ORDONANȚĂ nr. 42 din 28 august 1997 (**republicată**) privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare***)

Navele, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, pot ancora sau acosta în afară porturilor sau la malul unei căi navigabile numai în locurile aprobate în acest scop și care sunt semnalizate corespunzător.

Ancorarea sau acostarea în locurile prevăzute la alin. (1) se face cu informarea căpităniei de port în a cărei jurisdicție se află acestea.

În cazuri de forță majoră navele pot acosta și în afară zonelor prevăzute la alin. (1) , cu condiția luării tuturor măsurilor pentru a nu stânjeni navigația în siguranță a celorlalte nave și cu informarea imediată a căpităniei de port în a cărei jurisdicție și, după caz, a poliției de frontieră în a cărei zonă de jurisdicție s-a produs acostarea. Cazurile de forță majoră invocate de comandantul/ conducătorul de navă se verifică și se atestă de căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a produs evenimentul sau de căpitănia portului de destinație.

În cazuri de forță majoră când, pentru salvarea navei, a încărcăturii acesteia sau pentru evitarea poluării mediului, încărcătura a fost descărcată, parțial ori integral, pe malul apelor naționale navigabile, comandantul/conducătorul de navă are obligația să informeze cea mai apropiată căpitănie de port și, după caz, poliția de frontieră.

Situațiile în care operațiunile de încărcare/descărcare de mărfuri și/sau de pasageri se pot efectua în afară porturilor și condițiile în care aceste activități se pot desfășura se stabilesc de către Autoritatea Navală Română.

În apele naționale navigabile ale României următoarele activități se efectuează folosindu-se numai nave care arborează pavilionul român

Ministerul poate autoriza ca activitățile prevăzute la alin. (1) să se execute și cu utilizarea unor nave care arborează pavilionul altor state.

Activitățile prevăzute la alin. (1) se pot efectua și cu nave care arborează pavilionul altor state, dacă în acordurile, în convențiile internaționale la care România este parte sau în legislația Uniunii Europene se prevede acest lucru.

Autoritatea Navală Română, prin căpităniile de port, eliberează permisul de acostare a navelor, pe baza acceptului de intrare în port eliberat de administrația portului, și permisul de plecare a navelor din port.

În cazul navelor care vin din voiaj internațional, permisul de acostare se eliberează numai după obținerea permisului de liberă practică sanitară.

Pentru navele de navigație interioară permisul de acostare/plecare se eliberează numai în cazul în care sosesc/pleacă din/în voiaj internațional.

Autoritatea Navală Română are dreptul și obligația să controleze și să monitorizeze navele maritime care arborează pavilionul român și personalul navigant român, privind respectarea legislației naționale și, în principal, dacă

Abrogat.

În cazul în care constată că navele maritime care arborează pavilionul român nu respectă condițiile prevăzute la alin. (1) , Autoritatea Navală Română va reține navele sau va dispune stoparea operațiunilor de încărcare/descărcare până la remedierea deficiențelor constatate ori poate aproba remedierea deficiențelor într-un șantier naval ales de către armator.

În cazul în care constată nerespectarea uneia sau mai multor condiții prevăzute la alin. (1) , Autoritatea Navală Română poate lua măsura suspendării ori retragerii dreptului de arborare a pavilionului român pentru acea navă ori retragerea documentului de conformitate companiei care operează nava.

Autoritatea Navală Română are dreptul și obligația de a controla navele care arborează pavilionul altor state, aflate în apele naționale navigabile și în porturile românești, sau care operează pe ori deasupra platoului continental, în ceea ce privește respectarea prevederilor acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

În cazul în care constată că navele prevăzute la alin. (1) nu respectă aceste prevederi, Autoritatea Navală Română va interzice accesul în apele aflate în jurisdicția României, va reține navele sau va dispune stoparea operațiunilor de încărcare/descărcare până la remedierea deficiențelor constatate ori poate aproba remedierea deficiențelor într-un șantier naval ales de către armator.

Autoritatea Navală Română are obligația de a notifica autorității competente a statului care a acordat acelei nave dreptul de a arbora pavilionul său și/sau, după caz, organizației recunoscute care a emis certificatul de clasă navei respective deficiențele constatate care au condus la reținerea, în condițiile legii, a navei.

În cazul în care remedierea deficiențelor constatate nu se poate face în portul în care nava a fost reținută, Autoritatea Navală Română poate autoriza plecarea navei către alt port, numai dacă aceasta poate să navigheze în condiții de siguranță, iar dacă portul respectiv se află pe teritoriul unui alt stat, va notifica în mod corespunzător autoritățile competente din acel stat.

