ORDONANȚĂ nr. 42 din 28 august 1997 (**republicată**) privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare***)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Asistența și salvarea navelor aflate în pericol pe mare sau în apele naționale navigabile, a bunurilor, a încărcăturii și a persoanelor aflate la bordul acestora sunt reglementate prin prevederile legislației naționale și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În cazul în care comandantul/conducătorul de navă care arborează pavilionul român primește un mesaj care indică faptul că o navă se află în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu își pune în primejdie nava, echipajul, pasagerii și/sau încărcătura, să se deplaseze cu toată viteza posibilă în respectivele circumstanțe către acea navă pentru a-i acorda asistența necesară și pentru a salva persoanele aflate în pericol la bordul acelei nave.
Comandantul/conducătorul de navă este obligat a acorda, după abordaj, asistență celeilalte nave, echipajului și pasagerilor acesteia și, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul său de înmatriculare și portul cel mai apropiat la care va ajunge.
Comandantul/conducătorul de navă nu mai are obligația de asistență și salvare în cazul în care comandantul/conducătorul navei aflate în pericol refuză expres ajutorul, precum și atunci când s-a primit informația că ajutorul nu mai este necesar.
Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut la alin. (1) se vor consemna în jurnalul de bord.
Asistența și salvarea navei, a încărcăturii și/sau a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înțelegerii cu comandantul/conducătorul de navă sau cu proprietarul ori cu operatorul acesteia. Înțelegerea poate fi scrisă sau transmisă prin orice mijloc de comunicație și consemnată în jurnalul de bord.
În cazul în care nava în pericol se află în apele naționale navigabile și comandantul/conducătorul de navă, proprietarul sau operatorul acesteia întârzie nejustificat încheierea unei înțelegeri pentru asistență ori salvare și căpitănia de port, în a cărei jurisdicție se află nava în pericol, consideră că respectiva navă constituie un pericol real pentru siguranța navigației, pentru mediu sau pentru populația din împrejurimi, aceasta poate dispune instituțiilor ori operatorilor economici specializați sau altor nave disponibile intervenția pentru salvare.
Pentru cazul prevăzut la alin. (2) proprietarul sau operatorul navei ori, după caz, proprietarul mărfii salvate va suporta cheltuielile ocazionate de intervenția ordonată de căpitănia de port.
Ordinele căpităniei de port, prevăzute la alin. (2) , sunt obligatorii pentru toate navele, indiferent de pavilionul pe care îl arborează.
În cazul prevăzut la alin. (2) căpitănia de port are obligația să întocmească un document care trebuie să cuprindă: situația de pericol în care se află nava, numele navelor și ale persoanelor care au participat la această activitate din dispoziția sa, conformarea operațiunilor de salvare dispuse de ea, precum și a cheltuielilor aferente acestor operațiuni. Acest document, aprobat de Autoritatea Navală Română, constituie titlu executoriu pentru recompensa de salvare cuvenită fiecărui participant, persoană juridică.
În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol, poluare și altele asemenea sau de interes general, apărute pe mare, în apele naționale navigabile ori în porturi, Autoritatea Navală Română, prin căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-au produs acestea, coordonează toate activitățile de salvare și de limitare a efectelor acestora.
În situațiile prevăzute la alin. (1) căpitănia de port poate cere concursul navelor și al echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum și al oricărei persoane care desfășoară o activitate de transport naval, acestea fiind obligate să acorde sprijinul solicitat și să respecte ordinele date de căpitănia de port.
În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanțele speciale în care s-ar afla, comandantul/conducătorul de navă consideră că nu este rațional și nici necesar să acorde ajutorul său, el este obligat să înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta.
Documentele de confirmare a operațiunilor de salvare a navelor și/sau de limitare a efectelor cazurilor prevăzute la art. 90 alin. (2) , aflate în pericol pe mare, în apele naționale navigabile sau în porturile românești, întocmite de căpitănia de port și însoțite de calculele justificative privind cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor operațiuni, precum și cele privind paza și administrarea bunurilor salvate constituie titlu executoriu.
Executarea titlului prevăzut la alin. (1) , de către unitatea creditoare, se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanțe.
În cazul în care pe mare, în apele naționale navigabile sau în porturile românești a avut loc sinistrul sau salvarea unei nave care arborează pavilion străin, Autoritatea Navală Română are obligația să informeze imediat oficiul consular al statului al cărui pavilion îl arborează nava.
În cazul sinistrului unei nave care arborează pavilionul unui stat cu care statul român a încheiat acorduri internaționale, se vor aplica dispozițiile din aceste acorduri privind termenele, condițiile de informare și relațiile cu oficiul consular al statului respectiv.
