considerare a gradului în care le este afectat discernământul.

În situațiile prevăzute la art. 45 alin. (3) , cererea de azil se soluționează pe baza elementelor existente la dosar.

Cererea de azil depusă de un străin care beneficiază de protecție internațională acordată de alt stat membru este respinsă ca inadmisibilă, prin hotărâre motivată.

Solicitantului i se oferă posibilitatea de a prezenta, în cadrul unui interviu, situația personală, pentru a se stabili dacă în cazul său sunt aplicabile prevederile alin. (1) .

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care situația de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arată existența unei temeri bine întemeiate de persecuție sau de a fi expus la un risc serios în statul membru care i-a acordat protecție internațională și/sau solicitantul nu beneficiază de protecția efectivă a statului membru în cauză.

În situația prevăzută la alin. (3) , cererea de azil este analizată în conformitate cu prevederile art. 50 .

Împotriva hotărârii prevăzute la alin. (1) solicitantul poate depune plângere, dispozițiile art. 80 și 81 aplicându-se în mod corespunzător.

Renunțarea la cererea de azil este

Solicitantul care renunță explicit la cererea de azil este informat cu privire la consecințele actului de renunțare, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

În situația renunțării implicite, funcționarul Inspectoratului General pentru Imigrări întocmește un proces-verbal prin care se constată neprezentarea la interviu.

În cazul renunțării la cererea de azil, funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) emite o decizie de închidere a dosarului, care se comunică solicitantului în condițiile prezentei legi și care nu este supusă căilor de atac.

În cazul renunțării implicite, decizia de închidere a dosarului se emite după expirarea unui termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal prevăzut la alin. (3) .

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) efectuează interviul, analizează motivele invocate de solicitant și se pronunță asupra cererii solicitantului, în termen de 30 de zile de la preluarea cazului.

Dacă soluționarea cererii de azil necesită o documentare suplimentară, precum și în alte cazuri temeinic justificate, care fac imposibilă realizarea activităților necesare soluționării cererii de azil sau conduc la nerespectarea garanțiilor recunoscute de prezenta lege din cauze neimputabile solicitantului, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungește succesiv cu noi perioade de cel mult 30 de zile, fără a depăși 6 luni de la depunerea cererii de azil.

În situația în care termenul prevăzut la alin. (2) este depășit, solicitantul este informat despre întârziere și primește, la cerere, informații privind motivele întârzierii, precum și cu privire la termenul în care se preconizează adoptarea unei decizii cu privire la cererea sa.

Termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă pe perioada procedurii de determinare a statului membru responsabil cu analizarea unei cereri de azil, a procedurii primei țări de azil, a procedurii țării terțe sigure sau, după caz, a procedurii țării terțe europene sigure. După încetarea cauzei de suspendare termenul de soluționare nu poate fi mai mic de 20 de zile.

Termenul prevăzut la alin. (2) poate fi prelungit succesiv cu noi perioade care cumulate nu depășesc 9 luni, în următoarele situații

În mod excepțional, în situații temeinic justificate, termenele prevăzute la alin. (2) și (5) pot fi prelungite cu cel mult 3 luni.

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) emite o hotărâre prin care

Hotărârea de acordare a protecției subsidiare cuprinde și motivele neacordării statutului de refugiat.

Hotărârea de respingere a cererii de azil cuprinde motivele corespunzătoare pentru fiecare formă de protecție prevăzută la art. 23 și 24 , art. 26 sau 27 .

Admiterea sau respingerea cererii de azil se face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări sau prin trimitere poștală, cu confirmare de primire, la ultima reședință declarată a acestuia. Hotărârea comunicată este însoțită de o informare în scris, în limba română și într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la soluția de admitere sau de respingere a cererii de azil și condițiile în care hotărârea poate fi contestată, după caz.

Hotărârea privind admiterea sau respingerea cererii de azil poate fi comunicată, după caz, avocatului sau reprezentantului organizației neguvernamentale care îl reprezintă în mod legal pe solicitant, în măsura în care solicitantul a precizat în mod expres acest lucru. Comunicarea se realizează direct de către reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări sau prin trimitere poștală, cu confirmare de primire, la adresa indicată de avocat sau de reprezentantul organizației neguvernamentale.

