DECRET nr. 443 din 20 noiembrie 1972 privind navigația civilă

Activitatea principala efectuată cu navele este transportul de mărfuri și călători. De asemenea, navele românești pot fi utilizate și pentru activități de construcții hidrotehnice, de cercetări, de exploatare și explorare a resurselor marii, fundului marii sau subsolului acestuia, precum și pentru activități auxiliare ca: remorcajul, operațiile de întreținere a căilor de comunicație pe apa, pilotajul, ranfluarea navelor, salvarea și alte servicii.

Activitatea de transport pentru beneficiari externi, efectuată cu nave sub pavilion român, se exercită potrivit reglementărilor în vigoare, în condițiile stabilite de acord cu aceștia și conform convențiilor internaționale la care statul român este parte. Activitatea de transport pentru beneficiari interni efectuată cu nave sub pavilion român, se exercită în condițiile, la nivelurile și tarifele stabilite prin dispozițiile legale.

În porturile, marea teritorială și în apele interioare ale R.S.R., următoarele activități și operațiuni privind navele sub orice pavilion se efectuează cu mijloacele navale și de uscat ale statului român

Remorcherele străine pot face manevrele la sosirea și plecarea din port sau rada, cu navele pe care le-au remorcat. Aceste remorchere, aflate în cursa în porturile românești, pot efectua și manevra și alte nave ale întreprinderilor și societăților cărora le aparțin, chiar dacă aceste nave nu au sosit sau nu pleacă cu aceste remorchere. Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate autoriza ca operațiunile prevăzute la art. 54 lit. b, d, e, f și i să fie efectuate și de nave sub pavilion străin.

Comandantul unei nave sub pavilion român, care primește un mesaj indicind ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-și pune în primejdie grava nava, echipajul sau pasagerii, să se deplaseze cu toată viteza către acea nava, pentru asistența și salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave. Aceeași obligație o are comandantul și în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni și plute de salvare sau în apa. În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanțele speciale în care se afla, comandantul socotește ca nu este rațional și nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta.

Comandantul de nava este obligat a acorda, după un abordaj, asistența celeilalte nave, echipajului și pasagerilor acesteia și, în măsura posibilului a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare și portul cel mai apropiat la care va ajunge.

Obligația de a da asistența și salvare nu mai incumba comandantului unei nave care se afla în călătorie sau gata de plecare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum și atunci cînd s-a primit informația ca ajutorul nu mai este necesar. Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord.

Asistența și salvarea navei și a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înțelegerii cu comandantul navei sau cu proprietarul ori armatorul acesteia.

În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare și în rade, căpitănia portului coordonează toate operațiunile și asigura disciplina în realizarea acestora. Ea va putea cere concursul navelor și echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum și al oricăror persoane care exercită o profesie în port sau lucrează în mod obișnuit pe chei sau în apele naționale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat și să respecte indicațiile date.

Despre sinistrul navelor străine va fi informat neîntîrziat și oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava. În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul român a încheiat convenții internaționale se vor aplica dispozițiile din aceste convenții privind termenele, condițiile de informare și relațiile cu oficiul consular al statului străin.

Acordarea de asistența și salvare a navelor și condițiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secțiune, se aplică în mod corespunzător și în cazurile cînd pe mare sau în apele naționale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

Sistemul de salvare pe mare și pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor. Organizarea posturilor de salvare și prim ajutor pe plaje și în stranduri se face, potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, de către organizațiile cărora le aparțin.

Asistența acordată navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare și salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistența și salvatorului la o retributie ce se va stabili tinindu-se seama de

Cuantumul retributiei, precum și repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesați, iar în lipsa acordului, după caz, de instanțele judecătorești, organele arbitrajului de stat sau Comisia de arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț a R

Organele de jurisdicție vor putea reduce sau anula retributia stabilită convențional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacă salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesară asistența ori salvarea sau dacă ei au savirsit infracțiunea de furt, tainuire sau alta infracțiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistența ori salvarea. De asemenea, organele de jurisdicție pot majoră retributia conventionala cuvenită supravietuitorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decît cele estimate în contract, atunci cînd condițiile de salvare au fost mai grele și unele cheltuieli mai mari decît cele prevăzute sau cînd partea salvata a ascuns situația reală în care se afla.

Dacă cu ocazia acordării asistenței sau salvării unei nave, aeronave sau încărcăturii acestora au fost salvate și persoane, salvatorii acestor persoane au dreptul la o parte din retributia salvatorului navei sau aeronavei, încărcăturii și accesoriilor. Aceasta parte din retributie nu se cuvine cînd asistența ori salvarea persoanelor s-a acordat de o nava afectată pentru asemenea operațiuni de salvare, în afară de cazul cînd prin convenții se dispune altfel.

Dacă asistența sau salvarea a fost prestată de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecăreia.

Asistența și salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorcheza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile cînd evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacă acesta a prestat servicii excepționale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.

Dreptul la acțiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuții datorate pentru asistența sau salvarea navei ori încărcăturii se prescrie în termen de 2 ani de la terminarea operațiunilor.