Asistența și salvarea navelor remorcate sau împinse ori a încărcăturii acestora de către nava care le remorchează sau le împinge dau dreptul salvatorilor la recompensă numai în cazurile în care evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau al împingătorului, dacă acesta a prestat servicii excepționale care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.
Comandantul/conducătorul de navă și ceilalți membri ai echipajelor navelor care au participat la operațiunile de asistență și salvare, precum și angajații aparținând unităților de pe uscat participante, care au contribuit efectiv la organizarea și la efectuarea operațiunilor de asistență și salvare, sunt îndreptățiți să primească o parte din recompensa de salvare. Aceștia sunt îndreptățiți să primească o parte din recompensa de salvare și în cazul în care operațiunile de asistență și salvare au avut loc între nave aparținând aceleiași persoane juridice sau fizice.
Personalul din cadrul Autorității Navale Române și personalul operativ din cadrul căpităniilor de port, care coordonează și participă direct la operațiunile de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea netă a recompensei de salvare, pe care beneficiarii recompensei de salvare au obligația să o plătească.
Activitatea de căutare și salvare a vieții omenești pe mare și în apele naționale navigabile se organizează de către minister, în conformitate cu acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
Activitatea de căutare și salvare a vieții omenești, prevăzută la alin. (1) , se efectuează în mod gratuit de statul român, în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, pentru orice persoană, indiferent de naționalitatea acesteia.
Centrul de coordonare a activității de căutare și salvare a vieții omenești pe mare se organizează și funcționează în cadrul Autorității Navale Române.
Fondurile necesare pentru achiziționarea și întreținerea navelor, a echipamentelor și a instalațiilor utilizate la căutarea și salvarea vieții omenești de către instituțiile publice, regiile autonome sau companiile naționale aflate sub autoritatea ori în subordinea ministerului, după caz, se asigură din alocații de la bugetul de stat pentru cheltuieli de capital, în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul ministerului.
Îndeplinirea obligațiilor ce revin statului din prevederile convențiilor internaționale privind prevenirea poluării apelor de către navele aflate în apele naționale navigabile și coordonarea acțiunilor de depoluare se asigură de către minister, prin instituțiile aflate în subordinea sau sub autoritatea sa, prin delegare de competență.
Coordonarea activităților de prevenire a poluării apelor de către navele aflate în apele naționale navigabile și de intervenție pentru depoluare se deleagă Autorității Navale Române.
În cadrul Autorității Navale Române se organizează și funcționează Centrul de coordonare a activităților de prevenire a poluării apelor de către navele aflate în apele naționale navigabile și de intervenție pentru depoluare.
Activitatea de intervenție în caz de poluare a apelor naționale navigabile de către nave se efectuează de agenți economici care dețin mijloacele necesare, la solicitarea Autorității Navale Române.
Poluatorul are obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de intervenția pentru depoluarea apelor naționale navigabile, limitarea și îndepărtarea consecințelor poluării, în cazul poluării acestora de către nave.
Navele eșuate, scufundate, părăsite sau abandonate în apele naționale navigabile reprezintă un pericol pentru siguranța navigației și pentru mediu.
Dacă o navă eșuează sau se scufundă în apele naționale navigabile, proprietarul ori operatorul navei are obligația de a dezeșua sau de a ranflua nava și de a curăța albia. Căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a produs evenimentul va notifica în scris proprietarului sau operatorului navei termenul limită de începere a acestor operațiuni.
În funcție de situația concretă acest termen va fi cuprins între 10 și 60 de zile de la data notificării.
În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alin. (1) de către proprietar sau operator, căpitănia de port va solicita administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective să efectueze aceste operațiuni în contul și pe cheltuiala proprietarului ori operatorului navei, direct sau prin intermediul unui agent economic specializat.
Prevederile art. 103 se aplică și în cazul mărfurilor sau al altor bunuri scufundate în apele naționale navigabile.
În situațiile prevăzute la art. 103 alin. (3) și la art. 104 , administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective este îndreptățită să vândă, în condițiile legii, cu avizul căpităniei de port, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare necesită o cheltuială mai mare decât valoarea lor.
Sumele obținute prin vânzare vor fi păstrate de administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare respectivă și vor sta la dispoziția celor care fac dovada că au fost proprietarii acelor bunuri, mai puțin sumele care reprezintă cheltuielile de scoatere la suprafață, precum și cele privind valorificarea acestora.
După terminarea operațiunilor de scoatere a navei și a încărcăturii, căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitându-le să-și dovedească drepturile pe care le au asupra bunurilor salvate. Înștiințarea se va face prin publicarea anunțului într-un ziar local, în unul național și, după caz, în unul de circulație internațională, precum și prin mijloace electronice și afișarea la sediul căpităniei de port.