În cazul în care comunicarea hotărârii nu este posibilă în condițiile prevăzute la alin. (1) sau (1^1), aceasta se face prin afișarea, la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări emitente, a unei note de informare ce va cuprinde: numărul documentului temporar de identitate al solicitantului, numărul și data hotărârii, soluția cu privire la cererea de azil, termenul de depunere a plângerii și instanța competentă cu soluționarea acesteia, în cazul hotărârilor de respingere a cererii de azil, precum și data afișării.

În cazul prevăzut la alin. (2) , nota de informare este afișată pe toată durata termenului de depunere a plângerii, iar hotărârea se consideră a fi comunicată de la data afișării notei de informare.

Motivele de acordare a unei forme de protecție nu se comunică.

Împotriva hotărârii prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. b) și c) se poate face plângere, în termen de 10 zile de la comunicare.

În cazul în care plângerea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1) , solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării plângerii.

Plângerea motivată se depune la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea sau la instanța competentă și va fi însoțită de copia de pe hotărârea de respingere a cererii de azil, precum și de înscrisurile sau orice alte elemente pe care se sprijină plângerea.

Plângerea motivată depusă la structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări se înaintează de îndată instanței competente, însoțită de înscrisurile sau orice alte elemente care au stat la baza emiterii hotărârii.

În cazul în care plângerea a fost depusă de solicitant direct la instanța de judecată, se citează de îndată Oficiul Român pentru Imigrări la adresa structurii specializate pe probleme de azil care a emis hotărârea de respingere a cererii de azil.

În cazul minorului, plângerea se depune de către reprezentantul sau legal. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate depune plângerea în nume propriu.

În cazul străinului lipsit de discernământ, plângerea se depune de curator.

Plângerea trebuie să cuprindă

Când dovada se face prin înscrisuri, se va alătura la plângere o copie pentru pârât și o copie pentru instanță. Copiile vor fi certificate de petent că sunt conforme cu originalul.

În etapa judecătorească de soluționare a cererilor de azil, dezbaterile au loc în ședință secretă.

În etapa judecătorească, procedura de azil se desfășoară cu respectarea principiului confidențialității.

Cauzele având ca obiect cereri de azil se judecă cu precădere față de celelalte cauze civile, într-un termen de 30 de zile.

Instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei raza teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.

Instanța soluționează plângerea în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.

Instanța va motiva hotărârea luată în termen de 5 zile de la pronunțare.

Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau Oficiul Român pentru Imigrări poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

În cazul minorului, recursul se declară de către reprezentantul său legal. Minorul care a împlinit vârstă de 16 ani poate declara recurs în nume propriu.

În cazul străinului lipsit de discernământ, recursul se declară de curator.

În cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1) , solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării recursului.

Termenul de motivare a recursului este de 10 zile de la data comunicării sentinței.

Petentul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Renunțarea se constată de instanță printr-o hotărâre cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea ei.

În cazul depunerii plângerii, respectiv a recursului în afara termenului legal, solicitantul poate cere suspendarea executării deciziei de returnare. Cererea de suspendare se soluționează în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia de către instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă.

Până la momentul soluționării cererii de suspendare a executării deciziei de returnare, străinul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului român.

În cazul în care instanța admite cererea de suspendare a executării deciziei de returnare, efectul suspensiv se acordă până în momentul pronunțării asupra cererii de repunere în termen.

Străinul va beneficia de toate drepturile prevăzute la art. 17 și 18 din momentul admiterii cererii de repunere în termen.

În cazul solicitanților de azil care nu au obținut protecție internațională în România, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizia de returnare la momentul emiterii hotărârii de respingere a cererii de azil în faza administrativă.

Executarea obligației de returnare stabilite prin decizia de returnare emisă potrivit alin. (1) se suspendă de drept până la finalizarea procedurii de azil.

Până la soluționarea definitivă a căilor de atac, străinul prevăzut la alin. (1) beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru solicitantul de azil, iar acesta se poate prevala de orice schimbare a circumstanțelor intervenită după adoptarea deciziei de returnare, care ar fi de natură să aibă un impact semnificativ asupra aprecierii situației sale, aspect a cărui verificare revine instanței de judecată competente.