Comandantul și ceilalți membri ai echipajului navelor care au participat la operațiuni de asistența și salvare, precum și angajații unităților de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea și lucrările pentru aceste operațiuni, sînt îndreptățiți a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor. Recompensa se acordă și în cazul cînd operațiunile de asistența și salvare au avut loc între nave aparținînd aceleiași unități.

Dacă, în termen de 6 luni de la data eșuării sau scufundarii unei nave în apele naționale, nu se prezintă căpităniei portului o cerere a comandantului, armatorului, proprietarului sau asiguratorului navei ori încărcăturii sau a mandatarilor lor, de a scoate nava esuata sau scufundata, operațiunea poate fi efectuată, din proprie inițiativa, de o unitate de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor sau de alta unitate desemnată de acesta, care ia măsurile pentru paza și administrarea bunurilor recuperate.

Unitatea care efectuează scoaterea în cazurile prevăzute în art. 72 este în drept sa vinda, cu avizul căpităniei portului, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare cere o cheltuiala prea mare față de valoarea lor, sumele obținute urmînd a fi consemnate.

După terminarea operațiunilor de scoatere a navei și încărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a intimplat sinistrul va face publicații pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitindu-le sa dovedească drepturile ce au asupra bunurilor salvate. Înștiințarea se va face prin publicare în Buletinul Oficial al R.S.R., prin afișare la capitaniile de port, precum și prin alte mijloace de înștiințare. Dacă în termen de 3 luni de la data înștiințării cei interesați nu se prezintă pentru a-și lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vînzarea acestora și consemnarea sumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cu ocazia acțiunii de ranfulare a navei, a remunerației de salvare, a taxelor și sumelor datorate bugetului și a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute în prezentul articol. Dacă pînă la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei cei interesați nu și-au valorificat drepturile sau dacă pretențiile formulate înăuntrul aceluiași termen în fața organelor de jurisdicție au fost respinse prin hotărîre definitivă, suma consemnată se face venit statului.

În cazul cînd se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare și ieșire a navelor sau unde se fac operațiuni la nave, constituie un pericol ori împiedica navigația, căpitănia portului, cu aprobarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor, va dispune ca proprietarul, armatorul, sau reprezentantul lor sa procedeze, în termenul ce se va fixa, pe cheltuiala lor, la scoaterea navei și la curățirea fundului apei, cu respectarea prevederilor art. 54 și 55 alin. 2. În caz de neîndeplinire în termenul stabilit a acestei obligații, se va proceda la efectuarea operațiunilor în contul proprietarului, armatorului sau reprezentantului lor.

Dacă proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava și toate bunurile recuperate în condițiile articolului precedent vor fi vîndute conform art. 74, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferența revenind la dispoziția proprietarului după plata creanțelor care grevează nava. În cazul cînd cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obținută prin vînzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanții lor rămîn obligați a plati diferența.

Actul de confirmare a executării operațiunilor prevăzute de art. 72 și 75 alin. 2, întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de comitetul executiv al consiliului popular avînd anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare și verificat de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, constituie titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza și administrarea bunurilor salvate și curățirea fundului apei. Executarea de către unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritate, înaintea oricărei alte creanțe.

Bunurile găsite în apele naționale ori aruncate de apa pe plaje, țărm sau cheiuri se predau în termen de 10 zile, căpităniei de port cea mai apropiată ori celui mai apropiat organ al militiei sau celui care le-a pierdut. Organul căruia i s-a predat bunul procedează potrivit dispozițiilor legale referitoare la bunurile găsite. Bunurile găsite în apele de frontieră, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autorităților competente ale acestor state, prin organele de graniceri.

Armele, munitiile, materiile explozive, precum și alte bunuri a căror deținere fără drept este sancționată potrivit legii penale, găsite în condițiile art. 78, se predau, de îndată, celui mai apropiat organ al militiei, care va proceda potrivit dispozițiilor legale privind regimul acestor bunuri.

Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 78 alin. 1 au dreptul la o recompensa al carei cuantum poate fi de pînă la a treia parte din valoarea lor pentru bunurile găsite în apele naționale și de pînă la a zecea parte pentru bunurile găsite pe plaja, țărm sau cheiuri. Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 78 alin. 1 și de îndată bunurile prevăzute în art. 79 au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperarea și predarea lor.

Nerespectarea dispozițiilor prevăzute în art. 78 și 79 se sancționează potrivit legii penale.

Porturile, radele și bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu, precum și categoriile de nave care trebuie pilotate în mod obligatoriu se stabilesc din ordinul ministrului transporturilor și telecomunicatiilor. În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin condiții bilaterale sau multilaterale intervenite între țările riverane interesate, la care R.S

Pilotul indica drumul și asista pe comandantul navei în efectuarea manevrei necesare pentru urmarea drumului indicat. Comandantul este obligat sa pună la dispoziția pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra ale navei. Pe timpul cît la bord, pilotul nu înlocuiește pe comandant la comanda navei, acesta continuind a fi răspunzător de manevra navei sale și de orice daune rezultate din operațiunile de manevra.