Dacă în termen de 90 de zile de la data înștiințării cei interesați nu se prezintă pentru a-și lua în primire bunurile salvate, administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective va proceda la vânzarea acestora, în condițiile legii. Sumele rezultate din vânzare sunt utilizate de aceasta pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia operațiunilor de ranfluare a navei, a cheltuielilor și a primei de salvare, după caz, a plății taxelor și a altor plăți către bugetul de stat, precum și a altor cheltuieli generate de îndeplinirea procedurilor prevăzute în acest capitol. Suma rămasă este consemnată de căpitănia de port și este păstrată într-un cont distinct de către administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective.
Dacă până la împlinirea unui an de la data consemnării sumei rămase, conform alin. (2) , cei interesați nu și-au valorificat drepturile sau dacă pretențiile formulate înăuntrul aceluiași termen în fața organelor de jurisdicție au fost respinse prin hotărâre definitivă și irevocabilă, atunci suma consemnată se face venit la bugetul de stat.
În cazul în care căpitănia de port consideră că eșuarea sau scufundarea unei nave în apele naționale navigabile constituie un pericol iminent pentru navigație, aceasta va notifica, în scris, proprietarului sau operatorului navei să procedeze în maximum 24 de ore de la notificare la începerea operațiunilor de scoatere a navei și la curățarea fundului albiei.
În cazul în care proprietarul sau operatorul navei nu începe aceste operațiuni în termenul prevăzut la alin. (1) , căpitănia de port va proceda în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (3) .
În situații excepționale în care pericolul de navigație sau poluare determină acțiunea imediată, căpitănia de port dispune administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective efectuarea operațiunilor, fără notificarea scrisă prevăzută la alin. (1) .
În situația în care proprietarul sau operatorul navei nu restituie cheltuielile ocazionate de operațiunile de dezeșuare sau ranfluare și de curățare a albiei, nava și toate bunurile recuperate, rămase în custodia administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective, vor fi vândute de către aceasta, în conformitate cu prevederile legale.
Sumele obținute din vânzare vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operațiunile de dezeșuare sau ranfluare și de limitare și îndepărtare a consecințelor, precum și de curățare a albiei, pentru plata creanțelor către căpitănia de port și administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare care grevează nava, eventuala diferență rămânând la dispoziția proprietarului sau a operatorului navei.
În cazul în care cheltuielile prevăzute la alin. (2) depășesc suma obținută prin vânzare, proprietarul/operatorul navei sau reprezentanții acestora rămân obligați la plata diferenței.
Documentele de confirmare a operațiunilor de scoatere a epavelor, de ranfluare a navelor scufundate sau eșuate, de scoatere a bunurilor scufundate, de curățare a albiei, precum și de limitare și îndepărtare a consecințelor, întocmite de căpitănia de port și însoțite de calculele justificative privind cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor operațiuni, precum și cele privind paza și administrarea bunurilor salvate constituie titlu executoriu.
Executarea titlului prevăzut la alin. (1) de către unitatea creditoare se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanțe.
Pilotajul navelor maritime în porturi și pe căi navigabile interioare este serviciu de siguranță și se efectuează sub controlul statului pentru toate navele, indiferent de pavilionul pe care acestea îl arborează, în mod nediscriminatoriu privind durata, calitatea și tarifele practicate.
Prin serviciul de pilotaj se asigură desfășurarea în condiții de siguranță a navigației navelor în porturi și pe căi navigabile interioare, prin intermediul unei persoane calificate și autorizate în acest sens, denumită în continuare pilot, și al unor mijloace specializate.
Pilotul nu face parte din echipajul navei și nu se substituie comandantului, căruia îi revine întreaga responsabilitate privind navigația și manevrele efectuate de nava aflată sub comanda sa.
În situația în care informațiile furnizate de pilot au fost eronate ori au fost transmise eronat cu bună știință, răspunderea pentru accidentul sau evenimentul produs revine pilotului. În acest caz administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare, operatorul economic ori asociația profesională căreia îi aparține pilotul poartă răspunderea pentru daunele rezultate.
Comandantul navei pilotate are următoarele obligații
să furnizeze pilotului datele corecte privind pescajul, dimensiunile, tonajul, încărcătura, caracteristicile și puterea motoarelor, a propulsoarelor, manevrabilitatea, precum și orice alte caracteristici ale navei solicitate de pilot
să îl informeze pe pilot în cazul în care părăsește comanda navei, precum și despre persoana desemnată să îl înlocuiască.
Comandantul navei pilotate nu are dreptul să rețină pilotul la bord după ieșirea navei din zona sau din portul unde pilotajul este obligatoriu și are obligația să îl debarce în siguranță.