Căpităniile de port pot interzice plecarea oricărei nave dintr-un port sau dintr-un loc de staționare aflat în apele naționale navigabile, la solicitarea Autorității Navale Române, a administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile, a altor autorități publice ale statului ori a unor operatori economici, pentru debite ale proprietarului sau operatorului navei ori ale proprietarului mărfii aflate pe navă față de respectivele autorități sau respectivii operatori economici.

În cazul în care proprietarul sau operatorul unei nave înregistrează debite față de instituțiile prevăzute la alin. (1) ori față de alți operatori economici, aceștia pot solicita căpităniei de port interzicerea plecării respectivei nave.

În cazurile prevăzute la alin. (2) interdicția de plecare a navei nu poate depăși 24 de ore din momentul primirii solicitării avizului de plecare a navei. După această perioadă, nava va fi reținută numai dacă solicitantul prezintă la căpitănia de port o încheiere executorie a instanțelor judecătorești. Reținerea poate înceta dacă proprietarul sau, după caz, operatorul navei ori proprietarul mărfii a făcut dovada constituirii unor garanții suficiente în raport cu creanța invocată și aceasta a fost acceptată de cel care a solicitat reținerea. În calculul celor 24 de ore nu se iau în considerare orele din zilele declarate legal ca nelucrătoare.

În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) solicitarea privind interzicerea plecării navei va fi făcută în scris, răspunderea pentru interdicția de plecare revenind solicitantului.

În cazul în care primesc, în scris, sesizări sau reclamații referitoare la infracțiuni la regimul navigației sau pe baza rapoartelor privind sinistrele, abordajele și orice avarie, căpităniile de port au dreptul și obligația să efectueze cercetări, să solicite sau să accepte efectuarea de expertize și să administreze probe în limitele competențelor lor.

În cazul în care primesc, în scris, reclamații și plângeri referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave, în porturi ori în apele naționale navigabile și sesizări cu privire la marfă și încărcătură, căpităniile de port fac cercetări în limita competenței lor și, în cazul în care este stabilită vinovăția unei persoane, procedează potrivit legii.

Căpităniile de port au dreptul să efectueze din oficiu cercetarea accidentelor de navigație sau alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu, atunci când consideră că acest lucru este necesar.

În cazurile în care în urma unui sinistru sau a unui naufragiu o navă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipajul ei sau numai de comandant, căpitănia de port în a cărei zonă de activitate s-a produs acest eveniment are obligația de a începe, fără întârziere, cercetările. În timpul cercetărilor căpitănia de port trebuie să stabilească circumstanțele în care s-a produs sinistrul sau naufragiul, cauzele care au condus la pierderea navei, să adune probe materiale și să ia măsurile necesare și suficiente pentru conservarea acestora, să întocmească un raport pentru a fi înaintat organelor abilitate, să continue cercetările și să stabilească responsabilitățile.

Până la data de 31 decembrie 2003, proprietarii navelor se vor prezenta la căpităniile de port pentru reconfirmarea actelor de naționalitate prevăzute la art. 41 .

Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) duce la suspendarea din oficiu a dreptului de arborare a pavilionului român.

În cazul în care persoanele fizice sau juridice care își revendică dreptul de proprietate asupra unei nave nu au înregistrat în actele de naționalitate numele lor ca proprietari, se vor prezenta, în termenul prevăzut la alin. (1) , la căpitănia portului de înmatriculare a navei, pentru a-și clarifica situația. Aceștia trebuie să prezinte respectivei căpitănii de port actele prin care dovedesc dreptul de proprietate asupra navei sau să dovedească faptul că în ultimii 5 ani au acționat ca un proprietar diligent.

În cazul în care proprietarul navei este același cu cel menționat în actul de naționalitate a navei, iar reconfirmarea prevăzută la alin. (1) se face pe formular de tip vechi, această operațiune se face cu titlu gratuit.

Certificatele de clasă și certificatele care atestă conformitatea navelor maritime cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, eliberate de Regia Autonomă "Registrul Naval Român", sunt valabile până la data expirării lor, dar nu mai târziu de 1 septembrie 2003. Toate celelalte certificate eliberate navelor și companiilor de navigație de către minister, de Inspectoratul Navigației Civile - I.N

Toate carnetele de marinar, brevetele, certificatele de capacitate, atestatele și certificatele de conformitate eliberate personalului navigant și personalului auxiliar de către Inspectoratul Navigației Civile - I.N

Abrogat.