Pilotul nu poate părăsi nava decît după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legată la locul destinat, iar la plecare, pînă ce nava nu a ieșit din zona de pilotaj. În timpul serviciului la bordul navei pe care este însărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum și la cazare, dacă este cazul, în aceleași condiții ca și ofițerii de pe bord. Pilotul care efectuează operațiunile prevăzute în prezenta secțiune nu face parte din echipajul navei pilotate.

Modul de recrutare a piloților și de efectuare a serviciului de pilotaj se stabilește de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor. Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementărilor unor convenții încheiate între statul român și statele riverane interesate, condițiile se stabilesc potrivit acestor convenții.

Pentru serviciile de pilotaj se percep taxele stabilite potrivit dispozițiilor legale. Sînt scutite de plată taxelor de pilotaj

Pilotii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul unei nave fluviale fac parte din echipajul navei și li se aplică prevederile referitoare la acest echipaj.

În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările și orice alte instalații și amenajări care ar putea împiedica circulația în zona, ar ascunde amenajările făcute în interesul navigației, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, vor putea fi executate numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize și alte semnale de navigație, de zi și de noapte, pe toată întinderea malurilor și apelor în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranța navigației. În acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispozițiilor legale, defrisarile necesare menținerii vizibilitatii semnelor și mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrișare va fi depozitat la dispoziția organelor silvice. Cheltuielile de instalare și de întreținere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreținerea căilor navigabile, a lacurilor și porturilor. Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor și a celorlalte semnale de navigație prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deținătorului terenului.

Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera și altele asemenea, se pot executa numai cu autorizația Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor. Beneficiarii acestor instalații și construcții sînt obligați a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigație.

Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrînd în apele sau porturile române, sînt obligate să respecte dispozițiile privind intrarea și navigația în apele naționale, staționarea, operarea și plecarea din porturi, prevăzute de dispozițiile legii române.

Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la țărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepția cazurilor de forta majoră avînd drept consecința imposibilitatea continuării navigației. Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica și se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinație. Locurile de acostare și ancorare în afară limitelor porturilor, aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială, se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor cu acordul organelor de graniceri. În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunțe imediat și primul post de graniceri sau de militie.

Dacă nava este autorizata să facă operațiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului și unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalitățile de sosire cerute de lege ca și cînd nava ar fi intrat în port. Condițiile în care vor fi îndeplinite aceste formalități vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Cînd, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în total sau în parte, pe țărm, în afară porturilor, se va anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată și primul post de graniceri sau de militie.

Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeași dana.

Pentru exercitarea activității de supraveghere și control a ordinii navigației, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi și în afară acestora, în limitele apelor naționale.

Capitaniile de port vor interzice libera navigație în apele naționale, precum și operațiunile de încărcare-descărcare și transbord sau legătură cu uscatul, navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin acestea, precum și navelor care nu au obținut permisul de acostare și autorizarea de libera practica în port, data de organele sanitare după vizitarea navei.

Căpitănia portului nu va admite plecarea navelor din port sau rada, dacă

Căpitănia portului nu va elibera actele de bord și permisul de plecare acelor nave care nu au achitat taxele, eventuale amenzi și despăgubiri la care sînt obligate, potrivit dispozițiilor legale, față de căpitănia de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazul cînd s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ local al puterii sau un organ al administrației de stat, de organele jurisdicționale ori cele ale procuraturii.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazurile cînd căpitănia primește reclamații scrise prin care se cere reținerea navei, pentru pretenții de neplata mărfii încărcate, pretenții rezultind din avarie comuna, avarii, abordaje, asistența sau salvare, despăgubiri, taxe și alte asemenea. În cazurile prevăzute în prezentul articol, reținerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanție suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 de ore de la reținerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru; în calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare.

Răspunderea pentru reținerea nejustificată a navei o poarta acel la cererea căruia a fost reținută nava.

Prevederile art. 97, 100 și 101 nu se aplică navelor militare și navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

Capitaniile de port primesc reclamațiile referitoare la infracțiuni la regimul navigației care au avut loc pe nave, în porturi, pe țărm, rapoartele privind sinistrele, abordajele și orice avarie și efectuează cercetări, administrind probe și incuviintind expertize, în limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamațiile și plingerile referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste și pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor și în caz de vinovăție, procedează potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda și din oficiu la cercetarea accidentelor de navigație, dacă considera ca aceasta este necesar, precum și la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu.

Cînd o nava a naufragiat sau, în urma unui sinistru, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipaj sau numai de comandant, căpitănia portului procedează neîntîrziat la cercetarea cauzelor și împrejurărilor în care acestea s-au produs și ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor și a stabilirii raspunderilor. Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul privește o nava sub pavilion străin.

Serviciul medico-sanitar la bordul navelor se organizează de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, potrivit competentei sale, în raport cu tipul de nava, numărul membrilor echipajului, caracterul transportului și traseul geografic ce urmează a fi parcurs.

Normele specifice de igiena pe nave și condițiile de acordare a asistenței medicale pentru personalul de uscat din incinta porturilor se stabilesc de Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, cu acordul Ministerului Sănătății.