În cazul în care debarcarea nu se poate face în siguranță datorită condițiilor meteorologice și hidrologice, comandantul navei are obligația de a asigura debarcarea pilotului în cel mai apropiat loc sigur, precum și întoarcerea acestuia la locul său de reședință, pe cheltuiala navei.
Pe timpul cât se află la bordul navei pilotul are obligația de a furniza comandantului toate informațiile referitoare la zona sau portul respectiv, astfel încât nava să navigheze și să efectueze manevrele portuare în deplină siguranță.
Pilotul poate părăsi nava în următoarele situații, numai după ce a primit acordul comandantului
a acostat, respectiv a ancorat nava în siguranță
a scos nava în afară zonei sau portului în care pilotajul este obligatoriu
din motive obiective, a fost necesară înlocuirea sa de către un alt pilot.
În timpul cât se află la bordul navei sau după debarcare, pilotul are obligația de a anunța, în cel mai scurt timp posibil, căpitănia de port, administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare, după caz, despre
orice modificări apărute în zonele prin care a trecut și care pot pune în pericol siguranța navigației
orice accident sau eveniment petrecut cu nava pe care a pilotat-o sau la alte nave pe care le-a întâlnit
orice nerespectare de către comandantul navei pilotate a regulilor de navigație, de protecție a mediului și a celor privind transportul mărfurilor periculoase și poluante
funcționarea defectuoasă a unor echipamente sau instalații ale navei
începerea/terminarea manevrei și orice problemă privind siguranța navigației în timpul manevrei navei pilotate.
În cazul în care consideră că nava prezintă pericol pentru siguranța navigației sau pentru securitatea portului ori observă nereguli în desfășurarea manevrei, pilotul poate solicita căpităniei de port întreruperea navigației sau a manevrei navei pe care o pilotează, până la restabilirea circumstanțelor care fac posibilă navigația în siguranță.
Pilotul trebuie să dețină un brevet valabil pentru zona de navigație pentru care se asigură pilotajul navei, emis de Autoritatea Navală Română.
Modul de recrutare, formare profesională și perfecționare, de acordare, suspendare și retragere a brevetului piloților se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.
Remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, denumit în continuare remorcaj, este serviciu de siguranță și se efectuează sub controlul statului pentru toate navele, indiferent de pavilionul acestora, în mod nediscriminatoriu privind durata, calitatea și tarifele practicate.
Prin remorcaj se asigură desfășurarea în condiții de siguranță a navigației și a manevrelor portuare.
În timpul folosirii remorcherului comandantul și echipajul acestuia devin subordonați comandantului navei remorcate și respectă în totalitate ordinele primite din partea acestuia.
Remorcherul poate părăsi nava remorcată în următoarele situații, numai după ce a primit acordul comandantului navei remorcate
nava remorcată a acostat, respectiv a ancorat, în siguranță
nava remorcată a ieșit în afară zonei sau a portului unde remorcajul este obligatoriu
din motive obiective, a fost necesară înlocuirea cu un alt remorcher.
În timpul cât efectuează serviciul de remorcaj comandantul remorcherului are obligația de a anunța, în cel mai scurt timp posibil, căpitănia de port sau administrația portuară și/sau de căi navigabile, după caz, despre
orice modificări apărute în zonele prin care a trecut și care pot pune în pericol siguranța navigației
orice accident sau eveniment petrecut cu nava remorcată sau la alte nave pe care le-a întâlnit
orice nerespectare a regulilor de navigație de către comandantul navei remorcate
începerea/terminarea manevrei și orice problemă privind siguranța navigației apărută în timpul remorcajului.
În apele naționale navigabile ale României și în porturi, activitățile de scafandrerie se desfășoară numai cu aprobarea căpităniei de port în a cărei zonă de jurisdicție se desfășoară operațiunea.
Activitățile de scafandrerie se desfășoară numai de operatorii economici autorizați în conformitate cu prevederile legale.
Pentru începerea lucrărilor operatorul economic care desfășoară lucrările de scafandrerie este obligat să obțină un permis de lucru din partea căpităniei de port.
După obținerea permisului de lucru prevăzut la alin. (1) , operatorul economic va informa în scris și va depune o copie a permisului de lucru la administrația portuară și/sau de cale navigabilă interioară în a cărei zonă se desfășoară operațiunea.
Abrogat.
La terminarea lucrărilor prevăzute la art. 122^3 alin. (1) , operatorul economic va depune la căpitănia de port un raport privind derularea și rezultatele lucrărilor.
În cazuri de urgență, operatorii economici care desfășoară lucrări de scafandrerie vor interveni numai din dispoziția căpităniei de port.
Regulile de desfășurare a operațiunilor de scafandrerie în porturi și în apele naționale navigabile, precum și forma și conținutul permisului de lucru prevăzut la art. 122^3 alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.