LEGE nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei (actualizată pînă la data de 18 octombrie 2000)*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Prevenirea și combaterea bolilor transmisibile constituie o obligație permanenta pentru organele, unitățile și personalul sanitar, precum și pentru unitățile socialiste și toți cetățenii. În îndeplinirea acestei obligații organele, unitățile și personalul sanitar răspund de
declararea, tratamentul și, după caz, izolarea obligatorie a bolnavilor, suspectilor de boli transmisibile și al purtatorilor de germeni patogeni
vaccinarea preventivă, efectuarea investigatiilor clinice, epidemiologice și de laborator, aplicarea tratamentelor profilactice și curative, precum și urmărirea realizării măsurilor de dezinsecție, dezinfecție și deratizare
supravegherea epidemiologica a foștilor bolnavi, suspectilor sau purtatorilor de germeni patogeni și interzicerea primirii, încadrării, menținerii sau reluării activității acestora în colectivități de copii, în sectorul alimentar, la exploatarea instalațiilor centrale de alimentare cu apa potabilă și în alte unități, dacă prezenta lor constituie pericol pentru sănătatea populației
aplicarea de măsuri sanitare speciale, la punctele de trecere a frontierei de stat, în localități și unități, pentru persoane, alimente, mărfuri, vehicule și altele.
Personalul sanitar care constata sau este informat de existenta unui caz de boala transmisibila are obligația de a lua imediat toate măsurile pentru prevenirea răspîndirii bolii în rindul populației sau în colectivități și de a informa de îndată unitatea sanitară ierarhic superioară. De asemenea, personalul sanitar este obligat sa ia măsuri de urgenta pentru izolarea bolnavului, efectuarea anchetei epidemiologice preliminare, identificarea sursei de infectie, înregistrarea și supravegherea, prin examinari clinice și de laborator, a persoanelor cu care bolnavul a venit în contact, precum și alte măsuri în raport de specificul bolii transmisibile.
În cazul apariției unui focar epidemic, în caz de iminenta de epidemie ori în situații de calamitate naturala, Ministerul Sănătății, unitățile sanitare și personalul sanitar au obligația sa dispună următoarele
interzicerea consumului și comercializării alimentelor, obiectelor, materialelor ori substanțelor contaminate sau provenite din mediu contaminat, ori reconditionarea sau distrugerea acestora
efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei sau deratizarii în anumite zone, localități, locuri de muncă, gospodării și mijloace de transport
stabilirea măsurilor necesare cu privire la transportul sau interzicerea transportării cadavrelor în afară localității unde s-a produs decesul
restrîngerea sau suspendarea, pe perioade limitate, în condițiile legii, a activității unităților socialiste, a circulației de persoane, vehicule, de mărfuri, de alimente, de obiecte ori de alte bunuri din și în spre anumite zone sau localități
stabilirea sarcinilor de intervenție operativă ce revin unităților de asistența medicală și de cercetare științifică medicală, cu privire la prevenirea și combaterea bolilor transmisibile.
Orice persoană care se afla pe teritoriul Republicii Socialiste România are obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, dispuse de unitățile sanitare. Bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea este obligatorie se stabilesc de Ministerul Sănătății.
Organele de militie au obligația ca, la cererea personalului sanitar, sa acorde sprijin pentru aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, față de persoanele care refuza sau se opun acestor măsuri.
Pentru intervenția urgenta, în situația apariției unor focare de boli epidemice, se constituie la Ministerul Sănătății o rezervă antiepidemica de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, aparate și alte materiale specifice. Volumul rezervei antiepidemice se aproba anual prin planul național unic.
Ministerul Sănătății asigura schimbul de informații epidemiologice cu organele sanitare competente din alte state sau cu organizațiile internaționale corespunzătoare, potrivit regulamentelor internaționale, convențiilor, acordurilor și înțelegerilor internaționale la care Republica Socialistă România este parte.
Pentru prevenirea și combaterea bolilor cronice netransmisibile - cardiovasculare, cancer, reumatism, de nutriție și alte boli -, precum și pentru eliminarea factorilor ce favorizează apariția acestora, organele, unitățile și personalul sanitar sînt obligate sa organizeze acțiuni largi de profilaxie, să efectueze studii pentru cunoașterea factorilor care influențează negativ starea de sănătate, sa depisteze și sa trateze imbolnavirile în faze precoce în vederea recuperării bolnavului.
Unitățile sanitare sînt obligate sa ia în evidenta persoanele la care se depisteaza bolile cronice netransmisibile stabilite de Ministerul Sănătății și să asigure tratamentul de specialitate corespunzător.
