LEGE nr. 9 din 20 iunie 1973 privind protecția mediului înconjurător
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În Republica Socialistă România protecția mediului înconjurător constituie o problemă de interes național. Protecția mediului înconjurător este parte integrantă, de importanța deosebită, a activității generale de dezvoltare economico-socială planificata a tarii, în concordanta cu principiile fundamentale ale politicii partidului și statului privind constituirea societății socialiste multilateral dezvoltate.
Înfăptuirea politicii de protecție a mediului înconjurător este o îndatorire de baza permanenta, a organelor și organizațiilor de stat, cooperatiste și a celorlalte organe și organizații obștești, a tuturor cetățenilor.
Mediul înconjurător, în înțelesul prezentei legi, este constituit din totalitatea factorilor naturali și a celor creati prin activități umane care, în strinsa interactiune, influențează echilibrul ecologic, determina condițiile de viața pentru om, de dezvoltare a societății. Echilibrul ecologic reprezintă raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferitele grupe de plante, animale și microorganisme precum și interactiunea acestora cu condițiile mediului în care trăiesc.
Protecția mediului înconjurător are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea calității factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale ale tarii, asigurarea unor condiții de viața și de muncă tot mai bune generațiilor actuale și viitoare. Protecția mediului înconjurător se realizează prin utilizarea rațională a resurselor naturale, prevenirea și combaterea poluarii mediului înconjurător și a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale.
Poluarea mediului înconjurător, în înțelesul prezentei legi, consta în acele acțiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sa dăuneze sănătății, liniștii și stării de confort a oamenilor ori sa provoace pagube economice naționale, prin modificarea calității factorilor naturali sau creati prin activități umane.
Factorii naturali ai mediului înconjurător supuși protecției, în condițiile legii, sînt
aerul
apele
solul și subsolul
pădurile și orice alta vegetație terestra și acvatica
fauna terestra și acvatica
rezervațiile și monumentele naturii. Asezarile omenești și ceilalți factori creati prin activități umane sînt, de asemenea, supuși protecției.
În vederea protecției mediului înconjurător, organele și organizațiile de stat, cooperatiste și celelalte organe și organizații obștești, potrivit atribuțiilor ce le revin în conformitate cu reglementările în vigoare, sînt obligate, în principal
sa folosească rațional resursele naturale, prin valorificarea superioară, cu înaltă eficienta economică, a acestora în concordanta cu cerințele de menținere și imbunatatire a calității mediului înconjurător, asigurind condițiile de refacere și dezvoltare a resurselor naturale regenerabile
să asigure imbinarea organică a criteriilor de eficienta economică cu cele de ordin social în activitatea de sistematizare a teritoriului și a localităților urbane și rurale în acord cu măsurile de protecție a mediului înconjurător
sa adopte tehnologii de producție care nu duc la poluarea mediului înconjurător sau sa echipeze instalațiile tehnologice generatoare de poluanti cu dispozitive și instalații eficiente, pentru prevenirea poluarii ori reducerea poluantilor la limitele admisibile stabilite prin norme legale de protecție a mediului înconjurător
sa ia măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale asupra mediului înconjurător
sa recupereze și sa valorifice substantele utilizabile conținute de deșeurile ori reziduurile provenite din activități economico-sociale
sa retina, sa neutralizeze și sa depoziteze reziduurile nerecuperabile în condițiile stabilite prin norme legale de protecție a calității factorilor de mediu
sa producă și sa folosească mijloace de transport care nu polueaza aerul ori ceilalți factori de mediu sau să asigure echiparea acestora cu dispozitive de reducere a nocivitatii gazelor de esapament și a zgomotului la limitele admisibile stabilite prin normele legale de protecție a mediului înconjurător
sa producă pesticide și alte substanțe chimice cu nocivitate și remanenta cît mai redusă și sa ia măsuri pentru folosirea lor rațională
să asigure dezvoltarea cercetării științifice cu privire la protecția mediului înconjurător
sa adopte măsuri corespunzătoare pentru ridicarea continua a nivelului de instruire și educare a tuturor cetățenilor tarii, în vederea participării lor active la înfăptuirea politicii partidului și statului privind protecția mediului înconjurător
sa promoveze larg acțiunile de cooperare internationala tehnica, economică și științifică în domeniul protecției mediului înconjurător.
În scopul asigurării protecției aerului, este interzisă evacuarea în atmosfera a substanțelor dăunătoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli, particule solide și altele, peste limitele stabilite prin reglementările în vigoare. Este interzisă, de asemenea, dare în exploatare de noi unități sau dezvoltarea unităților existente, care prin activitate lor pot constitui surse de poluare a aerului, fără instalații și dispozitive în stare de funcționare corespunzătoare pentru reținerea și neutralizarea substanțelor poluante ori fără alte lucrări sau măsuri care să asigure respectarea condițiilor de protecție a calității aerului, stabilite de organele de specialitate.
În vederea protecției aerului, organele și organizațiile de stat, cooperatiste și celelalte organizații obștești sin obligate
sa amplaseze obiectivele economico-sociale, care în cazul unor defectiuni tehnice la instalațiile tehnologice sau la cele de prevenire și combatere a poluarii pot dăuna calității aerului, numai în zonele în care consecințele defectiunilor sînt minime
sa adopte tehnologii de producție care nu polueaza aerul sau, cînd aceasta nu este posibil, sa echipeze instalațiile tehnologice generatoare de poluanti, încă de la punerea lor în funcțiune, cu dispozitive și instalații pentru prevenirea poluarii aerului
sa perfecționeze procesele tehnologice din întreprinderi pentru reducerea cantității de poluanti
să asigure exploatarea rațională a instalațiilor tehnologice generatoare de poluanti și a instalațiilor și dispozitivelor de prevenire a poluarii aerului
sa recupereze și sa valorifice substantele reziduale utilizabile care direct sau indirect pot polua aerul, iar pe cele neutilizabile să le retina și depoziteze în condiții de protecție a mediului înconjurător
sa adopte sisteme și mijloace de transport rutiere, feroviare, navale și aeriene care nu provoacă poluarea aerului sau, cînd aceasta nu este posibil, sa echipeze mijloacele de transport, încă de la punerea lor în funcțiune, cu dispozitive de neutralizare a substanțelor poluante în limitele admisibile stabilite de organele în drept
sa ia orice alte măsuri, potrivit dispozițiilor legale, în vederea protecției aerului.
Organizațiile socialiste producătoare de motoare cu ardere interna, precum și cele care executa lucrări de reparații ori întreținere a acestora, sînt obligate sa dea garanție ca, în condițiile și pe durata de exploatare ce le vor stabili și aduce la cunoștința beneficiarilor, motoarele vor funcționa corespunzător normelor privind protecția mediului înconjurător. Organele de stat care, potrivit legii, autoriza funcționarea și efectuează controlul tehnic al instalațiilor tehnologice, nu vor autoriza funcționarea instalațiilor generatoare de substanțe dăunătoare decît în cazul în care constata ca sînt întrunite condițiile de respectare a normelor legale privind protecția aerului. De asemenea, organele de stat care exercită controlul tehnic al mijloacelor de transport vor certifica întrunirea condițiilor tehnice necesare circulației acestora numai în cazul în care sînt respectate normele legale referitoare la compozitia gazelor de esapare.