DECRET nr. 443 din 20 noiembrie 1972 privind navigația civilă

În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările și orice alte instalații și amenajări care ar putea împiedica circulația în zona, ar ascunde amenajările făcute în interesul navigației, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, vor putea fi executate numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize și alte semnale de navigație, de zi și de noapte, pe toată întinderea malurilor și apelor în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranța navigației. În acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispozițiilor legale, defrisarile necesare menținerii vizibilitatii semnelor și mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrișare va fi depozitat la dispoziția organelor silvice. Cheltuielile de instalare și de întreținere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreținerea căilor navigabile, a lacurilor și porturilor. Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor și a celorlalte semnale de navigație prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deținătorului terenului.

Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera și altele asemenea, se pot executa numai cu autorizația Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Beneficiarii acestor instalații și construcții sînt obligați a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigație.

Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrînd în apele sau porturile române, sînt obligate să respecte dispozițiile privind intrarea și navigația în apele naționale, staționarea, operarea și plecarea din porturi, prevăzute de dispozițiile legii române.

Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la țărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepția cazurilor de forta majoră avînd drept consecința imposibilitatea continuării navigației. Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica și se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinație. Locurile de acostare și ancorare în afară limitelor porturilor, aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială, se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor cu acordul organelor de graniceri. În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunțe imediat și primul post de graniceri sau de militie.

Dacă nava este autorizata să facă operațiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului și unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalitățile de sosire cerute de lege ca și cînd nava ar fi intrat în port. Condițiile în care vor fi îndeplinite aceste formalități vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Cînd, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în total sau în parte, pe țărm, în afară porturilor, se va anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată și primul post de graniceri sau de militie.

Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeași dana.

Pentru exercitarea activității de supraveghere și control a ordinii navigației, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi și în afară acestora, în limitele apelor naționale.

Capitaniile de port vor interzice libera navigație în apele naționale, precum și operațiunile de încărcare-descărcare și transbord sau legătură cu uscatul, navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin acestea, precum și navelor care nu au obținut permisul de acostare și autorizarea de libera practica în port, data de organele sanitare după vizitarea navei.

Căpitănia portului nu va admite plecarea navelor din port sau rada, dacă

Căpitănia portului nu va elibera actele de bord și permisul de plecare acelor nave care nu au achitat taxele, eventuale amenzi și despăgubiri la care sînt obligate, potrivit dispozițiilor legale, față de căpitănia de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazul cînd s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ local al puterii sau un organ al administrației de stat, de organele jurisdicționale ori cele ale procuraturii.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazurile cînd căpitănia primește reclamații scrise prin care se cere reținerea navei, pentru pretenții de neplata mărfii încărcate, pretenții rezultind din avarie comuna, avarii, abordaje, asistența sau salvare, despăgubiri, taxe și alte asemenea. În cazurile prevăzute în prezentul articol, reținerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanție suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 de ore de la reținerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru; în calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare.

Răspunderea pentru reținerea nejustificată a navei o poarta acel la cererea căruia a fost reținută nava.

Prevederile art. 97, 100 și 101 nu se aplică navelor militare și navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

Capitaniile de port primesc reclamațiile referitoare la infracțiuni la regimul navigației care au avut loc pe nave, în porturi, pe țărm, rapoartele privind sinistrele, abordajele și orice avarie și efectuează cercetări, administrind probe și incuviintind expertize, în limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamațiile și plingerile referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste și pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor și în caz de vinovăție, procedează potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda și din oficiu la cercetarea accidentelor de navigație, dacă considera ca aceasta este necesar, precum și la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu.

Cînd o nava a naufragiat sau, în urma unui sinistru, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipaj sau numai de comandant, căpitănia portului procedează neîntîrziat la cercetarea cauzelor și împrejurărilor în care acestea s-au produs și ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor și a stabilirii raspunderilor. Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul privește o nava sub pavilion străin.

Serviciul medico-sanitar la bordul navelor se organizează de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, potrivit competentei sale, în raport cu tipul de nava, numărul membrilor echipajului, caracterul transportului și traseul geografic ce urmează a fi parcurs.

Normele specifice de igiena pe nave și condițiile de acordare a asistenței medicale pentru personalul de uscat din incinta porturilor se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu acordul Ministerului Sănătății.

Conducerea unei nave de către o persoană fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta comandantului care încredințează conducerea navei unei persoane fără brevet sau certificat de capacitate.

Exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către personalul de bord care asigura direct siguranța navigației pe apa a navei se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. În sensul prezentului decret, o persoană se considera ca se afla în stare de ebrietate dacă are în singe o îmbibație alcoolică peste limita de 2%, sau chiar o îmbibație mai mica dacă aceasta are drept consecința micsorari manifeste ale facultăților de echilibru ori de mișcare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba.

Refuzul personalului prevăzut în art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Părăsirea postului sau navei, fără aprobare, de către un membru al echipajului ori de către pilot în timpul efectuării serviciului prevăzut în art. 83 și 84, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigația ori să se pună în pericol siguranța navei sau a încărcăturii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Fapta de a adormi în timpul serviciului de cart sau de garda, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigația ori să se pună în pericol siguranța navei sau a încărcăturii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Părăsirea navei de către comandant în caz de pericol, înainte de a-și fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Fapta comandantului unei nave de a nu-și îndeplini obligațiile de asistența și salvare a navelor și persoanelor aflate în pericol pe apa sau, în caz de abordaj, de a nu comunică celeilalte nave, în măsura posibilităților datele necesare identificarii navei proprii, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Dacă faptele prevăzute în art. 108, 109, 111, 112, 113 și 114 au avut ca urmare un accident de navigație, constind în abordaj cu consecințe materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanța a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. Dacă s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Acțiunea penală pentru infracțiunile cuprinse în prezenta secțiune, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 115, se pune în mișcare la sesizarea conducătorului unității căreia îi aparține nava sau a Inspectoratului de navigație civilă.

Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu privind siguranța navigației și a navei se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani dacă fapta nu constituie o infracțiune mai grava. Dacă fapta este săvîrșită de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.

Lovirea superiorului de către inferior se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În cazul în care cel lovit se găsește în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Lovirea inferiorului de către superior se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.

Acțiunea penală pentru infracțiunile din prezenta secțiune se pune în mișcare la sesizarea comandantului navei. Cînd infracțiunile prevăzute în art. 117 și 119 sînt săvîrșite de comandant, acțiunea penală se pune în mișcare la sesizarea conducătorului unității căreia îi aparține nava. Pentru infracțiunile prevăzute în art. 118 și 119 acțiunea penală se pune în mișcare și la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Arborarea fără drept pe o nava a pavilionului român se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Neexecutarea de către pasageri a ordinului comandantului navei în timpul unui sinistru naval se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

Stînjenirea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol siguranța navei, sau preluarea fără drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani. Dacă fapta se săvîrșește în scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cînd pentru săvîrșirea faptelor prevăzute în alineatele precedente a fost ucisa o persoană ori dacă faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecințe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii sau închisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. Tentativa se pedepsește. Se considera tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii prevăzute în prezentul articol.

Omisiunea de a denunta de îndată săvîrșirea infracțiunii prevăzută în art. 123 se sancționează în condițiile și cu pedepsele prevăzute în art. 170 din Codul penal.

În cazul cînd infracțiunea de sclavie prevăzută în art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevăzută în art. 212 din Codul penal și infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută în art. 312 din Codul penal sînt săvîrșite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, dacă proprietarul ei a avut cunoștința de aceasta.