În cazul imbolnavirilor cu incapacitate temporară de muncă, personalul medical este obligat sa stabilească, concomitent cu indicațiile de tratament, măsurile de recuperare a capacității de muncă și sa urmărească, împreună cu unitățile socialiste, respectarea acestora. Totodată, unitățile sanitare vor sprijini încadrarea persoanelor care suferă de asemenea boli într-o activitate corespunzătoare capacității lor de muncă.
Bolnavii psihici care, din cauza stării de tulburare în care se afla, pot pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală proprie sau a altora ori tulbura, în mod repetat și grav, condițiile normale de viața sau de muncă sau pot savirsi fapte prevăzute de legea penală, sînt supuși obligatoriu la tratament medical într-o unitate sanitară, potrivit legii.
În scopul dezvoltării armonioase, fizice și morale, a fiecărui cetățean, calirii și fortificarii organismului, prevenirii imbolnavirilor, creșterii capacității de muncă și de creație, precum și pentru folosirea în mod util și placut a timpului liber, conducerile unităților socialiste au obligația sa dezvolte practicarea educației fizice și sportului, turismului de masa, excursiilor, drumetiilor, de către preșcolari, elevi, studenți și întreg personalul muncitor, precum și sa imbunatateasca conținutul educativ al acestor activități.
Unitățile și întregul personal sanitar au obligația sa sprijine și sa orienteze activitatea de educație fizica și sport a cetățenilor, ținînd seama de specificul muncii acestora, de starea de sănătate și capacitatea lor fizica.
Instituțiile de învățămînt sînt obligate sa dezvolte și să asigure creșterea eficientei educației fizice în învățămîntul de toate gradele, sa organizeze activitatea sportiva de masa a elevilor și studenților, sa realizeze programe diversificate de educație fizica și sport, în scopul intaririi organismului și formării unor deprinderi sanatoase de muncă și viața. Totodată, instituțiile de învățămînt și profesorii de educație fizica sînt obligați, la recomandarea medicului, să aplice programe speciale de gimnastica pentru elevii și studenții care prezintă deficiente în dezvoltarea lor fizica.
Unitățile socialiste sînt obligate sa desfășoare o intensa activitate de atragere a oamenilor muncii la practicarea sistematica a educației fizice și sportului și, cu sprijinul medicului de întreprindere, sa dezvolte gimnastica de reconfortare în producție, în vederea inlaturarii oboselii și creșterii randamentului în munca.
Ministerul Sănătății, împreună cu Consiliul Național pentru Educatei Fizica și Sport, elaborează norme igienico-sanitare pentru cultura fizica și sport, dezvolta cercetările privind creșterea continua a capacității fizice a organismului, organizează activitatea de medicina sportiva, asigura controlul și asistența medico-sanitară a sportivilor de performanță.
Educația sanitară are ca scop însușirea de către populației a cunoștințelor necesare cu privire la igiena individuală, a mediului, alimentația rațională, prevenirea imbolnavirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea deprinderilor igienice, cunoașterea principalelor semne de boala și acordarea, în caz de nevoie, a primului ajutor.
Activitatea de educație sanitară se desfășoară pe baza planului unic de educație sanitară, adoptat de Consiliul Sanitar Superior, care cuprinde, în principal, următoarele
educarea copiilor și tinerilor în probleme sanitare și de prim-ajutor, precum și în vederea formării deprinderilor igienice
integrarea educației sanitare în procesul general instructiv-educativ al instituțiilor de învățămînt de toate gradele
dezvoltarea acțiunilor de educație sanitară privind familia și creșterea copiilor
educația sanitară a oamenilor muncii în vederea formării comportamentului igienic necesar prevenirii imbolnavirilor, bolilor profesionale sau accidentelor, precum și a intaririi capacității de muncă, combaterii abuzului de medicamente, de alcool, a fumatului și a altor deprinderi dăunătoare sănătății
diversificarea și îmbunătățirea conținutului materialelor educativ-sanitare prin presa, radioteleviziune, cinematografie sau alte modalități
antrenarea populației la înfăptuirea programelor de sănătate pentru prevenirea și combaterea imbolnavirilor.
Ministerul Sănătății coordonează, controlează și răspunde de realizarea planului unic de educație sanitară. Ministerul Educație și Învățămîntului, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, celelalte ministere, organe centrale și locale, Uniunea Generală a Sindicatelor din România, Uniunea Tineretului Comunist, Organizația Pionierilor, Radioteleviziunea Română, Consiliul Național pentru Educație Fizica și Sport, Societatea de Cruce Roșie din Republica Socialistă România, precum și presa centrala și locală, sînt obligate să-și aducă contribuția, prin mijloace specifice, la realizarea acțiunilor de educație sanitară.
Asistența medicală a populației se acordă, de regula, în unitățile sanitare. Asistența medicală poate fi acordată și la locul de muncă, la domiciliu sau la locul accidentului, după caz.
Toți cetățenii au dreptul la asistența medicală, asigurata de către dispensarul medical, dispensarul policlinic sau, după caz, spitalul cel mai apropiat, în raza căruia se afla domiciliul ori locul de muncă.
Internarea bolnavului se efectuează, în principal, în cazul bolilor transmisibile, al urgentelor sau al unor boli cronice care impun aplicarea unui tratament sau efectuarea unor investigații în condiții de spitalizare. Internarea în spital se face, de regula, la indicația medicului specialist sau, în situații deosebite, a medicului din dispensar. Aceștia sînt obligați, cu excepția urgentelor medico-chirurgicale, să asigure efectuarea analizelor necesare pentru stabilirea diagnosticului în condiții de ambulator și scurtarea perioadei de internare. Dacă spitalul de care aparține bolnavul nu poate asigura ingrijirile medicale necesare este obligat să asigure internarea bolnavului într-un alt spital sau într-o unitate de specialitate.
Concediile medicale pentru incapacitate temporară de muncă a personalului muncitor se acordă de conducerea unității socialiste pe baza certificatului medical. Certificatele medicale pentru incapacitate temporară de muncă se eliberează, în condițiile prevăzute de lege, de către unitatea sanitară care deservește personalul muncitor din unitatea socialistă respectiva. În caz de urgenta medicală, unitatea care acorda asistența de urgenta este obligată sa confirme în scris diagnosticul, tratamentul aplicat și durata de spitalizare sau de imobilizare obligatorie la domiciliu; certificatul medical se eliberează de unitatea sanitară de care aparține bolnavul, după verificarea datelor comunicate de unitatea care a acordat asistența medicală de urgenta și a stării de sănătate a persoanei în cauza.
Spitalele au obligația sa comunice dispensarului, pentru bolnavii care au fost în tratamentul lor, toate datele necesare continuării tratamentului.
Unitățile sanitare sînt obligate să asigure permanent asistența medicală necesară, programarea judicioasă pe ore și specialități a tuturor bolnavilor care solicită consultații sau tratament, în asa fel încît sa evite aglomeratia și asteptarile indelungate ale acestora.
Abrogat.
Ingrijirile medicale se efectuează cu consimțămîntul bolnavului sau al persoanelor care, potrivit legii, sînt îndreptățite a-și da acordul. În cazuri grave, în care pentru salvarea vieții minorului, precum și a persoanelor lipsite de discernămînt ori în neputință de a-și manifesta voința, este necesară o îngrijire medicală de urgenta, iar consimțămîntul sau încuviințarea persoanelor în drept nu se poate obține în timp util, îngrijirea medicală va fi efectuată de medic pe proprie răspundere. În cazul refuzului de îngrijiri medicale, se va solicita declarația scrisă în acest sens, medicul fiind obligat sa informeze bolnavul ori persoana indreptatita a-și da consimțămîntul asupra consecințelor ce decurg din neacceptarea acestor îngrijiri. Prevederile acestui articol nu se aplică în cazurile în care, potrivit legii, pentru apărarea sănătății publice, îngrijirea medicală este obligatorie.
Asistența medicală de urgenta se acordă de toate unitățile sanitare permanent, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de domiciliul persoanei. Personalul sanitar este obligat sa acorde primul ajutor medical indiferent de specialitate, de locul unde se afla, sau dacă este în timpul ori în afară programului de lucru. Acordarea primului ajutor la locul accidentului sau imbolnavirii constituie o obligație și pentru formațiunile sanitare ale Crucii Roșii din Republica Socialistă România, de la locurile de muncă, din comune, orașe sau municipii, precum și pentru echipele speciale de salvare.
Transportul de urgenta al accidentatilor, bolnavilor și femeilor gravide, cu mijloace sanitare de transport rutiere, navale, și aeriene, se asigura prin grija unității sanitare teritoriale.
Toți cetățenii, începînd de la vîrsta școlară, sînt obligați să-și însușească cunoștințele privind acordarea primului ajutor. Orice persoană care este de fața la producerea unei accidentari sau îmbolnăviri grave este obligată sa acorde primul ajutor în limita posibilităților sale, sa anunțe unitatea sanitară cea mai apropiată, sa sprijine personalul sanitar în acordarea primului ajutor medical, sa pună la dispoziție mijloacele de transport de care dispune și să asigure transportul gratuit al accidentatilor și bolnavilor pînă la unitatea sanitară cea mai apropiată. Aceste măsuri se aplică și pentru femeile gravide a căror stare necesita asistența medicală de urgenta.
Unitățile socialiste sînt obligate sa sprijine acțiunea de instruire și educație sanitară a populației în probleme de prim-ajutor. Ministerul Sănătății împreună cu Societatea de Cruce Roșie din Republica Socialistă România și Ministerul Educației și Învățămîntului asigura instruirea și educația sanitară a populației în probleme de prim-ajutor.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.